CASE OF IONIȚĂ v. ROMANIA

Reclamanții, Dorina și Viorel-Aurel Ioniță, s-au născut în 1976 și, respectiv, 1972 și trăiesc în Brăila. La 7 noiembrie 2005, fiul reclamanților, cu vârsta de patru ani și nouă luni, a fost operat pentru îndepărtarea polipsului, efectuat de Dr. C.B. în spitalul de urgență de stat Brăila. Dr. C.B. a decis să efectueze operațiunea sub anestezie generală cu intubație traheală. Anestezia generală a fost efectuată de Dr. P.A, asistată de P.V.I., asistentă medicală. După operație, copilul a fost transferat imediat la unitatea de îngrijire intensivă. La zece minute după transferul lui P.V.I. A informat Dr. P.A că copilul era cianotic și nu avea puls. Copilul a suferit o hemoragie, ceea ce a provocat inundarea de sânge a plămânilor. O echipă de doctori a încercat să-l resusciteze și să-și elibereze canalele respiratorii, dar fără nici un succes. Copilul a fost declarat mort la două ore după operațiune. 10. O anchetă penală asupra cauzei decesului a fost deschisă de poliția Brăila în aceeași zi. 11. Dr. C.B. și Dr. P.A. au fost interogați și au dat declarații scrise. 12. Un raport de autopsie emis de Brăila Forensic Service (Serviciul de medicină legală) la 8 noiembrie 2005 a declarat că fiul reclamanților a murit din cauza insuficienței respiratorii acute, ca urmare a sângelui care i-a blocat căile respiratorii și a inundat plămânii. De asemenea, a observat că copilul a suferit de mai multe deficiențe congenitale care probabil au jucat un rol în complicațiile postoperatorii: miocardul și distrofia hepatică și aneurismul septum interatrial. 13. Raportul a fost trimis pentru aprobarea comisionului de confirmare și supraveghere a Institutului Forenzic Iași (Comisia de avizare și control din cadrul FMI Iași). La 5 mai 2006, comisia a confirmat că moartea copilului a avut loc după operație și a fost cauzată de sângele care și-a blocat căile respiratorii și plămânii. Acesta a susținut că a existat o legătură cauzală între tratamentul post-operatoriu și moartea copilului. Acesta a observat deflația balonului cateterului (balonașul sondei de întubație), aplicat după post-operatoriu pentru a preveni intrarea sângelui în plămâni, ca o posibilă cauză a prezenței sângelui acolo și în căile respiratorii sale. 14. La 12 octombrie 2006, comisia superioară a Institutului Forensic Mina Minovici a examinat toate documentele și a aprobat concluziile comisionului pentru confirmare și supraveghere a Institutului Forensic Iași. 15. La 8 noiembrie 2005, tatăl copilului a depus o plângere disciplinară împotriva dr. C.B. și Dr. P.A. 16. Comitetul disciplinar al Colegiului de Medici de la Brăila a deschis o anchetă privind moartea pacientului, colectarea documentelor din dosarul medical al pacientului și luarea declarațiilor de la Dr. C.B. și Dr. P.A., precum și de la medicii implicați în procedura de reanimare postoperare. Acesta și-a dat decizia la 9 iulie 2007 prin care a concluzionat că moartea copilului ar putea fi inclusă în cazurile de deces brusc (cu o frecvență de 2-4 % datorită afecțiunilor medicale preexistente ale copilului: miocardia și distrofia hepatică, și aneurismului septum inter-atrial). Deși comitetul a concluzionat că nu a existat nicio legătură directă între moartea copilului și comportamentul medical al medicului, acesta a reprimat ambii medici pentru faptul că nu au efectuat testele medicale pre-chirurgice necesare și pentru a solicita consimțământul informat al reclamanților înainte de operație. 17. Reclamanții au contestat concluziile comitetului și apelul lor a fost examinat de comitetul disciplinar superior al Colegiului Național de Doctori. 