A.Q. și alții împotriva Greciei

Comunicat la 20 ianuarie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 59758/16 A.Q. și alții împotriva Greciei depuse la 17 octombrie 2016 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este un național sirian de douăzeci de ani care a fost diagnosticat cu un sarcom maligne în Siria în aprilie 2016. După intervenția chirurgicală, a fost recomandat să facă sesiuni de chimioterapie și radioterapia. Din cauza războiului în Siria, el a fost forțat să caute tratament medical în Turcia, unde a sosit la 13 mai 2016. După încercările sale infructuoase de a obține tratamentul necesar acolo, el a decis să fugă în Grecia.

Al doilea reclamant este un național sirian de treizeci și șapte de ani care suferă de diabet și neuropatie periferică; acesta din urmă a dus la mobilitatea sa diminuată. În plus, vederea lui a fost afectată. Într-o perioadă neespecificată între octombrie 2015 și începutul anului 2016, el a fugit în Turcia pentru a căuta tratament medical în ceea ce privește problema vederii sale. La Istanbul, el a suferit două operații nefruntate, a doua o vitrectomie cu o injecție de ulei de silicon. În urma acestui lucru, el a decis să fugă în Grecia. Al treilea reclamant este un național sirian de douăzeci de ani care este membru de familie al celui de-al doilea reclamant și l-a însoțit prin călătoria sa din Siria în Turcia și mai târziu în Grecia pentru a-l ajuta cu viața sa cotidiană.

Sosirea reclamanților și tratamentul medical în Chios După câteva luni petrecute în Turcia, reclamanții au sosit în Chios la 11 septembrie 2016. Primii doi solicitanți se aflau într-o stare de sănătate slabă și au fost duși imediat la spitalul Chios cu ajutorul voluntarilor. Aveau certificate medicale pentru persoanele lor redactate în turc, care își declară starea medicală. În acel moment, primul reclamant putea să meargă, totuși cu mare dificultăți. Reclamanții nu au fost admisi la spitalul Chios deoarece nu au fost încă înregistrate la stat. Acestea au fost transferate la hotspotul VIAL, unde au așteptat opt ore pentru a-și înregistra datele cu caracter personal în conformitate cu procedurile de primă recepție, și a fost eliberată o decizie în aceeași dată care a restricționat libertatea lor timp de 15 zile, cu posibilitatea de prelungire a acestei perioade pentru încă douăzeci și cinci de zile.

Toți cei trei solicitanți la înregistrare au exprimat interesul față de protecția internațională. După înregistrarea și datorită stării de sănătate slabe a primelor doi solicitanți, toți cei trei solicitanți au fost transferați la un hotel condus de Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și au fost găzduiți într-o cameră dublă în care a fost pusă o casă suplimentară. Reclamanții au stat la hotel timp de aproximativ trei săptămâni. Ei au fost furnizate cu alimente de către compania de catering care a cooperat cu UNHCR. Cu toate acestea, masele nu au fost adaptate la situația medicală a celui de-al doilea reclamant (a fost un diabet care a solicitat o dietă adecvată). De-a lungul sejurului lor în hotel reclamanții au fost vizitați doar de voluntari și al treilea reclamant a fost responsabil de a avea grijă de ei și de a le ajuta în sarcinile lor de viață cotidiană.

Între timp, starea de sănătate a primului reclamant s-a deteriorat și el a devenit paralizat. În ciuda faptului că a suferit de durere extremă, el a fost administrat doar paracetamol și analgezice ușoare de către voluntari. La date neespecificate, primii doi solicitanți au încercat de două ori să primească din nou la Spitalul Chios, dar au fost refuzate asistență medicală. Din documentele deținute de Curte, se pare că au fost examinate la un moment dat de un medic la spital. În special, primul reclamant a atașat un certificat medical de la Spitalul Chios 14 Septembrie 2016 declarând că a suferit de condrosarcoma metastatică a coloanei vertebrale (stadiu terminal) și că a trebuit să fie transferat la un spital de la Atena; el a trebuit, de asemenea, să fie însoțit de cineva în timp ce el a fost îndepărtat de pat ( 2016, declarând că suferă de retinopatie diabetică la ambii ochi.

