CASE OF ROOMAN v. BELGIUM - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect);No violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Lawful arrest or detention;Article 5-1-e - Persons of unsound mind);Pecuniary damage - claim dismissed (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF ROOMAN v. BELGIUM - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2017)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Rooman v. Belgia
-
18052/11
Hotărârea din 18.7.2017 [Secția a II-a]
Articolul 3
Tratament degradant
Lipsa de îngrijire psihiatrică a unei persoane internate în una din limbile oficiale ale statului reclamat:
încălcare
Articolul 5
Articolul 5-1-e
Alienat
Tratamentul tulburărilor psihice compromis de barierele lingvistice, fără ca măsura internării să aibă, în sine, un caracter inadecvat:
nicio încălcare
În fapt
– Suferind de un grav dezechilibru psihic care îl face incapabil să-și controleze acțiunile, reclamantul stă internat, din 2004, într-o instituție specializată, căreia îi lipsește însă personal medical vorbitor de limbă germană, de vreme ce reclamantul nu vorbește decât germana (una din cele trei limbi oficiale ale Belgiei).
Comisia de apărare socială (CDS) a semnalat în mod repetat că dificultatea de comunicare echivalează cu privarea reclamantului de orice tratament al tulburărilor sale psihice (care împiedică punerea sa în libertate), însă recomandările acesteia au fost puse în aplicare în mică măsură și cu întârziere de către administrație. În 2014, autoritatea judiciară competentă a făcut constatări similare.
În drept
Articolul 3: Teza lipsei legăturii de cauzalitate între absența personalului medical vorbitor de limbă germană și dificultățile de ordin terapeutic trebuie respinsă: toate elementele dosarului tind să demonstreze că motivul principal al eșecului tratării stării de sănătate mintale a reclamantului este imposibilitatea comunicării dintre îngrijitorii medicali și reclamant.
Demersurile întreprinse de către organele de apărare socială în vederea identificării unei soluții în cazul reclamantului s-au ciocnit de inerția administrației: abia în 2014 au fost luate măsuri concrete preconizate cu ani în urmă pentru punerea la dispoziție a unui psiholog care vorbește germana (măsuri care se pare că au încetat la sfârșitul lui 2015). Cu privire la celelalte contacte pe care le-a avut reclamantul cu personalul calificat vorbitor de germană (experți, un infirmier sau un asistent social), acestea nu au avut un scop terapeutic.
Având în vedere faptul că limba germană este una dintre cele trei limbi oficiale în Belgia, aceste carențe pot fi considerate o lipsă de gestiune adecvată a stării de sănătate a reclamantului. Oricare ar fi obstacolele pe care le putea provoca reclamantul prin comportamentul său, ele nu scutesc statul de obligațiile pe care le are.
Menținerea detenției sale fără o supraveghere medicală adecvată timp de treisprezece ani – cu excepția celor două perioade pe parcursul cărora i-a fost pus la dispoziție un psiholog germanofon (între mai și noiembrie 2010 și între iulie 2014 și sfârșitul lui 2015) – în lipsa unei așteptări realiste de schimbare a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și a constituit un tratament degradant.
Concluzie
: încălcare (unanimitate).
Articolul 5 § 1: În ciuda lipsei de îngrijire constatate în baza articolului 3 și în ciuda duratei sale (de treisprezece ani), privarea de libertate a reclamantului a fost una legitimă, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența Curții în privința literei e):
– apărarea socială în cauză fusese adaptată
a priori
la starea sa de sănătate psihică, ca și la periculozitatea sa;
– a existat întotdeauna o legătură între motivul internării și boala psihică a reclamantului (lipsa îngrijirii adecvate a prezentat motive străine de natura detenției stabilite și nu a rupt această legătură).
Concluzie
: nicio încălcare (șase voturi la unu).
Articolul 41: 15 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit; capătul de cerere privind prejudiciul material – respins.
(Vezi, de asemenea, fișa tematică
Detenția și sănătatea psihică
, și hotărârea-pilot
W.D. v. Belgia
,
73548/13
, 6 septembrie 2016,
Nota informativă
199
)