CASE OF BRUDAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Brudan v. România

-

75717/14

Hotărârea din 10.4.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

Jurisprudență nouă care dă efectivitate unui remediu cu privire la durata procedurilor, făcută publică prea târziu pentru reclamant:

încălcare

În fapt

– În hotărârea

Vlad și alții v. România

(40756/06,

41508/07

și

50806/07

, 26 noiembrie 2013,

Nota informativă

168

), Curtea i-a cerut statului român să instituie remedii efective în materie de durată excesivă a procedurilor civile sau penale.

În așteptarea instituirii de remedii speciale, instanțele au pornit să accepte acțiuni în despăgubire intentate în baza regulilor generale ale răspunderii delictuale (articolul 1349 din noul Cod civil). Într-o hotărâre din 30 ianuarie 2014, publicată pe internet pe 22 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a specificat și clarificat această schimbare.

În noiembrie 2014, reclamantul a sesizat direct Curtea cu o cerere privind durata procesului, având în vedere că nu avea la dispoziție un remediu intern efectiv.

În drept

- Problema epuizării căilor de atac interne este legată de fond.

Articolul 13: Pentru a evalua „efectivitatea" unui remediu compensatoriu, Curtea a stabilit următoarele criterii (

Bourdov v. Rusia

(nr.

2)

,

33509/04

, 15 ianuarie 2009,

Nota informativă

115

;

Valada Matos das Neves v. Portugalia

,

73798/13

, 29 octombrie 2015,

Nota informativă

189

):

i) acțiunea în compensare trebuie examinată într-un termen rezonabil; ii) compensația trebuie plătită rapid, în principiu nu mai târziu de șase luni de la data la care hotărârea de acordare a sumei a devenit executorie; iii) normele procedurale trebuie să fie unele echitabile; iv) cheltuielile de judecată nu trebuie să constituie o sarcină nejustificată pentru părțile litigiului a căror acțiune este întemeiată; v) valoarea compensației nu trebuie să fie insuficientă în comparație cu sumele acordate de Curte în acest sens.

a)

Cu privire la efectivitatea acțiunii în răspundere civilă delictuală

– La mai mult de patru ani de la pronunțarea hotărârii

Vlad și alții

, exemplele oferite de către Guvern arată că practica judiciară națională a evoluat în mod semnificativ:

– deși legislația nu prevede un termen limită special pentru soluționarea acestui tip de litigii, durata în care examinează instanțele cauzele nu pare una nerezonabilă;

– cu privire la plata compensației acordate, nu există niciun motiv de îndoială cu privire la diligența autorităților;

–

nu par să existe încălcări ale echității în desfășurarea acestui tip de procedură;

– pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente, legislația națională prevede acordarea unui ajutor sub formă de scutiri, de reduceri, de eșalonare sau de amânări ale taxelor judiciare; în plus, aceste costuri sunt, în principiu, suportate de către partea perdantă, iar părțile care le-au solicitat nu par să fi refuzat rambursarea;

– valoarea compensațiilor acordate este adesea mai mare decât cea acordată de Curte în cazuri similare și niciodată mai mică de 80-90% din aceasta.

Cu privire la criteriile care au fost utilizate de către instanțele judecătorești pentru a evalua caracterului rezonabil sau nerezonabil al termenului de judecare a unei cauze, ele par să fie conforme cu cele stabilite de Curte.

Această jurisprudență a fost consolidată cu hotărârea Înaltei Curți din 30 ianuarie 2014, în care au fost enunțate criteriile de bază care trebuie utilizate în acest tip de remediu. Ulterior, aceste principii au fost preluate de către instanțele de fond.

În această privință, caracterul strict compensatoriu al remediului pus astfel în aplicare nu poate fi considerat o deficiență critică.

Prin urmare, a fost respectată recomandarea făcută de către Curte în baza articolului 46 din Convenție în hotărârea

Vlad și alții

.

În concluzie, având în vedere practica constantă a instanțelor naționale, acțiunea în răspundere civilă delictuală reprezintă un remediu efectiv pentru a denunța durata excesivă a procedurilor care se desfășoară în fața tribunalelor penale sau civile.

b)

Cu privire la opozabilitatea acestui remediu, în prezenta cauză

– Atunci când remediul național constituie rezultatul unei evoluții jurisprudențiale, echitatea reclamă ca justițiabililor să li se acorde o perioadă timp rezonabilă pentru cunoașterea efectivă a hotărârii naționale care îl instituie. Durata acestei perioade variază în funcție de circumstanțe și, în special, de data publicării hotărârii pertinente pentru obiectul cauzei.

În acest caz, ea începe cu „publicarea pe internet” (22 septembrie 2014), atunci când hotărârea din 30 ianuarie 2014 a devenit disponibilă în baza de date cu jurisprudența Înaltei Curți. În aceste condiții, trebuie reținut ca moment de început de la care hotărârea nu mai putea fi ignorată de către public expirarea perioadei de șase luni de la publicarea pe internet.

Prin urmare, din 22 martie 2015, acest remediu a dobândit gradul de certitudine cerut de Curte pentru a putea fi utilizat în sensul articolului 35 § 1 din Convenție. Această concluzie este aplicabilă atât în cazul procedurilor încheiate, cât și în cazul procedurilor pendinte la nivel național, pentru că jurisprudența națională nu distinge între procedurile pendinte și cele încheiate.

De vreme ce data de mai sus este ulterioară depunerii prezentei cereri, excepția neepuizării căilor interne de atac trebuie respinsă.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a constatat existența unei încălcări a articolului 6 § 1 din cauza duratei procedurilor.