CtEDO 24.01.2017 Auto

AKKAȘ AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKKAȘ AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 4249/09 Hamza AKKAȘ și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 decembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 27 iunie 2016 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 12 mai 2006, dl Hamza Akkaș și dl Diyadin Akdemir și, la 18 iulie 2006, dl Mehmet Nesih Aslan au fost plasați în detenție înainte de judecată, cu suspiciuni de a fi membri ai unei organizații ilegale. În audierea din 10 octombrie 2008, cererea de eliberare a reclamantelor a fost respinsă de către 10 Camera de Curtea de la Istanbul. Reclamanții au contestat această decizie. La 27 octombrie 2008, 12 Camera Tribunalului din Istanbul Assize a respins aceste obiecții pe baza dosarului, fără a desfășura o audiere. În prezentarea hotărârii sale, Curtea a luat act de avizul procurorului public, care nu a fost comunicat reclamanților sau reprezentantului acestora. La 25 aprilie 2012, reclamanții au fost considerați vinovați. În septembrie 2013, Curtea de Casație a susținut această hotărâre. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 §§ § 4 și 5 din Convenție cu privire la necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii de a contesta legalitatea detenției lor și dreptul de compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește această plângere. Reclamanții se plâng de necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii de a contesta legalitatea detenției și dreptul de compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește această plângere. Ei se bazează pe art. 5 §§ 4 și 5 din Convenție. 10. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 27 iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Republicii Turciei dorește, prin prezenta, să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea sa că, în cazul menționat anterior, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile de libertate și securitate a reclamanților Hamza Akkaș, Diyadin Akdemir și Mehmet Nesih Aslan, nu au îndeplinit standarturile prevăzute la art. 5 § 4 și la art. 5 § 5 din convenție și că s-a încălcat art. 5 § 4 (necomunicare a avizului procurorului public) și art. 5 § 5 (încalcarea sau compensarea inadecvată pentru deținerea în temeiul legislației interne) a convenției în prezent. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților, cu 170 EUR (o sută șaptezeci de euro) fiecare pentru a acoperi oricare și toate prejudiciile morale și 425 EUR ( patru sute douăzeci și cinci de euro) pentru a acoperi fiecare și toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi percepubil reclamanților. Această sumă va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice alte taxe care pot fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu se plătește în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să încheie această procedură din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” 11. Reclamanții nu au răspuns la declarația unilaterală a Guvernului. 12. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 13. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 14. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 15. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerea cu privire la necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii de a contesta legalitatea detenției și dreptul la compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește această plângere (a se vedea, de exemplu, Altınok c. Turcia) , nr. 31610/08, §§ 57-61, 29 noiembrie 2011, și Ceviz v. Turcia , nr. 8140/08, §§ 51-60, 17 iulie 2012). 16. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare. – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). 17. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 18. Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul nerespectării acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 19. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 20. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 5 §§ § 4 și 5 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 februarie 2017. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Președintele adjunct al Registrului Apendice Hamza AKKAȘ, născut în 1981, locuiește în İzmit și reprezentat de İ.AKMEȘE Diyadin AKDEMİR, născut în 1974, locuiește în Bingöl și reprezentat de İ.AKMEȘE Mehmet Nesih ASLAN, născut în 1985, locuiește în Edirne și reprezentat de İ.AKMEȘE

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă