MUCALIM v. THE NETHERLANDS AND MALTA

Reclamantul, dl Yasir Cabi Qadir Mucalim, este un național somal, care s-a născut în 1992 și locuiește în Almelo. El a fost reprezentat inițial în fața Curții de domnul P. Bouwman și mai târziu de dl M.P. Ufkes, ambele avocați care practică în Helmond la momente relevante. La 24 august 2009, reclamantul a sosit la aeroportul Schiphol (Amsterdam), unde a solicitat azil. La 29 august 2009, a fost intervievat cu privire la identitatea, naționalitatea și itinerarul de călătorie (eerste gehoor), care a depus o cerere anterioră de azil în Malta. La 31 august 2009, s-a desfășurat un interviu pentru Dublin Claim (gehoor Dublinclaim), în care reclamantul a descris condițiile în care a fost reținut în Malta. Reclamanții de azil locuiau în corturi, tabăra era suprapopulată și instalațiile sanitare erau murdare. El a obiectat să fie trimis înapoi în Malta, deoarece el nu a vrut să se confrunte cu aceleași condiții de detenție din nou. La 29 septembrie 2009, ministrul Adjunct al Justiției (Staatssecretaris van Justitie) a respins cererea de azil a reclamantului pe teren, în măsura în care este relevant pentru cazul în fața Curții, că, în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de stabilire a statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse într-unul dintre statele membre de către un național de țară terță („Regulamentul Dublin”), statul responsabil pentru examinarea cererii de azil a fost Malta și Malta a convenit să-l ia înapoi. Reclamantul a apelat la Curtea Regională (rechtbank) din Haga la 2 octombrie 2009. În ceea ce privește cazul dinaintei Curții, el a susținut că trimiterea lui înapoi în Malta îl va expune la condițiile de detenție care încălcă art. 3 din Convenție. El a prezentat documente în sprijinul acestei afirmații. În același timp, el a solicitat o măsură provizorie în formă de ședere a deportării. La 15 ianuarie 2010, Curtea Regională de la Haga (stăpânirea în Zwolle) a respins atât cererea de măsuri provizorii, cât și apelul, constatând că reclamantul nu și-a dat seama că Malta nu va îndeplini obligațiile convenționale față de el. Reclamantul a depus un nou recurs (hoger beroep) la 22 ianuarie 2010 la Divizia Jurisdicției Administrative (Afeling besuursrechtspraak) a Consiliului de Stat (Raad van State) solicitând, în același timp, președintele Diviziei Jurisdicției Administrative să ordone o măsură provizorie în formă de ședere a deportației. 10. La 27 ianuarie 2010, președintele Diviziei de Jurisdicție Administrativă a respins cererea de măsuri provizorii din cauza faptului că deportarea reclamantului nu a apărut iminentă. 11. La 29 ianuarie 2010, reclamantul a depus o nouă cerere de măsuri provizorii, declarând că deportarea sa în Malta a fost programată pentru 1 februarie 2010. 12. În aceeași zi, Președintele Diviziei Jurisdicției Administrative a dat o decizie care a respins cererea din cauza faptului că noul recurs al reclamantului nu a fost probabil să reușească. 13. La 18 martie 2010, Divizia Jurisdicției Administrative a respins apelul ulterior al reclamantului pe motiv rezumativ. 14. Legislația europeană, malteză și Țările de Jos, instrumentele, principiile și practicile privind procedurile de azil, primirea reclamanților de azil și transferurile reclamanților de azil în temeiul regulamentului Dublin sunt stabilite în Tarakhel c. Elveția [GC], nr. 29217/12, §§ 28-48, CEDH 2014 (extracte); Hussein Diirshi c. Țările de Jos și Italia și trei alte cereri (dec.), nr. 2314/10, 18324/10, 47851/10 și 51377/10, §§ 98-117, 10 septembrie 2013); Mohammed Hussein v. Țările de Jos și Italia (dec.), nr. 27725/10, § 25-28 și 33-50, 2 aprilie 2013); Suso Musa v. Malta, nr. 42337/12, § 23-32, 23 iulie 2013; și Aden Ahmed v. Malta, nr. 55352/12, §§ 31-39, 23 iulie 2013. 15. Prin scrisoarea din 7 martie 2012, Agentul Guvernului Maltez a prezentat răspunsuri la întrebările raportoarei judecătorului (art. 44 § 3 litera (a) din Regulamentul de procedură). În ceea ce privește cazul în care se află acum în fața Curții, acestea au inclus următoarele: „La întoarcerea la Malta în ceea ce privește Regulamentul Dublin, în cazul în care un reclamant este considerat încă un reclamant de azil, și dacă dorește, reclamantul va fi alocat într-un centru deschis în care va fi furnizat adăpost și asistență medicală în așteptarea determinării cererii sale de protecție în Malta.” și „Când extratereștrii sunt returnați în Malta, acestea nu sunt luate în custodie de poliție, cu excepția cazului în care rezultă că o infracție (neinclusiv intrarea lor neregulată sau ieșirea din Malta) a fost comisă de acestea la Malta. În plus, extratereștrii care sunt respinși solicitanți de azil și care sunt returnați în Malta nu vor fi privați de libertate, ci vor fi făcute eforturi pentru ca aceștia să fie returnați în țara lor de origine.” 16. Prin scrisoarea din 28 iunie 2012, Agentul Guvernului Maltez completează aceste informații. Scrisoarea sa a inclus următoarele: „Reclamantul a solicitat statutul de refugiat și un questionar preliminar a fost completat [în] de către reclamant la 22 iulie 2008 și interviul cu comisarul pentru refugiați a avut loc la 5 ianuarie 2009; La 27 ianuarie 2009, reclamantul a primit protecția subsidiară și a fost eliberat de la detenție la 29 ianuarie 2009 și a fost transferat la centrul deschis. Astfel, reclamantul a fost deținut timp de șase luni (de la 12 iulie 2008 până la 29 ianuarie 2009); ...” 17. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la nici o scrisoare relevantă pentru cazul în prezent în fața Curții.