YEROKHIN v. UKRAINE

Comunicat la 18 februarie 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 23026/09 Valeriy Petrovich YEROKHIN împotriva Ucrainei depusă la 11 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Valeriy Petrovich Yerokhin, este un național ucrainean care s-a născut în 1944 și locuiește în orașul Makiyivka, Ucraina. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat în industria cărbunelui din 1963. A început să lucreze pentru întreprinderile de stat Ukrshakhtogidrozakhyst ( „întreprinderea”) la 6 iunie 2003. La 31 ianuarie 2008, a retras la pensie, după ce a ajuns la vârsta pensionabilă. Întreprinderea a fost parte la Hotărârea Sectorial al Cărbunelui din 3 iulie 2001 încheiat între Ministerul Energiei și Industria Cărbunelui din Ucraina, pe de o parte, și sindicatele angajaților din industria cărbunelui, pe de altă parte („acordul sectorial”). Secțiunea 12(15) cu condiția ca angajații să primească o plată forfetară la pensie inițială dacă au lucrat în sectorul cărbunelui timp de cel puțin zece ani. Aceeași dispoziție a fost încorporată într-o convenție colectivă din 5 iulie 2004 prin modificarea din 4 martie 2005 încheiată între întreprinderi și sindicatul angajaților săi („acordul colectiv”). La 31 ianuarie 2008, întreprinderea a refuzat să plătească reclamantului prestația la care avea dreptul. Angajatorul a susținut că este plătit angajaților pensionați cu dreptul la pensie, dar nu cineva care era deja pensionat din 1994. În plus, întreprinderea a citat o lipsă de fonduri bugetare pentru a plăti prestația. La 20 februarie 2008, reclamantul a introdus o procedură judiciară împotriva fostului său angajator, cerând plata a 7 406,55 UAH (aproximativ 1000 EUR). El a susținut că îndeplinește criteriile necesare și are dreptul la beneficiile pe baza dispozițiilor Hotărâreaui sectorial și a acordului colectiv. Acuzatul a declarat că reclamantul nu a îndeplinit criteriile necesare pentru beneficiul, reprezentând argumentele din refuzul său din 31 ianuarie 2008 și a afirmat că, în orice caz, suma nu a putut fi plătită datorită lipsei de fonduri bugetare. La 26 iunie 2008, Curtea de districtă Girnytskyy din Makiyiivka a constatat împotriva reclamantului. Acesta a susținut că a lucrat în industria cărbunelui din 1963, a luat decizia de a se retrage din întreprindere însuși și are dreptul la beneficii. Cu toate acestea, Hotărârea sectorial cu condiția ca îndeplinirea dispozițiilor sale să fie finanțată prin profiturile societăților cărbunești și fondurile bugetare. Întreprinderea a fost finanțată în totalitate cu fonduri bugetare și bugetul său pentru 2008 nu a prevăzut nici o dispoziție pentru plata prestațiilor pentru angajații săi în temeiul dispozițiilor respective ale Hotărâreaui sectorial și ale acordului colectiv. Prin urmare, instanța a concluzionat că refuzul întreprinderii de a plăti reclamantului beneficiul a fost justificat. El susține că are dreptul la beneficiul pe baza dispozițiilor Hotărâreaui sectorial și a acordului colectiv, subliniind, de asemenea, că dreptul său la beneficiul a fost confirmat într-o scrisoare a Sindicatului Independente Donbas din 12 mai 2008. Scrisoarea a făcut referire la aceleași acorduri și a declarat că refuzul întreprinderii de a-l plăti este ilegal și nejustificat. La 2 septembrie 2008, Curtea Regională de Apel Donetsk a susținut decizia din 26 iunie 2008 se bazează pe aceleași motive ca și Curtea de District Girnytskyy din Makiyiivka. Reclamantul a interzis în casă, punând la îndoială raționarea hotărârilor instanțelor de judecată de a respinge cererea sa pe baza lipsei de fonduri pentru a plăti prestația. El a susținut că aceste motive contravin caracterului unei convenții colective și a făcut-o un document oficial, pe care întreprinderea nu este obligată să-l îndeplinească. La 11 noiembrie 2008, Curtea Supremă a respins cererea de concediu de recurs în cassare. Dreptul intern relevant Hotărârea sectorial nr. 71 din 3 iulie 2001 între Ministerul Industriei Cărbunelui, alte autorități ale statului, proprietarii (sindicații proprietarilor) în industria cărbunelui și sindicatele ucrainene în industria cărbunelui Secțiunea 2 „... (2) Nici o parte nu poate suspenda unilateral îndeplinirea obligațiilor sale respective în temeiul prezentului acord.” Secțiunea 3 „(1) Acest acord se aplică tuturor angajaților angajati de întreprinderi, asociații, societăți, organizații și instituții din industria cărbunelui.” Secțiunea 4 „... (5) Prezentul acord prevede garanții suplimentare ținând seama de normele și recomandările Organizației Internaționale a Comerțului, Organizația Mondială a Sănătății, ratificate de Ucraina, în plus față de garanțiile stabilite de dreptul ucrainean. ... (15) Sursele de finanțare a îndeplinirii acestui acord sunt fondurile din partea întreprinderilor provenite din activitățile lor economice, precum și fondurile bugetare furnizate ca ajutor de stat. Secțiunea 7 „... (2) Ministerul industriei cărbunelui se așteaptă să incurce cheltuieli pentru punerea în aplicare a garanțiilor sociale și de ocupare a forței de muncă prevăzute în legislația aplicabilă și în prezentul acord.” Secțiunea 12 „... (15) Angajații care au dreptul la pensionare sau la o pensie de invaliditate (în afara vârstei) se plătesc, la pensie inițială de la întreprindere (departamentul structural, subdiviziune, sucursală, societate etc.) (în afară de motivele pensionării, cu excepția concedierii pentru încălcarea legii, a disciplinei de ocupare a forței de muncă și a reglementărilor privind siguranța) o sumă forfetară [beneficiul], a căror sumă depinde de lungimea serviciilor din industrie (inclusiv în întreprinderile fostei URSS) și de salariul mediu, dar nu mai puțin de: Pentru bărbații care au lucrat în industrie de peste 10 ani – salariul unei luni; 15 ani – salariu două luni; 20 ani – salariu trei luni.” Legea nr. 3356-XII din 1 iulie 1993 privind acordurile și faptele colective Secțiunea 9. „Dispozițiile unei convenții colective se aplică tuturor angajaților, indiferent de aderarea acestora la sindicate și sunt obligatorii atât pentru proprietarul sau organismul său autorizat, cât și pentru angajații întreprinderii. Dispozițiile acordurilor generale, sectoriale, regionale au efect direct și sunt obligatorii pentru toate entitățile din sfera părților [care] au semnat acordul relevant.” Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că instanța internă și-a respins ilegal cererea împotriva angajatorului său care solicită plata beneficiilor la care avea dreptul. Dacă da, a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A fost această interferență în conformitate cu legea, justificată în interesele generale și corect proporțională în ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Kechko c. Ucraina , nr. 63134/00, 8 noiembrie 2005; Budchenko c. Ucraina , nr. 38677/06, 24 aprilie 2014)?

