Decizia nr. 23136/13 Selvie RUSHI împotriva Albaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 aprilie 2013, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 16 septembrie 2015 și observațiile lor din 4 iulie 2016, care solicită implicit Curții să elimine cererea din lista cazurilor și nereplicarea reclamantului de a prezenta observații în răspuns, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Selvie Rushiti, este un național albanez, născut în 1958 și locuiește în Tirana. Guvernul albanez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Hicka, a Oficiului de Avocat al statului. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor civile, care a început la 27 februarie 2001 și s-a încheiat la 12 martie 2013. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii și s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. La 16 septembrie 2015, Curtea a primit o declarație de soluționare prietenoasă semnată de Guvernul în temeiul căreia guvernul Albaniei s-a oferit să plătească reclamantului 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație a fost depusă ca răspuns la propunerea Registrului de un acord prietenos, adresat ambelor părți. Reclamantul nu a răspuns la propunerea Registrului. La 4 iulie 2016, Guvernul a informat Curtea că declarația lor semnată din 16 septembrie 2015 ar trebui să fie tratată ca o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei susținute de cerere. „Guvernul albanez acceptă că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, ca urmare a procesului judiciar excesiv de lung. Având în vedere cele de mai sus, Guvernul oferă să plătească ex gratie Euros 1.800 în favoarea dnei Selvie Rushiti”. Reclamantul nu a prezentat nicio observație. Curtea constată că, în ciuda faptului că guvernul nu a prezentat o nouă formă separată de declarație unilaterală, ei au susținut în mod explicit poziția că declarația lor prietenoasă de decontare semnată prezentată ca răspuns la propunerea Registrului, este tratată ca o declarație unilaterală. În consecință, Curtea va considera că guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o aplicare din lista de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Albaniei, practică sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii procedurilor (a se vedea Luli și alții c. Albania c. , nr. 64480/09, 64482/09, 12874/10, 56935/10, 3129/12 și 31355/09, §§ 63-64, 1 aprilie 2014). Curtea remarcă că, în argumentele din 4 iulie 2016, guvernul a recunoscut că s-a încălcat art. 6 din Convenție din cauza lungii procedurii. Curtea remarcă în continuare că suma de bani oferite presupune compensarea reclamantului pentru daunele suferite ca urmare a lungii procedurii judiciare. Având în vedere natura observațiilor formulate de Guvern, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului siciliano Linos-Alexandre
Application no. 23136/13
Selvie RUSHITI
against Albania
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 24
January 2017 as a Committee composed of:
Linos-Alexandre Sicilianos,
President,
Aleš Pejchal,
Armen Harutyunyan,
judges,
and Renata Degener,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 1 April 2013,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 16 September 2015 and their submissions of 4 July 2016 requesting implicitly the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s failure to submit any comments in reply,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Ms Selvie Rushiti, is an Albanian national, who was born in 1958 and lives in Tirana.
The Albanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms A. Hicka of the State Advocate’s Office.
The applicant complained about the excessive length of civil proceedings, which had started on 27 February 2001 and ended on 12
March 2013.
The applicant complained about the length of proceedings. She relied on Article 6 § 1 of the Convention.
On 16 September 2015 the Court received a friendly settlement declaration signed by the Government under which the Government of Albania offered to pay the applicant EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros) to cover any and all non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
That declaration was submitted in response to the Registry’s proposal for a friendly-settlement agreement, addressed to both parties.
The applicant failed to reply to the Registry’s proposal.
On 4 July 2016 the Government informed the Court that their signed declaration of 16 September 2015 should be treated as a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They also reiterated the following:
“The Albanian Government accepts that there has been a violation of the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights, as a result of the excessively long of the judicial proceedings. Considering the above, the Government offers to pay
ex gratia
Euros 1,800 in favour of Ms. Selvie Rushiti”.
The applicant failed to submit any comments.
The Court notes that, despite the fact that the Government did not submit a new, separate form of unilateral declaration, they explicitly maintained their position that their signed friendly settlement declaration submitted in response to the Registry’s proposal, be treated as a unilateral declaration. Accordingly, the Court will consider that the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Albania, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the length of proceedings (see
Luli and Others v. Albania
, nos. 64480/09, 64482/09, 12874/10, 56935/10, 3129/12 and 31355/09, §§
63-64, 1 April 2014).
The Court notes that, in their submissions of 4 July 2016, the Government acknowledged that there had been a violation of Article 6 of the Convention on account of the length of proceedings. The Court further notes that the sum of money offered purports to compensate the applicant for the damage suffered as a result of the length of judicial proceedings.
Having regard to the nature of the submissions made by the Government, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
The Court considers that this amount should be converted into national currency at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 16 February 2017.
Renata Degener
Linos-Alexandre Sicilianos
Deputy Registrar
President