MLADOST TURIST A.D. v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MLADOST TURIST A.D. v. CROATIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 21 februarie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 73035/14 MLADOST TURIST A.D. împotriva Croației depusă la 13 noiembrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Mladost Turist ad.d. (denumit în continuare „societatea reclamantă”), este o societate comercială (conjunctă) încorporată în temeiul dreptului sârb, cu sediul său din Belgrad. A fost reprezentată în fața Curții de către dna R. Andrić, un avocat care practică în Belgrad. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă susține că, în timpul regimului socialist, a deținut un drept de quasi proprietate de peste unsprezece parcele de teren în proprietate socială ( društveno vlasništvo [1] situat în Tisno (Croatia), și anume dreptul de utilizare ( pravo korištenja ) din acest teren. La momentul respectiv, parcele în cauză au format „Beograd” Children and Youth Resort operat de societatea reclamantă. La 8 octombrie 1991, Croația a declarat independența și a întrerupt toate legăturile cu Republica Federativă Socialistă Iugoslavia (denumită în continuare „SFRY”). Prin o serie de decreturi adoptate în perioada între 17 iulie și 1 iulie Octombrie 1991, Guvernul Croației a interzis societăților sau alte entități juridice cu sediul lor în alte republici ale fostelor SFRY să realizeze orice tranzacții care implică active (inclusiv bunuri imobile) situate în Croația. Prin decretul guvernului Croației din 26 iunie 1992, care a intrat în vigoare în aceeași zi, toate aceste active ale entităților juridice cu locurile lor în Serbia sau Muntenegru au fost transferate în stat (a se vedea punctul 18 mai jos). Considerând legislația ulterioară care a intrat în vigoare la 19 aprilie 1994 (a se vedea punctul 19 mai jos), Curtea Municipală Šibenik ( Općinski sud u Šibeniku ) la 8 Cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1997 din Legea privind proprietatea deținută de proprietatea socială, titularii de drepturi de quasi proprietate existente (dropturile de administrare, de utilizare și de eliminare a acesteia) ex lege a devenit proprietarul său (a se vedea punctul 20 de mai jos). Prin un contract de cadou din 18 aprilie 2001 statul a transferat proprietatea terenului în cauză la școala elementară V.K. (denumită în continuare „scoala elementară”). Pe baza acestui contract, la 31 mai 2002, Curtea Municipală Šibenik a înregistrat școala ca proprietar al terenului. 10. La 2 iunie 2004, Hotărârea privind problemele de succesiune între statele succesoare SFRY (denumit în continuare „Hotărârea de succesiune”, a se vedea punctul 21 de mai jos) a intrat în vigoare. Anexa G la acord se referă la proprietatea privată și la drepturile achiziționate. art. 2 § 1 din anexa G prevede că statele succesoare vor recunoaște, proteja și restabili drepturile la bunuri imobile situate pe teritoriile lor la care cetățenii sau alte entități juridice ale SFRY au avut dreptul la 31 Decembrie 1990, precum și faptul că oricine care nu este în măsură să beneficieze de astfel de drepturi va avea dreptul la compensare și prevede, de asemenea, că orice presupus transfer de drepturi la bunuri imobile realizate după 31 decembrie 1990 va fi nul (a se vedea punctul 22 de mai jos). 11. La cererea autorităților administrative (geodetice) relevante din 21 noiembrie 2005, Curtea Municipală Šibenik, prin decizia din 22 februarie 2007, s-a alăturat unsprezece parcele de teren în cauză pentru a forma o singură parcelă cadastrală și a înregistrat modificarea în registrul terenurilor. În 2007, societatea reclamantă a interzis o acțiune civilă împotriva statului și școlii elementare (a se vedea punctul 9 de mai sus) în Curtea Municipală Šibenik, care a solicitat restituirea terenurilor în cauză. În special, întrucât toate drepturile de utilizare existente au fost abolite și transformate în drepturi de proprietate (a se vedea punctul 8 de mai sus și punctul 20 de mai sus), societatea reclamantă a căutat să fie declarată proprietarul terenului. În alternativa, societatea a căutat 4 000 000 de euro (EUR) în compensare. Prin hotărârea din 30 septembrie 2009, Tribunalul municipal a respins acțiunea societății reclamante. 14. La 28 februarie 2011, Tribunalul județului Šibenikski ( Županijski sud u Šibeniku ) a respins recursul depus de societatea reclamantă și a susținut hotărârea de primă instanță. 15. Prin hotărârea din 16 ianuarie 2013 Curtea Supremă ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ) a respins un recurs ulterior asupra punctelor de drept ( rezija ) depus de societatea reclamantă. Partea relevantă a acestei hotărâri se citește după cum urmează: „În sensul articolului 362 alineatul (1) din Legea privind proprietatea proprietății imobile deținute social este [entitatea juridică] înregistrată în registrul terenurilor ca titular al dreptului de administrare, utilizare sau dispunere de proprietatea imobilă. Cu toate acestea, această presupunere legală nu funcționează în favoarea reclamantului. Dreptul de utilizare al reclamantului ... nu ar fi putut fi transformat într-un drept de proprietate cu intrarea în vigoare a Legii privind proprietatea (1 ianuarie 1997) deoarece reclamantul a pierdut deja dreptul de utilizare înainte de aceasta, pe baza articolului 3 alineatul (1) din decretul [26 iunie 1992]. ... Având în vedere cele de mai sus, dreptul de utilizare ... a fost extins și a fost transformat într-un drept de proprietate a primului inculpat [de exemplu, statul] înainte de intrarea în vigoare a Legii privind proprietatea. În sfârșit, în ceea ce privește aplicarea anexei G la Hotărârea de Succesie, pe care reclamantul se bazează, dispozițiile sale nu permit reclamantului să solicite de la [primul] recunoașterea [și anume] a dreptului de proprietate al reclamantului, ... eliminarea dreptului de proprietate al [al doilea] inculpatului sau [de a face] noi cereri în temeiul legii obligațiilor [și anume de a solicita compensare]. ... Reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate pe baza acordului de succesiune în sine, deoarece acest drept trebuie încă recunoscut, ceea ce rezultă în mod clar din ultima teză a articolului 2 alineatul (1) litera (a) din anexa G, care spune: „Persoanele care nu pot realiza aceste drepturi au dreptul la compensare în conformitate cu normele juridice civile și internaționale.” Prin urmare, dreptul de proprietate al reclamantului trebuie recunoscut încă, în cazul în care autoritatea competentă ar trebui să decidă fie să returneze proprietatea sau să recunoască dreptul la compensare. În acest sens, ar trebui menționat că, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Legea privind ratificarea acordului de succesiune, punerea sa în aplicare este sub jurisdicția autorităților de stat citate în aceasta și nu a instanțelor.” 16. Prin decizia din 14 mai 2014 Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) a declarat inadmisibilă plângerea constituțională a societății reclamante depusă împotriva hotărârii Curții Supreme. Acesta a susținut că cazul nu a susținut probleme constituționale. Dreptul intern și practică internațională relevantă Constituția 17. Articolele relevante ale Constituției Republicii Croația (Ustav Republike Hrvatske , Jurnalul Oficial nr. 56/90, cu amendamente ulterioare) a citit: art. 48 „Dreptul de proprietate este garantat. Proprietatea implică obligații. Proprietarii și utilizatorii de proprietate contribuie la bunăstarea generală.” art. 134 „Acordurile internaționale în vigoare care au fost încheiate și ratificate în conformitate cu Constituția și făcute publice fac parte din ordinea juridică internă a Republicii Croației și au prioritate asupra statutelor [interne]. ...” Legislația relevantă (a) Legislația care reglementează transferul de proprietăți a entităților juridice stabilite în Serbia sau Muntenegru către statul 18. Dispoziția relevantă a decretului guvernamental din 26 iunie 1992 de interzicere a tranzacțiilor cu și preluarea activelor anumitor entități juridice de pe teritoriul Croației ( Uredba o zabrani raspolaganja i preuzimanja sredstava odreשenih pravnih osoba na teritoriju Republike Hrvatske , Gazette Oficial nr. 40/92 cu modificări ulterioare), se citește după cum urmează: „Activele unităților de afaceri și alte forme organizaționale ale entităților juridice cu scaunul lor pe teritoriul Serbiei sau Muntenegru și provinciile autonome din Kosovo și Vojvodina ... sunt transferate în Republica Croația.” 