Communicated on 18 February 2017

FOURTH SECTION

Application no. 23026/09

Valeriy Petrovich YEROKHIN

against Ukraine

lodged on 11 April 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Valeriy Petrovich Yerokhin, is a Ukrainian national who was born in 1944 and lives in the town of Makiyivka, Ukraine.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant had worked in the coal industry since 1963. He began working for the State enterprise Ukrshakhtogidrozakhyst (

Укршахтогідрозахист

) (“the enterprise”) on 6 June 2003. On 31

January 2008 he took retirement, having reached pensionable age.

The enterprise was a party to the Coal Sectoral Agreement of 3 July 2001 concluded between the Ministry of Energy and Coal Industry of Ukraine coal enterprises, on the one hand, and trade unions of employees in the coal industry, on the other (“the Sectoral Agreement”). Section 12(15) provided that employees would receive a lump sum payment on initial retirement if they had worked in the coal sector for at least ten years. The same provision was incorporated into a collective agreement dated 5 July 2004 by an amendment of 4 March 2005 concluded between the enterprise and trade union of its employees (“the collective agreement”).

On 31 January 2008 the enterprise refused to pay the applicant the benefit to which he was entitled. The employer argued that it was payable to retired employees entitled to a pension, but not someone who had already been a pensioner since 1994. In addition, the enterprise cited a lack of budgetary funds to pay the benefit.

On 20 February 2008 the applicant brought court proceedings against his former employer, seeking payment of UAH 7,406.55 (approximately EUR

1,000). He maintained that he met the required criteria and was entitled to the benefit based on the provisions of the Sectoral Agreement and collective agreement. The defendant stated that the applicant failed to meet the necessary criteria for the benefit, reiterating the arguments in its refusal of 31 January 2008 and stating that, in any event, the amount could not be paid owing to a lack of budgetary funds.

On 26 June 2008 the Girnytskyy District Court of Makiyivka found against the applicant. It held that he had worked in the coal industry since 1963, had taken the decision to retire from the enterprise himself and was entitled to the benefit. However, the Sectoral Agreement provided that fulfilment of its provisions was to be financed by the profits of coal companies and budgetary funds. The enterprise was totally financed by budgetary funds, and its budget for 2008 did not make any provision for the payment of benefits to its employees under the respective provisions of the Sectoral Agreement and collective agreement. The court therefore concluded that the refusal of the enterprise to pay the applicant the benefit was justified.

The applicant appealed against that decision. He argued that he was entitled to the benefit based on the provisions of the Sectoral Agreement and collective agreement. He also pointed out that his entitlement to the benefit had been confirmed in a letter from the Donbas Independent Trade Union dated 12 May 2008. The letter referred to the same agreements and stated that the refusal of the enterprise to pay him the benefit was unlawful and unjustified.

On 2 September 2008 the Donetsk Regional Court of Appeal upheld the decision of 26 June 2008 relying on the same reasons as the Girnytskyy District Court of Makiyivka.

The applicant appealed in cassation. He questioned the reasoning of the decisions of the lower courts to reject his claim on the basis of a lack of funds to pay the benefit. He argued that such grounds contradicted the nature of a collective agreement and made it a formal document, which the enterprise was not obliged to fulfil.

On 11 November 2008 the Supreme Court rejected his request for leave to appeal in cassation.

B.

Relevant domestic law

1.

Sectoral Agreement no. 71 of 3 July 2001 between the Ministry of Coal Industry, other State authorities, owners (owners’ unions) in the coal industry and all-Ukrainian trade unions in the coal industry

Section 2

“...

(2)

Neither party may unilaterally suspend fulfilment of its respective obligations under this agreement.”

Section 3

“(1)

This agreement shall apply to all employees employed by enterprises, associations, companies, organisations and institutions in the coal industry.”

Section 4

“...

(5)

This agreement shall provide for additional guarantees taking into account norms and recommendations of the International Trade Organisation, World Health Organisation ratified by Ukraine in addition to guarantees established by Ukrainian law.

...

(15)

The sources for financing fulfilment of this agreement shall be funds from enterprises derived from their economic activities as well as budgetary funds provided as State aid.

Section 7

“...

(2)

The Ministry of Coal Industry shall, with the purpose of stable operation and development of the sector and according to the conditions set out in the law, expect to incur expenses for implementation of social and employment guarantees stipulated in the applicable law and this agreement.”

Section 12

“...

(15)

Employees entitled to retirement or a disability pension (regardless of age) shall, on initial retirement from the enterprise (structural department, subdivision, branch, company etc.) (regardless of the reasons of retirement, except for a dismissal for violation of the law, employment discipline and safety regulations) be paid a lump sum [benefit], the amount of which depends on length of service in the industry (including in enterprises of the former USSR) and the average salary, but no less than:

For men who have worked in the industry for over 10 years – one month’s salary; 15

years – two months’ salary; 20 years – three months’ salary.”

2.

Law no. 3356-XII of 1 July 1993on collective agreements and deeds

Section 9. Effect of a Collective Agreement

“The provisions of a collective agreement apply to all employees, regardless of their membership in trade unions, and shall be binding on both the owner or its authorised body, and on employees of the enterprise. The provisions of general, sectoral, regional agreements shall have direct effect and shall be binding on all entities in the sphere of the parties [which] signed the relevant agreement.”

COMPLAINT

The applicant complains, under Article 6 of the Convention, that the domestic courts unlawfully rejected his claim against his employer seeking payment of the benefit to which he was entitled.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Does the applicant in the present case have a “possession” in terms of Article 1 of Protocol No. 1?

2.

If so, has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1? Was that interference in accordance with the law, justified in the general interests and duly proportionate in terms of Article 1 of Protocol

No. 1 (see

Kechko v. Ukraine

, no. 63134/00, 8 November 2005;

Budchenko v. Ukraine

, no. 38677/06, 24 April 2014)?