- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 aprilie 2017
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Inadmisibil
Croatian Chamber of Economy împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
Reclamantul, Camera Croată de Economie („organizația solicitantă”), se află în Zagreb, Croația. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl P. Fellner, avocat care practică la Zagreb. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor în acel moment, dna V. Rodić. La 23 decembrie 2014, guvernul croat, informat cu privire la dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 1 din Convenția și art. 44 din Regulamentul de procedură), a arătat că nu doresc să își exercite dreptul de a face acest lucru. Înainte de dizolvarea Republicii Socialiste Federale Iugoslave („SFRY”) au existat o Camera de Comerț a SFRY și camerele de comerț pentru fiecare dintre diferitele unități federale (adică în fiecare Republică – Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia – și în provincia autonomă Serbia, Kosovo și Vojvodina).
Aceste camere republicane de comerț au fost funcțional și comercial independente unul de celălalt și camerele de comerț ale unităților federale nu au avut nici o miză de proprietate în Camera de Comerț a SFRY. După dizolvarea SFRY, Republica Federală Iugoslavia (care a fost formată din Serbia și Muntenegru) a adoptat la 29 decembrie 1992 o lege prin care Camera de Comerț a SFRY a încetat să existe și a fost înființată o Camera de Comerț a Iugoslaviei. La 27 mai 2003, parlamentul sârb a adoptat o lege prin care Camera de Comerț a Iugoslavia a încetat să existe și toate activele sale au fost împărțite între Camera de Comerț și Industrie sârbă și Camera de Economie din Montenegren (a se vedea punctul 13 de mai jos).
La 26 noiembrie 2004, reclamantul a depus o cerere civilă la Curtea Comercială din Belgrad împotriva Camerei de Comerț și Industrie sârbe și a Camerei de Economie din Montenegren. În afirmația sa, reclamantul a susținut că prin adoptarea legislației din 27 mai 2003, Parlamentul sârb l-a privat de partea proprietății fostei Camere de Comerț iugoslave. Organizația solicitantă a solicitat, printre altele, o declarație judiciară în sensul că a fost proprietarul de drept de 23% din o serie de parcele de bunuri imobiliare, apoi deținute de către respondenți. Între 11 februarie 2005 și 20 octombrie 2006, Curtea comercială de Belgrad a organizat opt audieri cu privire la această chestiune. La 3 noiembrie 2006, Curtea a suspendat procesul, menționând că întreaga chestiune trebuie reglementată între Serbia și Croația prin intermediul unui tratat bilateral, pe care a considerat-o chestiune juridică preliminară (a se vedea punctul 12 de mai jos).
Curtea a făcut trimitere la articolele 4 și 7 din anexa G la Hotărârea privind problemele de succesiune (a se vedea punctele 19-21 de mai jos). La 29 decembrie 2006, organizația solicitantă a depus un recurs. 10. La 9 februarie 2007, recursul a fost completat cu un aviz al Ministerului de Justiție croat care atestă că organizația solicitantă nu este un organism de stat și că imobiliarul în cauză nu este, prin urmare, o chestiune legată de succesiune. 11. La 26 aprilie 2007, Curtea Înaltă Comerțului a susținut decizia de suspendare din 3 noiembrie 2006. Curtea a declarat, printre altele, că statele succesoare vor încheia acorduri bilaterale în vederea stabilirii procedurilor adecvate și a organismelor care urmează să fie încredințate de prelucrarea cererilor, cum ar fi a reclamantului.
Cu toate acestea, ar trebui să se respingă astfel de afirmații în cadrul procedurii respective, în cele din urmă ar fi de competența instanței de drept să se pronunțe cu privire la această chestiune. Organismul reclamant a primit o copie a hotărârii Curții de Comerț din 6 iunie 2007. 12. art. 215 se citește coroborat cu art. 12 din Legea privind procedurile civile (Zakon o parničnom postupku, publicată în Journalul Oficial al Republicii Serbia nr. 125⁄04) prevede, printre altele, că o instanță poate suspenda procedurile civile în curs dacă decide să nu se pronunțe cu privire la o problemă juridică preliminară (protectono pitanje). 13. Dispozițiile relevante ale Legii de terminare din 27 mai 2003 (Zakon o prestanku važenja zakona o Priverednoj komori Jugoslavije, Gazette Oficiale a Serbiei nr. 55/2003) se citesc după cum urmează: „De la data intrării în vigoare a prezentei acte, se abrogă Legea Camerei de Comerț a Iugoslaviai (“Gazette Oficiale of FRY” 53/92).
