CASE OF HIERNAUX v. BELGIUM - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Hiernaux v. Belgia

-

28022/15

Hotărârea din 24.1.2017 [Secția a II-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

Remediu compensatoriu care să permită invocarea încălcării termenului rezonabil în cadrul procedurilor penale:

nici o încălcare

În fapt

– Reclamanta s-a plâns, fără succes, de încălcarea termenului rezonabil al procedurilor din fața jurisdicțiilor de instrucție la care era parte, proceduri care au durat aproximativ 17 ani și în care solicitase declararea inadmisibilității tuturor acuzațiilor. Aceasta s-a plâns în fața Curții Europene de faptul că nu a beneficiat de un remediu intern efectiv pentru a-i fi soluționată cererea în privința duratei îndelungate a procedurilor penale.

În drept

– Articolul 13 coroborat cu articolul 6 § 1: Există mai multe tipuri de remedii care permit prevenirea sau redresarea duratei excesive a procedurilor penale.

a)

Remediile preventive prevăzute de Codul de procedură penală

(CPP) – Jurisdicțiile de instrucție au constatat, la etapa soluționării procesului, depășirea procedurii în curs. Totuși, ele au considerat că această depășire nu trebuia sancționată printr-o respingere, prin inadmisibilitatea capetelor de acuzare sau într-un alt mod, la acea etapă. Trecerea timpului nu a avut un alt efect decât perimarea probelor și nu a făcut imposibil exercițiul drepturilor apărării de către reclamantă. În aceste condiții, în conformitate cu jurisprudența Curții de Casație, impactul depășirii termenului rezonabil rămânea la aprecierea instanței de fond. Tribunalul de primă instanță a declarat acuzațiile inadmisibile, dată fiind încălcarea dreptului la un proces echitabil, însă sub alt aspect decât cel al termenului rezonabil.

Această abordare nu este contrară Convenției. Din prevederile articolelor 6 și 13 din Convenție nu rezultă că eșecul de a respecta termenul rezonabil constatat în cadrul soluționării procesului, care nu a dat naștere unei încălcări ireparabile a dreptului de apărare al acuzatului sau pierderii probelor, trebuie sancționat prin încetarea sau respingerea acțiunii penale.

Așa fiind, jurisdicțiile de instrucție nu au sancționat depășirea termenului rezonabil, dat fiind faptul că nu existase o prejudiciere ireparabilă a procesului echitabil și, mai mult, rezultatul procedurilor împiedicase acțiunea articolului 21 din titlul preliminar al CPP, care prevedea posibilitatea aplicării unei sancțiuni amânate de către judecătorul de fond.

De aici rezultă că reclamanta nu a putut beneficia de un remediu concret care să-i compenseze întârzierile de care s.a plâns. Așadar, remediile prevăzute de CPP nu s-au dovedit a fi unele efective în acest caz.

b)

Remediul pentru acordarea compensațiilor

– În speța

Panju v. Belgia

(

18393/09

, 28 octombrie 2014,

Nota informativă

178

), în materie de durată excesivă a procedurilor judiciare, remediul pentru acordarea compensațiilor nu a fost considerat un remediu efectiv în sensul articolului 13, pentru că nu s-a demostrat că era aplicat în practică de către instanțe, în cadrul procedurilor penale, și că acesta putea conduce la rezultate care să satisfacă cerințele de efectivitate presupuse de articolul 13 din Convenție.

În acest caz, au fost aduse mai multe exemple de hotărâri ale instanțelor civile care demonstrează că remediul pentru acordarea compensațiilor poate fi exercitat cu succes în vederea obținerii unei reparații adecvate în cazul duratei excesive a procedurilor penale la etapa instrucției sau a soluționării procesului.

Mai mult, Curtea de Casație a pronunțat recent hotărâri prin care recunoaște expres faptul că reparația la care poate pretinde acuzatul în eventualitatea unei durate excesive a procedurii constatate la etapa instrucției sau la etapa soluționării procesului poate consta în daune-interese, care pot fi solicitate în fața unei instanțe civile.

Având în vedere aceste informații și aceste evoluții, remediul pentru acordarea compensațiilor poate fi considerat, de principiu, un remediu efectiv pentru redresarea unei încălcări datorate duratei excesive a unei proceduri penale, inclusiv în cazul în care aceasta este constatată la etapa instrucției sau a soluționării procesului.

În aceste condiții, reclamanta nu poate susține că a fost privată de toate remediile efective.

Concluzie

: nici o încălcare (unanimitate).