19. La 24 martie 1994, Parlamentul Croația a adoptat legislația cu același nume ( Zakon o zabrani raspolaganja i preuzimanju (b) Legea privind proprietatea lor [în registrul de terenuri] a căror proprietate imobilă a Republicii Croația a devenit proprietară pe baza articolului 3 alineatul (1) din decretul [decretul guvernamental] [din 26 iunie 1992].” (b) Legea privind proprietatea 20. Dispozițiile relevante ale Legii privind proprietatea și alte drepturi din Rem (Zazon o vlasništvu i drogim stvarnim pravima , Gazetteul Oficial nr. 91/96 cu amendamente ulterioare – „Legea privind proprietatea din 1996”), în vigoare începând cu 1 ianuarie 1997, se citește: DISPOSIȚII TRANSIȚIONALE ȘI FINALE Capitolul 1. TRANSFORMAREA OVNIVIEI SOCIALE Transformarea dreptului de a administra, utiliza și dispune [proprietatea socială] Secțiunea 360 „(1) Prin transformare [privatizarea] a titularului său dreptul de a administra, folosi sau dispune de proprietate socială devine dreptul de proprietate a [entității juridice] care, prin această transformare, a devenit succesorul legal universal al fostului titular ... (2) Dreptul de a administra, folosi sau dispune de proprietatea socială a [o entitate juridică] care, înainte de intrarea în vigoare a prezentului act, nu a fost transformat într-un subiect al dreptului de proprietate, trebuie să devină [titularul său] dreptul de proprietate... (3) Dispozițiile de la alin. (1) și (2) se aplică, mutatis mutandis, la alte drepturi în rem (4) Intrarea în registrul terenurilor dreptul de a administra, folosi sau dispune de [proprietatea socială]... este considerată înregistrarea dreptului de proprietate.” Presupune Secțiunea 362 „(1) Se consideră că proprietarul unui proprietar imobiliar social este o [entitate juridică] înregistrată în registrul terenurilor ca titular al dreptului de administrare, utilizare sau dispunere de proprietatea imobiliară respectivă. ...” Protecția drepturilor transformate Secțiunea 363 „(1) A [entitatea juridică] a căror drept de proprietate este derivat din fostul drept de administrare, utilizare sau dispunere de proprietate socială ... are același drept de a proteja proprietatea ca orice alt proprietar ...” Hotărârea privind Succesiunea 21. Articolele relevante ale Hotărâreaui privind problemele de succesiune dintre statele succesive ale SFRY citite după cum urmează: art. 4 „ (1) Se instituie un comitet mixt permanent al reprezentanților seniori ai fiecărui stat succesor, care poate fi asistat de experți. (2) Acest comitet are ca sarcini principale monitorizarea punerii în aplicare efectivă a prezentului acord și functionează de forum în care se pot discuta chestiunile care se dezvoltă în cursul punerii în aplicare. Comitetul poate, după caz, să formuleze recomandări adecvate guvernelor statelor succesoare. ...” „(1) Diferențe care pot apărea în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prezentului acord se rezolvă, în primul rând, în cadrul discuțiilor între statele în cauză. (2) În cazul în care diferențele nu pot fi soluționate în aceste dezbateri în termen de o lună de la prima comunicare în discuție, statele în cauză vor avea sau (a) trimite chestiunea la o persoană independentă de alegerea lor, în vederea obținerii unei hotărâri rapide și autoritare a chestiunii care trebuie respectate și care, după caz, pot indica termene specifice pentru acțiunile care trebuie luate; sau (b) trimite chestiunea la Comitetul mixt permanent instituit prin art. 4 din prezentul acord pentru rezoluție. (3) Diferențe care pot apărea în practică în ceea ce privește interpretarea termenilor utilizați în prezentul acord sau în orice acord ulterior solicitat în punerea în aplicare a anexelor la prezentul acord pot fi, în plus, trimitete la inițiativa oricărui stat în cauză la soluția obligatorie a experților, condusă de un singur expert (care nu va fi național al oricărei părți la prezentul acord) care să fie desemnate prin acord între părțile în litigiu sau, în absența acordului, de către președintele Curții de Conciliare și Arbitraj în cadrul OSCE. Expertul stabilește toate chestiunile de procedură, după consultarea părților care solicită o astfel de soluție de experți, dacă expertul consideră oportun să o facă, cu intenția fermă de a asigura o rezoluție rapidă și eficace a diferenței. (4) Procedura prevăzută la alin. (3) din prezentul