CtEDO 09.02.2017 Auto

BERISHA c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
09.02.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BERISHA c. SUISSE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 9 februarie 2017 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 4723/13 Edmond BERISHA împotriva Elveției introdusă la 11 ianuarie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Edmond Berisha, este un resortisant al Kosovo [1] născut în 1977 și rezident la Küssnacht am Rigi. Acesta este reprezentat în fața Curții de către D. Husmann și P. Stolkin, avocați în Zurich. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este în beneficiul unei remunerări integrale și obține o alocație pentru impotent de grad grav. Cantonul Schwyz îi plătea prestații suplimentare. Prin Ordonanța din 30 noiembrie 2010 și 2 decembrie 2010, fondul de compensare cantonală reduce rambursarea costurilor de boală și de invaliditate, considerând că suma maximă de 90.000 de franci elvețieni (CHF) pe an a fost atinsă pentru anul 2010 și confirmă această argumentație printr-o decizie la 22 iunie 2011. Reclamantul face recurs împotriva acestei decizii la Tribunalul Administrativ al Cantonului Schwyz. Tribunalul a respins acțiunea prin decizia din 26 septembrie 2011, considerând că standardul federal [art. 14 din Legea federală privind prestațiile suplimentare pentru asigurarea de viață și pentru supraviețuitori (AVS) și pentru asigurarea de invaliditate (AI) de mai jos], la care face trimitere standardul cantonal (§ 8 al. 3 din Legea cantonală privind prestațiile suplimentare la l .AVS și la .AI de la cantonul Schwyz, a se vedea mai jos) prevede o sumă maximă pentru rambursarea cheltuielilor de boală și de invaliditate pentru persoanele îngrijite acasă și că . Acesta reține în special că cantoanele nu au un mandat pentru a evita dependența de asistența socială a persoanelor îngrijite acasă, ceea ce nu este cazul persoanelor aflate într-o instituție. În conformitate cu art. 7 din Legea federală privind instituțiile destinate promovării integrării persoanelor cu handicap (LIPPI, a se vedea mai jos) cantoanele trebuie să participe la cheltuielile de ședere într-o instituție recunoscută în așa fel încât nici o persoană invalidă nu trebuie să recurgă la asistență socială din cauza acestei șederi. Potrivit instanței, acest standard se bazează pe faptul că cantoanele sunt responsabile pentru construcția și exploatarea gospodăriilor și, prin urmare, pot influența și costurile acestora. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva deciziei Tribunalului Federal (Tf) prin contestarea faptului că standardul cantonal prevede o sumă maximă și a invocat o discriminare și o încălcare a dreptului său la viață privată. În primul rând, în ceea ce privește acuzația de discriminare, reclamantul a considerat în mod nejustificat că o persoană îngrijită acasă este tratată într-un mod diferit față de o persoană care locuiește într-un cămin. Aceasta din urmă nu poate și nu trebuie să se afle într-o situație în care ar trebui să pună în valoare costurile cauzate de handicapul său pe lângă ajutorul social. Cu toate acestea, persoana îngrijita acasa ar fi În ceea ce privește viața privată, reclamantul susține că, prin aplicarea sumei maxime pentru persoanele îngrijite acasă și prin intrarea într-un cămin rezultat, el ar fi obligat să-și părăsească casa și să fie îndepărtat din jurul său obișnuit. Acțiunea a fost respinsă de către Tf la 27 iunie 2012 (ATF 138 I 225). S-a considerat că interpretarea standardului cantonal de către instanța inferioară nu era arbitrară în lumina conținutului acestui articol și a lucrărilor pregătitoare și că limitarea prestațiilor cantonale nu era cu încălcarea cuantumului minim stabilit de dreptul federal. În ceea ce privește discriminarea, Tf reține în primul rând că este vorba în primul rând de drepturi de apărare împotriva statului, pe lângă interpretarea normelor privind prestațiile în domeniul securității sociale, trebuie totuși să se țină seama de principiile constituționale și de drepturile fundamentale. În al doilea rând, Tf a constatat că scopul Legii federale privind instituțiile care promovează integrarea persoanelor cu handicap (LIPPI) este de a garanta accesul la o instituție adecvată pentru persoanele cu handicap care au nevoie de aceasta, în special fără a ține seama de resursele financiare ale acesteia. Acest obiectiv, care este de a evita dependența de ajutorul social cauzat de șederea într-un cămin, nu poate fi asimilat cu cel de a evita în ceea ce privește toate persoanele invalide. În plus, nu a fost sigur, conform Tf, că șederea într-un cămin implică costuri mai mari. Tf sustine cantonul mai mic cantonul are posibilitatea de a afecta costurile pe care le are in ceea ce priveste institutiile, dar nu si in ceea ce-i priveste pe cei care se îngrijesc acasa. Tf a subliniat, de asemenea, că limitarea este valabilă în același mod pentru toate persoanele invalide și că reclamantul nu explică în ce mod tratamentul diferit începe un criteriu interzis. În cele din urmă, în ceea ce privește art. 8 din convenție, Tf nota că reclamantul nu a invocat o interferență clasică (de stat) în dreptul său la viața de familie. El reține că nu este posibil să-l urmeze pe reclamant atunci când susține că stabilirea unei sume maxime ar avea ca consecință intrarea într-un cămin, cu atât mai mult cu cât situația de locuit a reclamantului nu pare să se schimbe în realitate. Dreptul intern relevant Legea cantonală privind prestațiile suplimentare pentru asigurarea de vârstă și pentru asigurarea de urmaș (AVS) și asigurarea de invaliditate (AI) a cantonului Schwyz din 28 martie 2998 (traducere neoficială a Curții) § 8 (Taxa de boală și de invaliditate) [...] (3) Cuantumurile maxime ale prestațiilor sunt reglementate de legea federală [privind prestațiile complementare la .AVS și la.I.A.]