În ceea ce privește ochiul său drept, reclamantul a fost suferit de vitreotinopatie proliferativă cu filme fibrovasculare pe organismul vitreu și acel detașament de tracțiune retinală ( απο ) a fost tratat fără succes într-o operațiune efectuată în Turcia (vitrectomie cu ulei de siliconă adăugat și inserția unei lentile). În ceea ce privește ochiul stâng, se spune că el suferă de vitreoretinopatie proliferativă și edemul cronic al membranelor ocre ale retinei. Certificatul a concluzionat că reclamantul a avut nevoie de o vitrectomie ( υαλο ) într-un spital de Atena. Ambele certificate au fost emise pentru transferul pacienților. La 27 septembrie 2016 deciziile prin care a fost restricționată libertatea reclamanților au fost suspendate și primii doi solicitanți au fost instruite să primească tratament la un spital de Atena, să rămână la Atena până când problemele lor medicale au fost rezolvate și după aceasta să se întoarcă la Chios.

Al treilea reclamant a fost, de asemenea, instruit să se întoarcă la Chios după spitalizarea celui de-al doilea reclamant și tratamentul ulterior al afecțiunilor sale medicale. La 7 octombrie 2016, primii doi solicitanți au fost admisi la spitalul Chios și al doilea reclamant a fost tratat pentru un chist în plămâni și posibila pneumonie. Ambele solicitanți au fost externați din spital la 10 ani. Octombrie 2016 și au fost transferate la spitalul KAT din Atena, însoțite de cel de-al treilea reclamant ca îngrijitor. Primul și al doilea reclamant de spitalizare la Atena Primii doi solicitanți au fost transferați la spitalul KAT din Atena, însoțițiți de cel de-al treilea reclamant și asistați de voluntari.

Situația lor a fost evaluată și în ziua următoare, 11 octombrie 2016, primul reclamant a fost transferat la spitalul Agios Savvas, un spital specializat în tratarea cancerului, în timp ce al doilea reclamant a fost transferat la spitalul Sotiria. Primul reclamant rămâne în spitalul Agios Savvas până astăzi. În timpul sejurului, el a efectuat diverse examinări medicale, inclusiv un RMN și o biopsie, iar situația sa a fost evaluată de medicii de diferite specialități. Octombrie 2016, medicii au concluzionat că reclamantul a suferit de condrosarcoma și că tumora sa a fost inoperabilă, rezistentă la chimioterapie și radioresistentă. Cu toate acestea, în conformitate cu rezultatele biopsiei datate de 2 Noiembrie 2016, nu a existat nici un țesut condral care a făcut diagnosticul condrosarcomului improbabil, deși natura exactă a neoplasmului nu a putut fi identificat datorită eșantionului mic luat.

La 17 noiembrie 2016, reclamantul a început sesiunile de chimioterapie și medicii și-au informat avocatul că tumora lui scade. De-a lungul sejurului în spital, primul reclamant nu a fost văzut de un psiholog. În plus, el nu a fost informat cu privire la gravitatea condiției sau a posibilelor tratamente și nu a dat consimțământul său complet și informat la diferitele proceduri și tratamente efectuate în timpul spitalizării sale, deoarece el a fost un vorbitor arab și nu a fost furnizat cu un interpret desemnat de stat. El a fost vizitat doar o dată de un interpret, la 8 Noiembrie 2016, atunci când a fost informat că nu ar putea fi luate măsuri pentru a salva viața. Al doilea reclamant a fost admis la Spitalul Sotiria din Atena, specializat în tratamentul bolilor pneumonice.

La 12 octombrie 2016, el a suferit operație pentru a avea un chist pe plămân îndepărtat împreună cu o parte din plămânul său. La 19 Octombrie 2016 a fost externat din spital și a fost rugat să se întoarcă în zece zile astfel încât progresele sale să poată fi monitorizate. La 1 noiembrie 2016, al doilea reclamant a vizitat din nou spitalul și s-a constatat că este în stare bună după operația sa. El a fost instruit să vadă un oftalmolog. În perioada în care a fost spitalizat la Atena, el nu a fost vizitat niciodată de un interpret numit de stat, nici nu a dat niciodată consimțământul său complet și informat la diferitele proceduri medicale efectuate deoarece nu i-au fost explicate într-o limbă pe care a înțeles-o (a vorbit doar în arabă).

