- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 ianuarie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Préjudice moral - réparation
Hayati Çelebi și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI HAYATI CEALEBI ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 582/05) HOTĂRÂREA Revizuirii STRASBURG 24 ianuarie 2017 DEFINITIVF 24/04/2017 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din András Sajó, președinte, Ișl Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 ianuarie 2017, Rend l . La originea cauzei se află o cerere (n 582/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 20 de resortisanți ai acestui stat, Hayati signelebi, M Gürsel Ar La 12 octombrie 2004, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 9 februarie 2016, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza contradicțiilor evidente din jurisprudența Curții de Casație și a eșecului mecanismului conceput pentru a asigura armonizarea practicii în cadrul acestei înalte instanțe, care au avut ca efect faptul că acțiunea în răspundere condusă de reclamanți împotriva producătorilor a fost declarată inadmisibilă, în timp ce alte persoane într-o situație similară au putut obține o examinare pe fond a cererii lor.
Curtea a decis, de asemenea, să aloce 4 500 EUR în comun moștenitorilor domnului Nejat géömleko Prin urmare, a solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură. La 27 septembrie 2016, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde guvernului un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Acestea au ajuns la Curte la 24 octombrie 2016. februarie 2016, din care nu a putut obține executarea din cauza decesului dlui Mahécourre Özbakakr și al dlui Hayati queelebi înainte de adoptarea hotărârii menționate. Dl Fatih Mehmet queömleko ui (fiul lui Nejat și Melek, născut la 3 februarie 1961) și domnul Hatice Ferda queömlekolu (fiica lui Nejat și Melek, născută la 23 decembrie 1963), sunt moștenitorii lui Mahcére Özbakr.
M Fatma quelebi (fiica lui Ahmet și Nuriye, născută la 3 decembrie 1963). martie 1939), Münire Hülya K Hristozov și alții c. Bulgaria 47039/11 și 358/12, CEDH 2012 (extracturi) și consideră că … În orice caz, potrivit guvernului, nici acestea din urmă nu ar fi fost în măsură să demonstreze existența unor circumstanțe care să justifice faptul că Curtea ar fi examinat cererea în legătură cu chestiuni de interes general. Curtea constată că nu există niciun motiv pentru a distinge prezenta situație de cea care a făcut obiectul, de exemplu, al unei hotărâri de revizuire Lutz c. Franța (revizuire) (n 49531/99, 25 noiembrie 2003). Curtea consideră că a fost necesară revizuirea hotărârii din 9 februarie 2016 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată.
În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează. (...) În consecință, aceasta decide că este necesar să se ia o decizie, pentru daune morale, împreună cu domnul Fatih Mehmet queömleko În acest sens, Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
(a) primirea cererii de revizuire a hotărârii din 9 februarie 2016 în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție în consecință; în cazul în care statul pârât trebuie să plătească, cu titlu de prejudiciu moral, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, aceste sume fiind convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului împreună cu domnul Fatih Mehmet queömlekoLu și domnul Hatice Ferda queömleko de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
24 ianuarie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith András Sajó Premier
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE HAYATI ÇELEBI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 582/05) ARRÊT ( Révision ) STRASBOURG 24 janvier 2017 DÉFINITIF 24/04/2017 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Hayati Çelebi et autres c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : András Sajó, président, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 janvier 2017, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 582/05) dirigée contre la République de Turquie et dont vingt ressortissants de cet État, M. Hayati Çelebi, M me Gürsel Arıca, M me Nilsel İlter, M. Tunç Öz, M me Ayșe Meltem Kısakürek, M me Șebnem Saffet Kısakürek, M me Selmin Kısakürek, M me Pınar Tamer, M me Fatma Füsun Hepdinç, M. Nejat Çömlekoğlu, M me Melek Çömlekoğlu, M. Mustafa Dovan, M. Yașar Özcan, M. Batı Özcan, M me Nazmiye Turan, M. Mehmet Kazım Esin, M me Nihal Esin, M me Seda Akbaba, M. Osman Nuri Sünter et M me Mahçure Özbakır (« les requérants »), ont saisi la Cour le 12 octobre 2004 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Par un arrêt du 9 février 2016, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison des contradictions manifestes dans la jurisprudence de la Cour de cassation et la défaillance du mécanisme conçu pour assurer l’harmonisation de la pratique au sein de cette haute juridiction, qui ont eu pour effet que l’action en responsabilité dirigée par les requérants contre les constructeurs fut déclarée irrecevable, alors que d’autres personnes dans une situation similaire ont pu obtenir un examen au fond de leur demande. La Cour a également décidé d’allouer 4 500 EUR conjointement aux héritiers de M. Nejat Çömlekoğlu (Melek Çömlekoğlu, Hatice Ferda Çömlekoğlu et Fatih M. Çömlekoğlu ) et 4 500 EUR à chacun des dix-neuf autres requérants au titre du préjudice moral (soit un total de 90 000 EUR).
Le 8 juin 2016, le représentant des héritiers de M me Mahçure Özbakır et de M. Hayati Çelebi a informé la Cour qu’il avait appris que ces deux requérants étaient décédés les 1 er avril 2010 et 7 août 2015, respectivement. En conséquence, il demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement de la Cour.
Le 27 septembre 2016, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au Gouvernement un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 24 octobre 2016. EN DROIT
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
5. Le représentant des requérants demande la révision de l’arrêt du 9 février 2016, dont il n’a pu obtenir l’exécution en raison du décès de M me Mahçure Özbakır et de M. Hayati Çelebi avant l’adoption dudit arrêt. M. Fatih Mehmet Çömlekoğlu (fils de Nejat et Melek, né le 3 février 1961) et M me Hatice Ferda Çömlekoğlu (fille de Nejat et Melek, née le 23 décembre 1963), sont les héritiers de M me Mahçure Özbakır. M me Fatma Çelebi (fille de Ahmet et Nuriye, née le 3 mars 1939), M me Münire Hülya Kıshalı (fille de Hayati et Fatma, née le 11 août 1957), M. Ahmet Șevki Çelebi (fils de Hayati et Fatma, né le 20 mai 1959), et M me Nazlı Elif Gökdemir (fille de Rubil et Safiye Melda, née le 26 juillet 1992) sont les héritiers de M. Hayati Çelebi.
Le Gouvernement se réfère aux affaires Malhous c. République tchèque ((déc.) [GC], n o 33071/96, CEDH 2000 ‑ XII), et Hristozov et autres c. Bulgarie (n os 47039/11 et 358/12, CEDH 2012 (extraits)) et estime qu’en l’espèce les deux prétendantes, qui ont attendu près de deux ans avant d’informer la Cour du décès du de cujus , ne sauraient passer pour avoir fait preuve de l’intérêt requis pour voir l’instance se poursuivre en leur nom. En tout état de cause, selon le Gouvernement, ces dernières n’auraient pas non plus été en mesure de démontrer l’existence de circonstances qui justifieraient que la Cour poursuive l’examen de la requête eu égard à des questions d’intérêt général.
La Cour constate que rien ne permet de distinguer la présente situation de celle ayant fait l’objet, par exemple, de l’arrêt de révision Lutz c. France (révision) (n o 49531/99, 25 novembre 2003).
La Cour estime qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 9 février 2016 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...) »
Elle décide en conséquence qu’il y a lieu d’octroyer, pour dommage moral, conjointement à M. Fatih Mehmet Çömlekoğlu et M me Hatice Ferda Çömlekoğlu, héritiers de M me Mahçure Özbakır, la somme précédemment accordée à cette dernière, à savoir 4 500 EUR, et conjointement à M me Fatma Çelebi, M me Münire Hülya Kıshalı, M. Ahmet Șevki Çelebi et M me Nazlı Elif Gökdemir, héritiers de M. Hayati Çelebi, la somme précédemment accordée à ce dernier, à savoir 4 500 EUR.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 9 février 2016, quant à l’application de l’article 41 de la Convention ; en conséquence 2. Dit, a) que l’État défendeur doit verser, au titre du dommage moral, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, ces sommes étant à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement : i. conjointement à M. Fatih Mehmet Çömlekoğlu et M me Hatice Ferda Çömlekoğlu, héritiers de Mme Mahçure Özbakır, 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros); ii. conjointement à M me Fatma Çelebi, M me Münire Hülya Kıshalı, M. Ahmet Șevki Çelebi et M me Nazlı Elif Gökdemir, héritiers de M. Hayati Çelebi, 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros) ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 janvier 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Stanley Naismith András Sajó Greffier Président