. Legea federală privind prestațiile suplimentare la .AVS și la.AI (LPC) din 6 octombrie 2006 este formulată după cum urmează în secțiunea sa relevantă art. 14 (Fundația de boală și de invaliditate) Cantoanele rambursează beneficiarilor unei prestări suplimentare anuale următoarele costuri din anul calendaristic curent, dacă sunt stabilite în mod corespunzător (...) Pentru persoanele care locuiesc la domiciliu care au dreptul la o alocație pentru impotență sau asigurare de accidente, suma minimă stabilită la domiciliu. 3, let. a, ch. 1, s Consiliul Federal reglementează creșterea acestei sume pentru persoanele al căror impotență este medie, precum și creșterea sumei pentru cupluri. (...) Legea federală privind instituțiile destinate promovării integrării persoanelor cu handicap (LIPPI) din 6 octombrie 2006 este formulată după cum urmează în partea sa relevantă art. 7 (Participarea la cheltuieli) Contoniile participă la cheltuielile de ședere într-o instituție recunoscută în așa fel încât nici o persoană invalidă nu trebuie să apeleze la asistență socială din cauza acestei șederi. Dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) din 13 decembrie 2006, ratificată de Elveția la 15 aprilie 2014, sunt formulate după cum urmează art. 3 Principii generale Principiile prezentei convenții sunt: Respectarea demnității intrinseci, a autonomiei individuale, inclusiv libertatea de a face propriile alegeri, și a independenței persoanelor; nediscriminarea; participarea și integrarea deplină și efectivă în societate; respectul pentru diferența și acceptarea persoanelor cu handicap ca parte a diversității umane și a umanității; Legalitatea șanselor; accesibilitatea; egalitatea de șanse între bărbați și femei; respectul pentru dezvoltarea capacităților copilului cu handicap și respectarea dreptului copiilor cu handicap de a-și păstra identitatea. art. 19 Autonomia vieții și includerea în societate Statele părți la prezenta convenție recunosc tuturor persoanelor cu handicap dreptul de a trăi în societate, cu aceeași libertate de alegere ca și alte persoane, și iau măsuri eficiente și adecvate pentru a facilita persoanelor cu handicap exercitarea deplină a acestui drept, precum și integrarea deplină și participarea deplină a acestora în societate, în special prin asigurarea faptului că: Persoanele cu handicap au posibilitatea de a alege, pe baza egalității cu ceilalți, locul lor de reședință și unde și cu cine vor locui și nu sunt obligate să trăiască într-un anumit mediu de viață; Persoanele cu handicap au acces la o gamă de servicii la domiciliu sau la un sediu și la alte servicii sociale auxiliare, inclusiv la asistența personală necesară pentru a le permite să trăiască în societate și să se integreze și pentru a împiedica izolarea sau segregarea acestora; Serviciile și echipamentele sociale destinate populației generale sunt puse la dispoziția persoanelor cu handicap, pe baza egalității cu celelalte persoane și sunt adaptate nevoilor acestora. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că limita rambursării cheltuielilor de boală și de invaliditate pentru persoanele îngrijite acasă constituia, de fapt, o obligație de a se instala într-o instituție din cauza presiunii financiare. În lumina articolului 14, coroborat cu art. 8, reclamantul se plânge și de discriminare din cauza aceleiași limite de rambursare a cheltuielilor, invocând că această limită nu se aplică persoanelor îngrijite într-o instituție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la o instanță din cauza faptului că Tribunalul Federal a considerat că reclamantul nu are un interes juridic din cauza faptului că condițiile de locuință nu s-au schimbat efectiv ca urmare a impunerii limitei rambursării cheltuielilor. La art. 8 din Convenție garantează dreptul de a trăi în tipul de cămin sau acasă la alegerea sa • În . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest sens, a avut diferența de tratament un scop legitim și a avut ea o justificare rezonabilă din aceleași motive, a fost încălcat dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și familiale sau a domiciliului său, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În ceea ce privește legea, a fost aceasta prevăzută de lege și a urmărit un scop legitim și a fost aceasta necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2) [1] Orice trimitere la Kosovo, fie la teritoriul său, la instituțiile sale sau la populația sa, trebuie să fie înțelesă ca fiind în conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate și fără a aduce atingere statutului Kosovo.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă