SHI v. RUSSIA

Decizia nr. 60186/09 Ley SHI împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 17 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, Președintele, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 octombrie 2009, având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl Ley Shi, este un național chinez, care s-a născut în 1974 și locuiește în Ussuriysk. El nu este reprezentat legal în fața Curții. Guvernul rus (“Guvernul”) este reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Rusia în 1994. În noiembrie 1999 s-a căsătorit cu o națională rusă doamna A.M. cu care a avut doi copii, care s-au născut în 2002 și 2007. Familia reclamantului locuiește în Rusia. La 19 octombrie 2004, reclamantul a primit un permis de ședere de cinci ani. La o dată neespecificată între ianuarie și iunie 2008, el a decis să solicite cetățeniei ruse. La 29 iulie 2008, Departamentul Regional Primorskiy al Serviciului Federal de Migrație („departamentul FMS”) a emis decizia nr. 102/08 revocarea permisului de reședință al reclamantului din motivul că cererea de cetățenie rusă nu a fost aprobată de Serviciul Federal de Securitate (FSB). Potrivit acesteia, reclamantul a constituit o amenințare pentru securitatea națională. Reclamantul a contestat decizia în două nivele de competență.Decizia finală de a susține revocarea permisului de ședere al reclamantului a fost luată de Curtea Regională Primorskiy la 15 aprilie 2009. În decizia sa, Curtea Regională a declarat că nu are competența de a evalua problemele care sunt ale autorităților de competență ale FSB. Curtea a plecat fără a examina problema dacă revocarea permisului de reședință a constituit o interferență cu viața de familie a reclamantului. Apelurile ulterioare ale reclamantului prin revizuire de supraveghere au fost de niciun folos. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că revocarea permisului de reședință a acestuia a încălcat dreptul său de a respecta viața de familie. În lipsa unui permis de reședință, el este obligat să părăsească Rusia în cazul în care soția și copiii săi locuiesc legal. El susține că el nu prezintă niciun risc de securitate și constatările autorităților au fost neconvenționate. Drepturile sale procedurale au fost încălcate deoarece decizia de revocare a permisului de reședință a fost luată pe baza materialelor clasificate. La 22 septembrie 2015, reclamația reclamantului a fost comunicată guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile. La 20 aprilie 2016, observațiile au fost transmise reclamantului prin post înregistrat și a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 20 iunie 2016, trimisă și prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 18 mai 2016 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 9 iulie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. HOTĂRÂREA Curții reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 februarie 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 60186/09

Ley SHI

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 17

January 2017 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

Pere Pastor Vilanova,

Alena Poláčková,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 9 October 2009,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ley Shi, is a Chinese national, who was born in 1974 and lives in Ussuriysk. He is not legally represented before the Court.

The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant arrived in Russia in 1994. In November 1999 he married a Russian national Ms A.M. with whom he had two children, who were born in 2002 and 2007. The applicant’s family lives in Russia.

On 19 October 2004 the applicant received a five-year residence permit. On an unspecified date between January and June 2008, he decided to apply for the Russian citizenship.

On 29 July 2008 the Primorskiy Regional Department of the Federal Migration Service (“the FMS department”) issued decision no. 102/08 revoking the applicant’s residence permit on the grounds that his application for the Russian citizenship had not been approved by the Federal Security Service (the FSB). According to the latter, the applicant posed a threat to the national security.

The applicant challenged the decision in two levels of jurisdiction. The final decision upholding the revocation of the applicant’s residence permit was taken by the Primorskiy Regional Court on 15 April 2009. In its decision the Regional Court stated that it did not have the competence to assess issues which were within the FSB’s discretionary power. The court left without examination the issue whether the revocation of the residence permit amounted to an interference with the applicant’s family life.

The applicant’s subsequent appeals by way of supervisory review were to no avail.

The applicant complains under Article 8 of the Convention that the revocation of his residence permit violated his right to respect for family life. In the absence of a residence permit he is obliged to leave Russia where his wife and children lawfully reside. He argues that he does not present any security risk and the authorities’ findings to the contrary were unsubstantiated. His procedural rights were violated because the decision to revoke his residence permit was taken on the basis of classified materials.

On 22 September 2015 the applicant’s complaint were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. On 20 April 2016 the observations were forwarded to the applicant by registered post and he was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 20 June 2016, also sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 18 May 2016 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article

37

§

1

(a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 9 July 2016. However, no response has been received.

THE LAW

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 9 February 2017.

Fatoș Aracı

Helen Keller

Deputy Registrar

President