18. Un aviz medical expert a fost prezentat comitetului și a fost utilizat de acesta pentru a ajunge la concluziile sale finale. Expertul a remarcat, printre altele, că pregătirea copilului pentru intervenție chirurgicală nu a fost adecvată, deoarece examinarea înainte de anestezie era „foarte superficială”; în acest sens comitetul a remarcat lipsa de radioscopie a plămânilor, a unui ECG și a unei explorări a timpului necesar pentru coagularea sângelui. În opinia expertului, medicii au ignorat deficiențele congenitale severe ale copilului, deoarece au considerat că operația pentru eliminarea polipsului a fost o „intervenție minoră” și, prin urmare, nu a fost necesară nicio precauție specială. 19. Prin decizia din 6 iunie 2008, comitetul disciplinar superior al Colegiului Național de Doctori a anulat decizia din 9 iulie 2007 și a amendat fiecare medic 1000 lei români (echivalentul de aproximativ 220 euro (EUR). Acesta a constatat că testele pre-chirurgice ale copilului nu au fost suficiente pentru a evita complicațiile post-operatorii. Prin urmare, a susținut că Dr. C.B. și Dr. P.A. au încălcat art. 53 din Codul deontologic medical, în conformitate cu care un medic ar trebui să efectueze diagnostice cu diligență maximă pentru a determina tratamentul adecvat și să evite complicații previzibile care ar putea apărea pentru un pacient în cadrul îngrijirii sale. 20. În plus, comitetul a afirmat că prezența sângelui în căile respiratorii ale copilului nu a putut fi explicată pe baza documentelor și declarațiilor din dosar. Acesta a remarcat că toți medicii și asistentele care au dat dovezi au declarat că balonul cateterului de intubație a fost inerte (etanche); totuși, faptul că cauza decesului a fost prezența sângelui în plămânii copilului ar putea duce la concluzia că aceste afirmații au fost inexacte. 21. Conform articolelor 58 și 60 din Codul deontologic și al articolului 6 din Legea nr. 46/2003, comitetul a remarcat, de asemenea, că părinții nu și-au dat consimțământul informat. 22. La 7 noiembrie 2005, reclamanții au depus o plângere penală susținând că tratamentul cirurgic și post-cirurgic primit de fiul lor a avut ca rezultat moartea sa. Ei au cerut ca cei responsabili să fie identificați și să răspundă pentru moartea fiului lor. S-au alăturat procedurii penale ca partide civile. 23. În urma unei solicitări ale Inspectorării Poliției Brăila, la 19 iulie 2006, Spitalul de Urgență Brăila a declarat că membrii personalului medical responsabil pentru monitorizarea copilului erau doctorul P.A. în timpul intervenției și transferul copilului la unitatea de îngrijire intensivă și P.V.I. în timp ce în unitatea de îngrijire intensivă. 24. La 5 ianuarie 2007, biroul procurorului din Curtea de district Brăila a hotărât să invoce proceduri penale împotriva dr. P.A. 25. P.V.I. a fost intervievat ca martor imediat după moartea copilului, în timpul anchetei penale preliminare. În timpul procedurii penale împotriva dr. P.A., în ciuda faptului că a fost convocată în mod repetat, autoritățile investigatoare nu au putut să o pună în întrebări deoarece nu a fost găsită. Și-a părăsit slujba la Spitalul de Urgență de la Brăila în ianuarie 2006. 26. Autoritățile judecătorilor au intervievat mai mulți medici și asistente medicale din personalul medical al spitalului, care au fost implicate în îngrijirea postoperatorie a fiului reclamantului. 27. Dr. P.A. a depus o cerere la organismul de investigare pentru un nou raport medical forense. El a subliniat că există contradicții majore între raportul autopsiei și avizul emis de comisia de confirmare și supraveghere a Institutului Forense Iași. 28. La 4 aprilie 2007, Inspectoarea Poliției Brăila a cerut Institutului Forensic Iași să efectueze un raport de experți criminaliști care să identifice cauza și circumstanțele morții copilului. Institutul Forensic Iași a răspuns că nu s-a putut produce un nou raport legist, deoarece dovezile examinate au fost trimise de Serviciul Forensic Brăila la Institutul Forensic Național Mina Minovici. 