În plus, nu a fost văzut nici de către un medic în ceea ce privește celelalte afecțiuni, adică diabet zaharat, neuropatie periferică și retinopatie diabetică, nici în timpul spitalizării sale, nici după aceea. Al treilea reclamant, care a avut grijă atât de primii, cât și de al doilea reclamant până la transferul lor la Atena, a rămas cu al doilea reclamant atunci când primii și al doilea reclamant au fost spitalizate separat. El l-a ajutat în sarcinile sale de viață zilnică în interiorul și în afara spitalului, inclusiv să-l ajute să se mute în jurul sau să folosească baie, și a furnizat îngrijire rotundă, ceea ce a dus la epuizarea fizică și psihologică.

Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor de primire a reclamanților de protecție internațională („directiva privind primirea”), care a devenit aplicabilă la 21 iulie 2015, se menționează, în părțile sale relevante, după cum urmează: art. 19 Asistența medicală „1. Statele membre se asigură că reclamanții primesc asistența medicală necesară care include cel puțin îngrijirea de urgență și tratarea esențială a bolilor și a tulburărilor mentale grave.

Statele membre furnizează asistența medicală sau a altor persoane care au nevoi speciale de primire, inclusiv asistența medicală adecvată, atunci când este necesar.” Convenția pentru protecția drepturilor omului și a dignității ființei umane în ceea ce privește aplicarea biologiei și a medicinei: Convenția privind drepturile omului și biomedicina, Consiliul Europei, Oviedo, 4.IV.1997 Convenția pentru protecția drepturilor omului și a dignității ființei umane în ceea ce privește aplicarea biologiei și medicinei (cunoscută sub numele de Convenția Oviedo privind drepturile omului și biomedicina), ratificată de Grecia prin Legea 2619/1998, în dispozițiile sale relevante se menționează după cum urmează: Capitolul II – Consentmentul art. 5 – Regula generală „O intervenție în domeniul sănătății nu poate fi efectuată decât după ce persoana în cauză a acordat consimțământ liber și informat.

Această persoană trebuie furnizată înainte informații adecvate cu privire la scopul și natura intervenției, precum și asupra consecințelor și riscurilor sale.” Primii doi solicitanți se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că asistența medicală acordată de când au ajuns în Grecia a fost inadecvată și a determinat deteriorarea sănătății lor. De asemenea, în conformitate cu art. 8, ei se plâng că nu și-au dat consimțământul liber și informat pentru diferitele intervenții medicale efectuate, deoarece nu au fost informate despre ele într-o limbă pe care o înțelegeau și nu au fost furnizate un interpret. Al treilea reclamant se plânge, în conformitate cu art. 3, că faptul că guvernul nu a furnizat asistență medicală adecvată celor doi primii solicitanți l-a cauzat, ca îngrijitor, fizic și psihologic, epuizat care a constituit tratamente inumane și degradante.

În sfârșit, toate reclamanții se plâng, în temeiul articolului 13, că nu au avut un remediu eficace la dispoziția acestora în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Având în vedere istoricul medical al primului și al doilea reclamant, guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că sănătatea și bunăstarea primului și al doilea reclamant sunt asigurate în mod corespunzător prin furnizarea lor asistenței medicale necesare, în conformitate cu art. 3 din Convenție? Al treilea reclamant a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție? A existat o încălcare a dreptului primii și al doilea reclamant de a-și respecta viața privată, în conformitate cu art. 8 din Convenție, din cauza examenelor și tratamentelor medicale efectuate?

În special, primii și al doilea reclamant și-au dat consimțământul pe deplin și informat la tratamentul medical? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? Apendicele A.Q. este un național sirian născut în 1996 Z.B. este un național sirian născut în 1979 A.B. este un național sirian născut în 1996

Communicated on 20 January 2017

FIRST SECTION

Application no. 59758/16 A.Q. and Others against Greece lodged on 17 October 2016

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Background of the case The first applicant is a twenty-year-old Syrian national who was diagnosed with a malignant sarcoma in Syria in April 2016. Following surgery it was recommended that he undergo chemotherapy and radiation-therapy sessions. Owing to the war in Syria, he was forced to seek medical treatment in Turkey, where he arrived on 13 May 2016. Following his unsuccessful attempts to get the necessary treatment there, he decided to flee to Greece. The second applicant is a thirty-seven-year-old Syrian national who suffers from diabetes and peripheral neuropathy; the latter has resulted in his diminished mobility.

Additionally, his eyesight has been affected. At an unspecified time between October 2015 and early 2016, he fled to Turkey to seek medical treatment in respect of his eyesight problem. In Istanbul, he underwent two unsuccessful surgeries, the second a vitrectomy with a silicone oil injection. Following this, he decided to flee to Greece. The third applicant is a twenty-year-old Syrian national who is a family member of the second applicant and accompanied him through his journey from Syria to Turkey and later to Greece in order to assist him with his everyday life. 2. The applicants’ arrival and medical treatment in Chios Following some months spent in Turkey, the applicants arrived in Chios on 11 September 2016. The first two applicants were in a poor state of health and were immediately taken to Chios Hospital with the assistance of volunteers.

They had on their person medical certificates drafted in Turkish stating their medical condition. At that time, the first applicant could still walk, though with great difficulty. The applicants were not admitted to Chios Hospital as they had not yet been registered with the State. They were transferred to the VIAL hotspot, where they waited for eight hours to have their personal data registered in accordance with the first-reception procedures, and a decision was issued on the same date restricting their liberty for fifteen days, with the possibility of that period being extended for another twenty-five days. All three applicants upon registration expressed interest in international protection.

After registration and owing to the poor state of health of the first two applicants, all three applicants were transferred to a hotel run by the United Nations High Commissioner for Refugees (“UNHCR”) and were accommodated in a double room in which an extra bunk was put. The applicants stayed at the hotel for approximately three weeks. They were provided with food by the catering company cooperating with UNHCR. However meals were not adapted to the second applicant’s medical situation (he was a diabetic who required an appropriate diet). Throughout their stay in the hotel the applicants were visited only by volunteers and the third applicant was in charge of taking care of them and assisting them in their everyday life tasks.

In the meantime, the first applicant’s state of health deteriorated and he became paralysed. Despite the fact that he was suffering from extreme pain, he was only administered paracetamol and light painkillers by volunteers. On unspecified dates the first two applicants attempted twice to gain admission to Chios Hospital again, but were denied medical assistance. From the documents in the Court’s possession, it appears though that they were examined at some point by doctors at the hospital.

In particular, the first applicant has attached a medical certificate from Chios Hospital dated 14 September 2016 stating that he suffered from metastatic chondrosarcoma of the spine (terminal stage) and that he needed to be transferred to an Athens hospital; he also needed to be accompanied by someone as he was bedridden ( κατάκλιση ). The second applicant has attached a medical certificate from Chios Hospital dated 15 September 2016, stating that he suffers from diabetic retinopathy in both eyes. In respect of his right eye, the applicant was said to be suffering from proliferative vitreoretinopathy with fibrovascular film on the vitreous body and that traction retinal detachment ( αποκόλληση αμφιβληστροειδούς ) had been treated unsuccessfully in an operation conducted in Turkey (vitrectomy with silicone oil added and the insertion of a lens).

In respect of his left eye, he was said to be suffering from proliferative vitreoretinopathy and chronic oedema of the ochre membranes of the retina. The certificate concluded that the applicant needed a vitrectomy ( υαλοειδεκτομή ) in an Athens hospital. Both certificates were issued for the transfer of the patients. On 27 September 2016 the decisions by which the applicants’ liberty had been restricted were suspended and the first two applicants were instructed to get treatment at a hospital in Athens, to stay in Athens until their medical issues were resolved and following this to return to Chios. The third applicant was also instructed to return to Chios following the second applicant’s hospitalisation and subsequent treatment of his medical conditions.

On 7 October 2016 the first two applicants were admitted to Chios Hospital and the second applicant was treated for a cyst in his lung and possible pneumonia. Both applicants were discharged from the hospital on 10 October 2016 and were transferred to KAT Hospital in Athens, accompanied by the third applicant as their carer. 3. The first and second applicants’ hospitalisation in Athens The first two applicants were transferred to KAT Hospital in Athens, accompanied by the third applicant and assisted by volunteers. Their situation was assessed and the following day, 11 October 2016, the first applicant was transferred to Agios Savvas Hospital, a hospital specialising in cancer treatment, while the second applicant was transferred to Sotiria Hospital.