Toate activele, datoriile, afacerile și arhivele Camerei de Comerț a Iugoslavia sunt preluate de Camera de Comerț a Serbiei și de Camera de Comerț a Muntenegru. Activitățile și datoriile menționate în primul paragraf din prezentul articol sunt împărțite în proporție cu contribuțiile financiare ale Camerei de Comerț a Serbiei și ale Camerei de Comerț a Muntenegru către Camera de Comerț a Iugoslavia ... în conformitate cu acordul încheiat între Camera de Comerț a Serbiei și Camera de Comerț a Muntenegru, sub rezerva aprobării anterioare a guvernelor Serbiei și Muntenegru.” 14. În decizia nr. Pž.
6029/2004 din 29 decembrie 2004, Curtea Supremă Comercială a Belgradului s-a hotărât după cum urmează: „Este avizul acestei instanțe că articolele 4 și 7 din anexa G afirmă intenția părților contractante – statele succesoare – de a încheia acorduri bilaterale în vederea reglementării procedurii de hotărâre a creanțelor și care ar institui organele de stat pentru a decide asupra cererilor menționate, aplicarea dispozițiilor acordului și de a decide asupra creanțelor de bunuri mobiliare și imobiliare. Numai după încheierea procedurii stabilite de acordul bilateral și ... înaintea organelor de stat relevante instituite de acordul [bilater], în cazul în care cererile sunt contestate, instanța va decide asupra acestora.
Prin urmare, dispozițiile menționate din acord nu exclud jurisdicția instanței în ceea ce privește cererile bazate pe proprietate, ci, în opinia camerei, această jurisdicție este condiționată cu [deținerea] procedurilor anterioare în fața organismelor de stat instituite prin tratate bilaterale și în conformitate cu procedura stabilită de respectivele tratate, în conformitate cu art. 4 din anexa G. În consecință, încheierea unui tratat bilateral și încheierea procedurii înființate de acesta ... [constituirea] problemelor juridice preliminare și a acțiunilor suplimentare ale instanței depind de a fi rezolvate ...” 15. Dispozițiile relevante ale Legii privind Camera de Economie din Croația (Zakon o Hrvatskoj gospodarskoj komori, publicate în Jurnalul Oficial al Republicii Croația nos.
66/91, 73/91 și 77/93) au citit după cum urmează: „Camera de Economie Croată este independentă ... organizația de afaceri care promovează, reprezintă și coordonează interesele comune ale membrilor săi în fața organismelor guvernamentale și a altor autoritățile, în interiorul țării și în străinătate.” Camera de Economie croată are statutul de persoană juridică.” „Membrele Camerei Economiei Croate sunt toate persoanele juridice și fizice care desfășoară activități economice [și ale căror sediul [sîntreg] pe teritoriul Republicii Croației.” „Modalitatea alegerii pentru organismele Camerei Economiei Croate și structura și responsabilitățile acestora sunt determinate de Statutul Camerei Economiei Croate.” „Camera de Economie Croată îndeplinește funcții publice specifice, astfel cum se stabilește prin lege.
Atestare, certificate și alte documente emise de Camera Croată de Economie în executarea funcțiilor publice trebuie să aibă caracterul și semnificația documentelor oficiale.
„Camera Croată de Economie poate institui birouri reprezentative în străinătate, sub rezerva aprobării guvernului Republicii Croația.” Fondurile necesare pentru activitatea Camerei Croației de Economie sunt garantate prin contribuțiile efectuate sau taxele de aderare plătite de ... [săi] ... membrii, prin compensare primită pentru orice servicii prestate, și prin alte surse.” 16. Camera de Economie din Croația (denumită în continuare „CCE”) ar părea să îndeplinească în prezent o serie de funcții legale delegate legate, printre altele, de: (a) emiterea diferitelor certificate de import, export și transport; (b) armonizarea costurilor și a programelor de transport rutier; (c) înregistrarea detaliilor privind proprietățile care ar putea fi vândute în procedurile de aplicare și de insolvență; (d) efectuarea vânzării publice de bunuri mobiliare; (e) organizarea examenelor specialiști pentru agenți imobiliari și pentru persoanele care furnizează servicii de transport rutier public; (f) menținerea unui registru al tuturor mijloacelor tipărite; și (g) oferirea serviciilor de mediere în procesele de protecție a consumatorilor.
17. La 27 februarie 2004, Curtea Constituțională a Republicii Croația a adoptat decizia U‐III-3055/2003 prin care a declarat inadmisibilă o plângere constituțională depusă împotriva hotărârii Curții de Onoare (Sud časti) a CCE din cauza eșuării reclamantului de a epuiza și alte căi de recurs disponibile, adică depunerea unei cereri de protecție a drepturilor sale constituționale la Curtea Administrativă a Republicii Croației. 18. Deciziile privind finanțarea lucrărilor CCE în ultimii doi ani conțin taxe de aderare și venituri din exercitarea funcțiilor publice ca principale surse de finanțare (a se vedea www.hgk.hr/finanziranje-hgk-i-nacin-ispunjavanja-uplatnice, astfel cum a fost accesat la 25 aprilie 2017). 19. Acest acord a fost rezultatul de aproape zece ani de negocieri.
Acesta a fost semnat la 29 iunie 2001 și a intrat în vigoare între Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia și Muntenegru (mai târziu succesat de Serbia), Slovenia și fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei la 2 iunie 2004. 20. Anexa G la prezentul acord se referă la „proprietatea privată și drepturile achiziționate”. 21. art. 4 din anexa G se citește după cum urmează: „Statele succesoare iau măsurile necesare prin principiile generale de drept și sunt altfel adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a principiilor prevăzute în prezenta anexă, cum ar fi încheiarea acordurilor bilaterale și notificarea instanțelor și a altor autoritățile competente.” 22. În cadrul reuniunilor comitetului permanent mixt înființat în temeiul articolului 4 din Hotărârea de succesiune, care a avut loc la 17-18 septembrie 2009 și 11-12 noiembrie 2015, comitetul a adoptat recomandări privind, printre altele, anexa G la acord.
Comitetul a remarcat că aplicarea dispozițiilor din anexa G nu a fost suficient de eficace și a recomandat statelor succesoare să încheie acorduri bilaterale în scopul punerii în aplicare efective a acestor dispoziții. De asemenea, le-a recomandat să nu adopte orice legislație sau să întreprindă măsuri contrare dispozițiilor din anexa G și să adopte, dacă consideră că este necesar, măsuri destinate să permită aplicarea efectivă a standardelor prevăzute în anexa G. 23. Pe site-ul oficial al CCE, CCE este descrisă ca o instituție publică care reprezintă interesele economice croate, aparținând așa-numitului sistem de cameră continentală, cu aderarea obligatorie.
În plus, site-ul web menționează că CCE acordă o atenție deosebită executării puterii publice pe care le-a încredințat să-și desfășoare cu succes rolul de a furniza un serviciu membrilor săi, precum și o legătură între autoritățile de stat și comunitatea de afaceri (a se vedea www.hgk.hr/english/about-us, astfel cum a fost consultat la 25 aprilie 2017). 24. Sistemul continental sau public de camere – care sunt stabilite și reglementate de legislația națională și prin care unul dintre domeniile de activitate ale camerei este executarea funcțiilor publice – a fost adoptat de multe dintre statele membre ale UE, cum ar fi Austria, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Slovenia și Spania (a se vedea iccwbo.org/chamber-services/chamber-federation/history-chamber-movement/ și www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/articles/government-wants-volunner-member-ship-of-chamber-of-commerce-and-industria, astfel cum a fost consultat la 25 aprilie 2017).
1. The applicant, the Croatian Chamber of Economy (“the applicant organisation”), is based in Zagreb, Croatia. It is represented before the Court by Mr P. Fellner, a lawyer practising in Zagreb.
The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent at the time, Ms V. Rodić.
On 23 December 2014 the Croatian Government, having been informed of their right to intervene in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention and Rule 44 of the Rules of Court), indicated that they did not wish to exercise their right to do so.
Prior to the dissolution of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (“the SFRY”) there were a Chamber of Commerce of the SFRY and chambers of commerce for each of the various federal units (that is to say in each of the Republics – Bosnia and Herzegovina, Croatia, Macedonia, Montenegro, Serbia and Slovenia – and in the Autonomous Provinces of Serbia, Kosovo and Vojvodina). The said republican chambers of commerce were functionally and commercially independent of each other and chambers of commerce of the federal units had no property stake in the Chamber of Commerce of the SFRY.
After the dissolution of the SFRY, the Federal Republic of Yugoslavia (which consisted of Serbia and Montenegro) enacted a law on 29 December 1992 by which the Chamber of Commerce of the SFRY ceased to exist and a Chamber of Commerce of Yugoslavia was established. On 27 May 2003 the Serbian parliament enacted a law by which the Chamber of Commerce of Yugoslavia ceased to exist and all of its assets were divided between the Serbian Chamber of Commerce and Industry and the Montenegrin Chamber of Economy (see paragraph 13 below).
On 26 November 2004 the applicant lodged a civil claim with the Belgrade Commercial Court against the Serbian Chamber of Commerce and Industry and the Montenegrin Chamber of Economy. In its claim, the applicant argued that by enacting the legislation of 27 May 2003 the Serbian Parliament had deprived it of its share of the property of the former Yugoslav Chamber of Commerce. The applicant organisation sought, inter alia, a judicial declaration to the effect that it was the rightful owner of 23% of a number of parcels of real estate then co-owned by the respondents.
Between 11 February 2005 and 20 October 2006 the Belgrade Commercial Court held eight hearings on the matter.
On 3 November 2006 the court adjourned the proceedings, stating that the entire matter needed to be regulated between Serbia and Croatia by means of a bilateral treaty, which it deemed to constitute a preliminary legal issue (see paragraph 12 below). The court referred to Articles 4 and 7 of Annex G to the Agreement on Succession Issues (see paragraphs 19-21 below).
On 29 December 2006 the applicant organisation lodged an appeal.
On 9 February 2007 the appeal was supplemented with an opinion by the Croatian Ministry of Justice attesting that the applicant organisation was not a State body and that the real estate in question was consequently not a succession-related issue.
On 26 April 2007 the High Commercial Court upheld the adjournment decision of 3 November 2006. The court stated, inter alia, that the successor States would conclude bilateral agreements with a view to stipulating the appropriate procedures and the bodies to be entrusted with the processing of claims such as the plaintiff’s. However, should claims of this sort be rejected within the said procedure, it would ultimately be up to the courts of law to adjudicate on the matter. The applicant organisation received a copy of the High Commercial Court’s decision of 6 June 2007.
Article 215, read in conjunction with Article 12 of the Civil Proceedings Act (Zakon o parničnom postupku, published in the Official Gazette of the Republic of Serbia no. 125⁄04) provides, inter alia, that a court may suspend ongoing civil proceedings if it decides not to rule on a preliminary legal issue (prethodno pitanje).
The relevant provisions of the Termination Act of 27 May 2003 (Zakon o prestanku važenja zakona o Privrednoj komori Jugoslavije, Official Gazette of Serbia no. 55/2003) read as follows: “From the date of the entry into force of this Act, the Chamber of Commerce of Yugoslavia Act (“Official Gazette of FRY” 53/92) is repealed. All the assets, liabilities, business affairs and archives of the Chamber of Commerce of Yugoslavia shall be taken over by the Chamber of Commerce of Serbia and the Chamber of Commerce of Montenegro. The assets and liabilities mentioned in the first paragraph of this article shall be divided in proportion to the financial contributions of the Chamber of Commerce of Serbia and the Chamber of Commerce of Montenegro to the Chamber of Commerce of Yugoslavia ... in accordance with the agreement which shall be concluded between the Chamber of Commerce of Serbia and the Chamber of Commerce of Montenegro subject to prior approval of the Governments of Serbia and Montenegro.”
In decision no. Pž. 6029/2004 of 29 December 2004 the Belgrade High Commercial Court held as follows: “It is the opinion of this court that Articles 4 and 7 of Annex G point to the intention of the Contracting Parties – the successor States – to conclude bilateral agreements with a view to regulating the procedure for deciding the claims and which would establish the state organs to decide on the mentioned claims, applying the provisions of the Agreement, and to decide on property claims in respect of movable and immovable assets. Only upon the conclusion of the procedure established by the bilateral agreement and ... before the relevant state organs set up by the [bilateral] agreement, in the event that claims are contested, will the court decide on them. Therefore, the mentioned provisions of the Agreement do not exclude the court’s jurisdiction in respect of property-based claims but, in the chamber’s view, this jurisdiction is conditional on [the holding of] prior proceedings before state bodies set up by bilateral treaties and in accordance with the procedure set up by the said treaties, in accordance with Article 4 of Annex G. Consequently, the conclusion of a bilateral treaty and the completion of the proceedings set up by it ... [constitute] preliminary legal issues and the further actions of the court depend on their being resolved ...”
The relevant provisions of the Croatian Chamber of Economy Act (Zakon o Hrvatskoj gospodarskoj komori, published in the Official Gazette of the Republic of Croatia nos. 66/91, 73/91 and 77/93) read as follows: “The Croatian Chamber of Economy is an independent ... business-related organisation which promotes, represents and co-ordinates the common interests of its members before governmental bodies and other authorities, inside the country and abroad.” The Croatian Chamber of Economy has the status of a legal person.” “Members of the Croatian Chamber of Economy are all legal and physical persons who carry out economic activities [and whose] headquarters [are] on the territory of the Republic of Croatia.” “The manner of election for the bodies of the Croatian Chamber of Economy, and their structure and responsibilities shall be determined by the Statute of the Croatian Chamber of Economy.” “The Croatian Chamber of Economy shall perform specific public functions, as determined by law. Attestations, certificates and other documents issued by the Croatian Chamber of Economy in the execution of public functions shall have the character and significance of official documents.” “The Croatian Chamber of Economy may establish representative offices abroad, subject to approval from the Government of the Republic of Croatia.” “The funds necessary for the work of the Croatian Chamber of Economy shall be secured through the contributions made or the membership fees paid by ... [its] ... members, through compensation received for any services rendered, and through other sources.”
The Croatian Chamber of Economy (hereinafter “the CCE”) would currently appear to be carrying out a number of lawfully delegated functions related to, inter alia, the following: (a) issuing various import, export and transport certificates; (b) harmonising road transport costs and schedules; (c) recording details of property which could be sold in enforcement and insolvency proceedings; (d) conducting the public sale of movable property; (e) organising specialist exams for real estate agents and for persons providing public road transport services; (f) keeping a register of all printed media; and (g) offering mediation services in consumer protection lawsuits.
On 27 February 2004 the Constitutional Court of the Republic of Croatia adopted decision U‑III-3055/2003 by which it declared inadmissible a constitutional complaint lodged against the judgment of the Court of Honour (Sud časti) of the CCE due to the failure of the complainant to exhaust other available remedies, that is to say to lodge a request for the protection of his constitutional rights with the Administrative Court of the Republic of Croatia.
The decisions on financing of the CCE’s work for the last two years contain membership fees and revenue from the exercise of the public functions as main sources of funding (see www.hgk.hr/financiranje-hgk-i-nacin-ispunjavanja-uplatnice, as accessed on 25 April 2017).
This Agreement was the result of nearly ten years of negotiations. It was signed on 29 June 2001 and entered into force between Bosnia and Herzegovina, Croatia, Serbia and Montenegro (later succeeded by Serbia), Slovenia and the former Yugoslav Republic of Macedonia on 2 June 2004.
Annex G to this Agreement deals with “private property and acquired rights”.
Article 4 of Annex G reads as follows: “The successor States shall take such action as may be required by the general principles of law and are otherwise appropriate to ensure the effective application of the principles set out in this Annex, such as concluding bilateral agreements and notifying their courts and other competent authorities.”
At the meetings of the joint standing committee established under Article 4 of the Succession Agreement held on 17-18 September 2009 and 11-12 November 2015, the committee adopted recommendations concerning, inter alia, Annex G to the Agreement. The committee noted that the application of the provisions of Annex G had not been effective enough, and recommended that the successor States conclude bilateral agreements for the purpose of the effective implementation of those provisions. It also advised them to refrain from passing any legislation or undertaking any steps contrary to the provisions of Annex G, and to adopt, should they deem it necessary, measures intended to enable the effective application of the standards set out in Annex G.
On the official website of the CCE, the CCE is described as a public institution which represents Croatian economic interests, belonging to the so-called continental chamber system, with compulsory membership. The website further states that the CCE pays special attention to the execution of public power entrusted to it to carry out successfully its role of providing a service to its members as well as a link between the State authorities and the business community (see www.hgk.hr/english/about-us, as accessed on 25 April 2017).
The continental or public-law system of chambers – which are established and regulated by national legislation and whereby one of the areas of activity of the chamber is the execution of public functions – has been adopted by many of the EU Member States, such as Austria, France, Germany, Italy, the Netherlands, Slovenia and Spain (see iccwbo.org/chamber-services/world-chambers-federation/history-chamber-movement/ and www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/articles/government-wants-voluntary-membership-of-chamber-of-commerce-and-industry, as accessed on 25 April 2017).