29. La 20 februarie 2008 Dr. P.A. a prezentat un raport de expert extrajudiciar. Acesta a declarat că cauza decesului nu a fost prezența sângelui în plămânii copilului datorită lipsei de monitorizare postoperatorie adecvată, ci reacția postoperatorie a unui copil cu afecțiuni medicale preexistente (malformație congenitală cardiacă, distrofie hepatică, stazie renală, adenopatie mesenterică și enterocolită hemoragică) menționată în dosarele medicale păstrate de pediatrianul copilului. Raportul a observat o reacție inflamatorie generalizată asociată cu hemoragii difuzate în tractul digestiv, plămânii, inima și splina. 30. Reclamanții au prezentat dovezi autorităților de investigare la 23 ianuarie 2008. Ei au susținut că nu au fost informați în mod corespunzător cu privire la riscurile de intervenție chirurgicală și a anestezicului general și, prin urmare, nu și-au dat consimțământul pentru astfel de intervenții. 31. La 30 iunie 2008, Inspectoarea Poliției Brăila a ordonat ca un nou raport forense să fie elaborat de Institutul Național Forensei Mina Minovici. Reclamanții, dr. P.A. și autoritățile de investigare au prezentat mai multe întrebări pentru experții criminaliști. Ei au întrebat, printre altele, dacă starea medicală preexistentă a copilului i-a influențat evoluția post-chirurgică nefavorabilă și dacă administrarea unui anestezic general a fost opțiunea potrivită, având în vedere vârsta și diagnosticul copilului. Tatăl copilului a întrebat, de asemenea, Institutul Forensei dacă monitorizarea postoperatorie a copilului a fost adecvată. 32. Cu toate acestea, la 28 iulie 2008, Institutul forense a răspuns că nu poate emite un astfel de raport, deoarece, în temeiul legislației interne relevante, un nou raport de experți criminaliști nu poate fi ordonat dacă nu există noi elemente medicale și de fapt. În consecință, Institutul forensei a declarat că a menținut avizul anterior. 33. Copiile documentelor din dosarul disciplinar au fost adăugate în dosarul penal. 34. La 30 septembrie 2008, biroul procurorului din Curtea de județ Brăila a hotărât să întrerupă procedura penală împotriva dr. P.A., constatând, având în vedere dovezile adunate în acest caz, că nu a existat niciun element de neglijență penală în comportamentul său. Această decizie a fost susținută la 10 noiembrie 2008 de procurorul principal al aceluiași birou procuror. 35. O plângere a reclamanților împotriva deciziilor procurorilor a fost permisă de Curtea de District Brăila la 25 februarie 2009. Hotărârile procurorilor au fost anulate, iar Curtea de District a păstrat dosarul pentru a fi luată în considerare în mod proaspăt. Acesta a considerat că, deși nu a fost elaborat un nou raport legist, decizia comitetului superior al Colegiului Național de Doctori a furnizat suficiente informații privind cauza morții, care a fost prezența sângelui în căile respiratorii copilului datorită balonului cateterului traheal nu a fost suficient de strâns. Acesta a considerat că trebuie stabilit dacă monitorizarea postoperatorie a copilului de către Dr. P.A. au fost adecvate și mai precis dacă Dr. P.A. Trebuia să fi observat cateterul nefuncțional. 36. Dr. C.B. și Dr. P.A. La 18 ianuarie 2010, Curtea de District a formulat declarații. În plus, membrii personalului medical care au încercat reanimarea au furnizat dovezi (la 1 martie, 20 aprilie și 8 iunie 2008). Unii dintre ei au susținut că sângele din plămâni ar putea fi explicat prin încercările de reanimare și că balonul cateterului a fost ținut strâmt tot timpul după operație. 37. P.V.I. nu a dat dovezi în fața instanței, deoarece, deși a fost convocată, ea nu a participat la audieri. Potrivit mai multe rapoarte emise de judecători care caută s-o aducă în fața instanței, ea a părăsit țara pentru Italia. Pe baza documentului din caz, nu se pare că instanța a luat măsuri speciale pentru a-și identifica adresa acolo. 38. Tatăl copilului a prezentat dovezi în fața Curții de district Brăila la 18 ianuarie 2010. El a reiterat cererile sale pentru prejudiciu material și moral. El a susținut din nou că medicii nu și-au informat familia cu privire la riscurile de intervenție chirurgicală și, în special, la anestezia generală și, în consecință, nu și-au dat consimțământul informat. 