The first applicant remains in Agios Savvas Hospital until today. Throughout his stay, he had various medical examinations performed, including an MRI and a biopsy, and his situation was assessed by doctors of various specialties. On 20 October 2016, the doctors concluded that the applicant suffered from chondrosarcoma and that his tumour was inoperable, chemo-resistant and radio-resistant. However, according to the biopsy results dated 2 November 2016, there was no chondral tissue which made the diagnosis of chondrosarcoma unlikely, though the exact nature of the neoplasm could not be identified owing to the small sample taken. On 17 November 2016, the applicant started chemotherapy sessions and the doctors informed his lawyer that his tumour was diminishing.

Throughout his stay in the hospital, the first applicant was not seen by a psychologist. Additionally, he was not informed of the seriousness of his condition or of the possible treatments and he never gave his full and informed consent to the various procedures and treatments performed during his hospitalisation as he was an Arabic-speaker and he was not provided with a state-appointed interpreter. He was only once visited by an interpreter, on 8 November 2016, when he was informed that no measures could be taken to save his life. The second applicant was admitted on 11 October 2016 to Sotiria Hospital in Athens, which was specialised in the treatment of pneumonic diseases. On 12 October 2016, he underwent surgery to have a cyst on his lung removed along with a part of his lung.

On 19 October 2016 he was discharged from the hospital and he was asked to come back in ten days so that his progress could be monitored. On 1 November 2016, the second applicant again visited the hospital and he was found to be in good condition following his surgery. He was instructed to see an ophthalmologist. During the period he was hospitalised in Athens he was never visited by a state-appointed interpreter, nor did he ever give his full and informed consent to the various medical procedures performed as they were never explained to him in a language he understood (he only spoke Arabic). Furthermore, he was neither seen by a doctor in respect of his other conditions, namely diabetes, peripheral neuropathy and diabetic retinopathy, during his hospitalisation nor afterwards.

The third applicant, who was taking care of both the first and second applicants until their transfer to Athens, stayed with the second applicant when the first and second applicants were hospitalised separately. He assisted him in his everyday life tasks inside and outside the hospital, including helping him move around or use the bathroom, and provided round-the-clock care, which resulted in his physical and psychological exhaustion. B. Relevant international law 1. Directive 2013/33/EU Directive 2013/33/EU of the European Parliament and of the Council of 26 June 2013 laying down standards for the reception of applicants for international protection (“the Reception Directive”), which became applicable on 21 July 2015, reads, in its relevant parts, as follows: Article 19 Health care “1.

Member States shall ensure that applicants receive the necessary health care which shall include, at least, emergency care and essential treatment of illnesses and of serious mental disorders.

2. Member States shall provide necessary medical or other assistance to applicants who have special reception needs, including appropriate mental health care where needed.” 2. Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine: Convention on Human Rights and Biomedicine, Council of Europe, Oviedo, 4.IV.1997 The Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine (known as the Oviedo Convention on Human Rights and Biomedicine), which was ratified by Greece by Law 2619/1998, in its relevant provisions reads as follows: Chapter II – Consent Article 5 – General rule “An intervention in the health field may only be carried out after the person concerned has given free and informed consent to it.

This person shall beforehand be given appropriate information as to the purpose and nature of the intervention as well as on its consequences and risks.” COMPLAINTS 1. The first two applicants complain under Article 3 of the Convention that the medical care provided to them since they arrived to Greece was inadequate and has resulted in the deterioration of their health. 2. They also complain, under Article 8, that they never gave their free and informed consent to the various medical interventions carried out as they were never informed of them in a language they understood nor were they provided with an interpreter. 3. The third applicant complains, under Article 3, that the Government’s failure to provide adequate medical care to the first two applicants caused him, as their carer, physical and psychological exhaustion that amounted to inhuman and degrading treatment.

4. Lastly, all applicants complain, under Article 13, that they did not have an effective remedy at their disposal in respect of their complaints under Articles 3 and 8 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Taking into account the first and second applicants’ medical histories, have the Government met their obligation to ensure that the first and second applicants’ health and well-being are being adequately secured by providing them with the requisite medical assistance as required by Article 3 of the Convention? 2. Has the third applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention? 3. Has there been a violation of the first and second applicants’ right to respect for their private life, contrary to Article 8 of the Convention, on account of the medical examinations and treatments performed? In particular, have the first and second applicants given their full and informed consent to the medical treatment received?

4. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Article 3 and 8 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention? Appendix A.Q. is a Syrian national who was born in 1996 Z.B. is a Syrian national who was born in 1979 A.B. is a Syrian national who was born in 1996