CASE OF BÉRES AND OTHERS v. HUNGARY

O listă a reclamanților este prezentată în apendice. La 23 decembrie 2011, reclamanții, activiștii politici, au participat la o demonstrație organizată de partidul politic „Politica poate fi diferit” (Lehet Más a Politika). Manifestanții au blocat intrarea unui parcare apropiat de clădirea Parlamentului prin încheierea reciprocă și coloanele concrete situate lângă intrare. În urma incidentului, principalul departament de poliție din Budapesta a deschis anchete penale împotriva a douăzeci și nouă de persoane, inclusiv a reclamanților, pentru încălcarea libertății personale în temeiul articolului 175 alineatul (1) din Legea nr. IV pe [vechiul] Codul penal.

La 9 martie 2012, Parlamentul a adoptat legea nr. XII din 2012 („Legea privind amnistia”) (a se vedea punctul 12 de mai jos), care a intrat în vigoare la 10 martie 2012. La 29 martie 2012, principalul departament de poliție din Budapesta a întrerupt ancheta penală împotriva celor nouă douăzeci și nouă suspecți, în conformitate cu art. 190 alineatul (1) litera (e) și cu art. 2 din Codul de procedură penală, din motivul pentru care au fost acordate amnistia. Reclamanții nu au apelat împotriva acestei decizii. 10. La 6 septembrie 2012, șase dintre reclamanți, dna Bende, dna Kalocsai, dna Ámon, dna Székelyné Rákosi, dl Moldován și dl Gajárszki, au depus o plângere constituțională ce solicită Curții Constituționale să declare neconstituțională secțiunea 1, 2 și 4 din Legea de Amnestate, în ceea ce privește violarea dreptului la reputația lor și a principiului presunției de inocence.

11. Curtea Constituțională a declarat plângerea inadmisibilă. Acesta a raționat că plângerea nu a ridicat probleme constituționale de „importanță fundamentală”, deoarece se bazează pe o interpretare eronată a legii. Curtea Constituțională a subliniat că limba utilizată de lege nu poate fi interpretată ca stabilind că reclamanții au comis într-adevăr infracțiunile. În orice caz, reclamația a fost interzisă de când a fost depusă în afara termenului statutar de 180 de zile după intrarea în vigoare a legislației.

5. A list of the applicants is set out in the appendix. 6. On 23 December 2011 the applicants, political activists, participated in a demonstration organised by the political party “Politics Can Be Different’” (Lehet Más a Politika). The demonstrators blocked the entrance of a car park adjacent to the Parliament building by chaining themselves to each other and to concrete columns situated next to the entrance. 7. Following the incident the Budapest main police department opened criminal investigations against twenty-nine persons, including the applicants, on charges of violation of personal liberty under Article 175(1) of Act no. IV on the [old] Criminal Code.

8. On 9 March 2012 Parliament enacted Act no. XII of 2012 (“the Amnesty Act”) (see paragraph 12 below), which entered into force on 10 March 2012. 9. On 29 March 2012 the Budapest main police department discontinued the criminal investigation against the twenty-nine suspects, pursuant to Article 190 §§ 1 (e) and 2 of the Code on Criminal Procedure on the grounds that they had been granted amnesty. The applicants did not appeal against that decision. 10. On 6 September 2012 six of the applicants, Ms Bende, Ms Kalocsai, Ms Ámon, Ms Székelyné Rákosi, Mr Moldován and Mr Gajárszki, lodged a constitutional complaint requesting the Constitutional Court to declare sections 1, 2 and 4 of the Amnesty Act unconstitutional as infringing the right to their reputation and the principle of presumption of innocence.

11. The Constitutional Court declared the complaint inadmissible. It reasoned that the complaint did not raise any constitutional-law issues of “fundamental importance”, since it was based on an erroneous interpretation of the law. The Constitutional Court pointed out that the language employed by the Act could not be interpreted as establishing that the applicants had indeed committed the offence. In any event, the complaint was time-barred since it had been lodged outside the statutory 180 days’ time-limit following the entry into force of the legislation.