CASE OF PETSCHULIES v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de Justice

de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Petschulies v. Germania

-

6281/13

Hotărârea din 2.6.2016 [Secția a V-a]

Articolul 5

Articolul 5-1-e

Alienați mintal

Detenția preventivă a unui pacient violent cu tulburări psihice într-un centru special pentru acordarea îngrijirii medicale corespunzătoare:

nicio încălcare

În fapt

– În 2001, reclamantul, care fusese deja condamnat de mai multe ori pentru comiterea de violențe, a fost acuzat de comiterea unui atac asupra fiicei sale, în timp ce se afla acasă, cu învoire din detenția preventivă dispusă după perioadele de închisoare. Acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de patru luni, pe care a executat-o înainte de a fi transferat la o secție a unui spital de detoxifiere, din cauza abuzului de alcool. În 2005, un Tribunal Regional a dispus punerea sa sub detenție preventivă într-un spital de psihiatrie și nu într-o instituție medicală de detoxifiere, de vreme ce recuperarea sa putea fi realizată mai bine acolo. În 2011, a fost reînoită detenția sa preventivă într-un spital de psihiatrie, depășindu-se limita maximă de zece ani, pentru că acesta suferea de tulburări psihice care implicau un risc ridicat de comitere a violențelor, în eventualitatea eliberării sale.

În drept

– Articolul 5 § 1: Reclamantul suferea de o tulburare de personalitate antisocială care nu echivala cu o tulburare mintală patologică. Curtea și-a exprimat anterior în mod repetat dubiile cu privire la faptul dacă o personalitate antisocială sau dacă o tulburare de personalitate antisocială în sine putea fi considerată o tulburare mintală suficient de gravă pentru a fi catalogată ca o „veritabilă” tulburare mintală în scopurile articolului 5 § 1 (e). Totuși, ea a reținut că existau suficiente elemente în cazul reclamantului care să demonstreze că tulburarea sa era suficient de gravă pentru a se încadra în câmpul de aplicare al acestei prevederi. Tulburarea sa prezentase elemente psihopatice și fusese exacerbată de abuzul său de alcool. Gradul tulburării fusese reflectat prin modul în care au fost comise infracțiunile: sub influența consumului de alcool și cu victime alese la întâmplare și brutalizate în mod nejustificat. Mai mult, faptul că autoritățile au dispus punerea sub detenție preventivă a reclamantului într-un spital de psihiatrie timp de mai mulți ani, înainte de deciziile contestate, demonstrase faptul că acestea consideraseră că condiția sa impunea sau că acesta avea să beneficieze de pe urma unui tratament terapeutic într-un spital de psihiatrie.

Curtea a fost convinsă apoi de faptul că tulburarea mintală a reclamantului era de un tip sau de un grad care justifica privarea obligatorie de libertate, dat fiind riscul ridicat al comiterii de violențe grave și că, în baza dreptului național, deținerea preventivă a reclamantului putea continua doar și atât timp cât persista riscul. Curtea a fost convinsă, așadar, că reclamantul era o persoană „alienată”, în înțelesul articolului 5 § 1 (e).

Curtea a continuat prin a nota că reclamantul fusese deținut, în esență, într-un centru rezidențial supravegheat afiliat unui spital psihiatric, în scopul pregătirii sale pentru eliberare și pentru reabilitarea sa treptată. Aceasta a considerat că nu fusese pusă în discuție oportunitatea instituției pentru pacienții cu tulburări mintale prin faptul că el nu mai urmase un tratament specific tulburării sale mintale. Deținerea preventivă a reclamantului fusese conformă cu dreptul național și necesară, dat fiind riscul ridicat al comiterii de alte infracțiuni violente extrem de grave. Așadar, ea nu fusese arbitrară, în ciuda faptului că depășise deja douăzeci de ani.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi

Bergmann v. Germania

,

23279/14

, 7 ianuarie 2016, și cazurile citate în această cauză)