39. La 1 octombrie 2010, după mai multe audieri, Curtea de District a absolvit Dr. P.A. și a respins cererea civilă a reclamanților ca fiind nefondată. 40. Curtea de District a luat în considerare raportul extrajudiciar depus de dr. P.A. Acesta a remarcat că concluziile raportului extrajudiciar au fost în totală contradicție cu concluziile raportului medical din 8 noiembrie 2005 și cu concluziile comisionului de confirmare și supraveghere a Institutului forense Iași. 41. Această hotărâre a fost susținută printr-o decizie a Curții de județ Brăila pronunțată la 21 decembrie 2010. 42. Curtea județului nu a luat în considerare concluziile raportului extrajudiciar legist, deoarece, în opinia sa, aceasta a reprezentat doar dovezi extrajudiciare care nu puteau să pună deoparte concluziile instituțiilor judiciare competente. 43. Curtea județului a concluzionat că moartea copilului a fost cauzată de prezența sângelui în căile respiratorii și plămânii. Cu toate acestea, pe baza dovezilor din dosar, nu a fost posibil să se explice atunci când sângele a intrat în căile respiratorii copilului din cauza deflației balonului cateterului. În plus, complicațiile postoperatorii au apărut la zece minute după ce copilul a fost transferat la unitatea de îngrijire intensivă, sub supravegherea P.V.I. Prin urmare, Curtea județului a susținut că Dr. P.A. nu a putut fi responsabil pentru deflația balonului cateterului după operație. 44. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii. Ei au solicitat ca instanța să extindă ancheta penală P.V.I., care avea copilul sub supravegherea ei în unitatea de îngrijire intensivă. 45. Prin decizia din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați a permis recursul reclamantului și a anulat deciziile instanțelor inferioare. Remarcand faptul că instanța de judecată nu a examinat acuzația făcută de părinții copilului că nu și-au dat consimțământul pentru operare și anestezia generală, instanța de recurs a trimis dosarul înapoi la Curtea de District de Brăila. 46. La 22 decembrie 2011, Curtea de District a achitat Dr. P.A. Acesta a susținut că nu exista nicio legătură de cauzalitate între moartea copilului și presupusa omisiune a autorităților medicale de a obține consimțământul informat al reclamanților pentru administrarea unui anestezic general. 47. Acesta a susținut, de asemenea, că nu ar putea stabili dincolo de nici o îndoială rezonabilă că Dr. P.A. au fost negligenți în asigurarea atenției balonului cateterului după operație. Prin urmare, instanța a respins cererea civilă a reclamanților ca fiind nefondată. 48. De asemenea, instanța a respins cererea reclamanților de a extinde ancheta penală la P.V.I. având în vedere că, în temeiul articolului 337 § 1 din CCP, numai procurorul ar putea solicita extinderea anchetei către alte persoane, în timp ce procedura era în așteptare în fața instanțelor. 49. Această hotărâre a fost susținută de o decizie finală pronunțată de Curtea de Apel Galați la 22 mai 2012. 50. La 28 octombrie 2008, reclamanții au instituit proceduri civile separate împotriva Spitalului de Urgență Brăila și a medicilor C.B. și P.A. în Curtea de District a Brăila pentru prejudiciu material și moral pe care le-au susținut ca urmare a decesului fiului lor. 51. La 23 aprilie 2009, referindu-se la art. 19 din CCP (a se vedea punctul 57 de mai jos), instanța a continuat procedura civilă în așteptarea unei decizii finale în cadrul procedurii penale. Acesta a remarcat că rezultatul procedurii civile va depinde în mare măsură de verdictul din cadrul procedurii penale. 52. La 29 ianuarie 2013, Curtea de district Brăila a ridicat șederea procedurii civile. Cu toate acestea, reclamanții au renuntat la reclamația civilă separată la 6 martie 2013.