articol se limitează strict la interpretarea termenilor utilizați în acordurile respective și, în niciun caz, nu permite expertului să determine aplicarea practică a oricărui dintre aceste acorduri. În special, procedura menționată nu se aplică literele (a) Apendicele la prezentul acord; (b) articolele 1, 3 și 4 din anexa B; (c) art. 4 și 5 alin. (1) din anexa C; (d) art. 6 din anexa D. (5) Nimic din alineatele anterioare din prezentul articol nu afectează drepturile sau obligațiile părților la prezentul acord în temeiul oricărei dispoziții în vigoare care le obliga în ceea ce privește soluționarea litigiilor.” art. 6 „Anexele la prezentul acord și apendicele la acord și anexele fac parte integrantă din acord.” art. 7 „Prezentul acord, împreună cu orice acord ulterior solicitat în punerea în aplicare a anexelor la prezentul acord, stabilește în cele din urmă drepturile reciproce și obligațiile statelor succesoare în ceea ce privește aspectele de succesiune reglementate de prezentul acord. Faptul că nu se ocupă de anumite alte chestiuni de nesucesiune nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor părți la prezentul acord în ceea ce privește celelalte chestiuni.” art. 8 „Fiecare stat succesor, pe baza reciprocității, ia măsurile necesare în conformitate cu dreptul său intern pentru a se asigura că dispozițiile prezentului acord sunt recunoscute și eficiente în instanțele sale, tribunalele administrative și agențiile sale și că celelalte state succesoare și resortisanții acestora au acces la aceste instanțe, tribunale și agenții pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului acord.” art. 9 „Prezentul acord se pune în aplicare de către statele succesoare cu bună credință în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și în conformitate cu dreptul internațional.” 22. Articolele relevante ale anexei G la Hotărârea de Succesie se citesc după cum urmează: ANEXA G Proprietate privată și drepturi acquisite art. 1 „Proprietatea privată și drepturile achiziționate ale cetățenilor și altor persoane juridice ale SFRY sunt protejate de statele succesoare în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe.” art. 2 alineatul (1) litera (a) Dreptele la bunuri mobiliare și imobile situate într-un stat succesor și la care cetățenii sau alte persoane juridice ale SFRY au avut dreptul la 31 Decembrie 1990 este recunoscută, protejată și restaurată de către statul respectiv în conformitate cu standardele și normele stabilite ale dreptului internațional și indiferent de cetățenie, cetățenie, reședință sau domiciliu a acestor persoane, inclusiv persoanele care, după 31 decembrie 1990, au achiziționat cetățenia domiciliului sau reședința stabilită într-un alt stat decât un stat succesor. Persoanele care nu pot realiza astfel de drepturi au dreptul la compensare în conformitate cu normele juridice civile și internaționale. (b) Orice transfer presupus de drepturi la bunuri mobiliare sau imobile efectuate după 31 decembrie 1990 și încheiat în conformitate cu subpunctul (a) din prezentul articol este nul și nul. ...” „Statele succesoare iau măsurile necesare prin principiile generale de drept și, altfel, adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a principiilor prevăzute în prezenta anexă, cum ar fi încheierea acordurilor bilaterale și notificarea instanțelor lor și a altor autoritățile competente.” 23. Secțiunea 3 alineatul (1) din Legea privind ratificarea acordului de succesiune ( Zakon o potvrשivanju Ugovora o pitanjima sukcesije , Gazettele Oficiale – Hotărârea Internațional nr. 2/04 – își încredințează punerea în aplicare Ministerului Finanțelor, Banca Națională Croată, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării, Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, Ministerul Justiției, Ministerul Culturii, Arhiva de Stat și alte autorități de stat responsabile cu problemele reglementate de acord. 24. În cadrul reuniunilor Comitetului mixt permanent, instituit în temeiul articolului 4 din Hotărârea de Succesie (a se vedea punctul 21 de mai sus), care a avut loc la 17-18 septembrie 2009 și 11-12 noiembrie 2015, comitetul a adoptat recomandări privind, printre altele, anexa G la acord. Comitetul a remarcat faptul că aplicarea dispozițiilor din anexa G nu era suficient de eficientă și a recomandat statelor successoare interesate să încheie acorduri bilaterale în scopul punerii în aplicare eficientă a acestor dispoziții. De asemenea, aceasta le-a recomandat să se abțină de la adoptarea oricărei legislații sau de la întreprinderea oricărui pas împotriva dispozițiilor din anexa G și să adopte, dacă consideră necesar, măsuri destinate să permită aplicarea efectivă a standardelor din anexa G. Practica 25 a Curții Constituționale. În hotărârea nr. U-I-1777/2003 din 17 martie 2009, Curtea Constituțională a hotărât după cum urmează: „... Curtea Constituțională remarcă că intrarea în vigoare a Hotărâreaui [Sucesiune] nu a eliminat efectele juridice asociate preluării activelor anumitor entități juridice pe teritoriul Croației produse prin intrarea în vigoare a decretului [decretului guvernului Croației] [26 iunie 1992] ... și nici părțile contractante prin acordul respectiv nu s-au angajat explicit să returneze aceste active. Acestea au stabilit principiul egalității de protecție a proprietăților [persoanelor] naturale și a [entităților] juridice cu naționalitatea sau scaunul lor în teritoriul celeilalte părți contractante [asigurând-le același nivel de protecție] cu cel dispus de resortisanții și entități juridice. Prezentul acord constituie doar o bază pentru încheierea unor noi acorduri între părțile contractante în vederea reglementării procedurii de exercitare a dreptului de compensare pentru proprietățile deteriorate, distruse sau pierdute, dar nu este un instrument adecvat pentru aplicare directă în fiecare caz specific. ... Curtea Constituțională ... Reafirmă că anexa G prevede doar principiile fundamentale care susțin chestiunile de succesiune legate de proprietatea privată și drepturile achiziționate ale cetățenilor și altor entități juridice. Acest lucru rezultă fără îndoială din art. 4 din anexa G, care prevede că statele succesoare ar trebui să ia măsurile necesare prin principiile generale de drept și, altfel, adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a principiilor prevăzute în respectiva anexă, cum ar fi încheierea acordurilor bilaterale și notificarea instanțelor lor și a altor autoritățile competente. ... [aceștia] măsuri implică adoptarea unei legislații adecvate și a unei legislații subordonate, încheierea unor acorduri internaționale și similare. În acest sens, toate statele succesoare sunt obligate să pună în aplicare acordul de bună credință, în conformitate cu Carta ONU și cu dreptul internațional.” COMPLAINTE 26. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că a fost privată de proprietatea sa și că autoritățile croate au refuzat să-l returneze în temeiul Hotărâreaui de Succesie. 27. Societatea reclamantă s-a plâns în continuare în temeiul articolului 14 din Convenție că a fost discriminat ca societate sârbă. 28. În sfârșit, societatea reclamantă s-a plâns că nu avea un remediu eficient pentru a-și proteja dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale. Propunerea societății reclamante de a-i returna terenurile în cauză sau de a-i primi o compensare adecvată are o bază suficientă în dreptul național sau internațional pentru a-i considera un „activ” și, prin urmare, o „poziție” care atrage garanțiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În cazul în care afirmația societății reclamante în ceea ce privește terenurile în cauză ar putea fi considerată ca fiind o „poziție”, s-a constatat o încălcare a bucurării pașnice a bunurilor sale, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, întârzierea în curs din partea autorităților interne în luarea măsurilor la nivel intern sau în luarea unei inițiative care ar putea duce la încheierea tratatelor bilaterale relevante în vederea punerii în aplicare a anexei G a Hotărâreaui de Succesiune, a încălcat dreptul societății reclamante în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Societatea reclamantă a suferit discriminări, din cauza faptului că este o societate sârbă, în bucuria Convenției sale de dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia? Societatea reclamantă dispune de un remediu intern eficient pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție? [1] Pentru conceptul de proprietate socială în fosta Iugoslavie, a se vedea Trgo v. Croația , nr. 35298/04, § 6, 11 iunie 2009.