- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 martie 2017
- Stat pârât
- MLT;NLD
- Concluzia
- Inadmisibil
Mucalim împotriva Țărilor de Jos și a Maltei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Yasir Cabi Qadir Mucalim, este un național somal, care s-a născut în 1992 și locuiește în Almelo. El a fost reprezentat inițial în fața Curții de domnul P. Bouwman și mai târziu de dl M.P. Ufkes, ambele avocați care practică în Helmond la momente relevante. La 24 august 2009, reclamantul a sosit la aeroportul Schiphol (Amsterdam), unde a solicitat azil. La 29 august 2009, a fost intervievat cu privire la identitatea, naționalitatea și itinerarul de călătorie (eerste gehoor), care a depus o cerere anterioră de azil în Malta. La 31 august 2009, s-a desfășurat un interviu pentru Dublin Claim (gehoor Dublinclaim), în care reclamantul a descris condițiile în care a fost reținut în Malta.
Reclamanții de azil locuiau în corturi, tabăra era suprapopulată și instalațiile sanitare erau murdare. El a obiectat să fie trimis înapoi în Malta, deoarece el nu a vrut să se confrunte cu aceleași condiții de detenție din nou. La 29 septembrie 2009, ministrul Adjunct al Justiției (Staatssecretaris van Justitie) a respins cererea de azil a reclamantului pe teren, în măsura în care este relevant pentru cazul în fața Curții, că, în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de stabilire a statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse într-unul dintre statele membre de către un național de țară terță („Regulamentul Dublin”), statul responsabil pentru examinarea cererii de azil a fost Malta și Malta a convenit să-l ia înapoi.
Reclamantul a apelat la Curtea Regională (rechtbank) din Haga la 2 octombrie 2009. În ceea ce privește cazul dinaintei Curții, el a susținut că trimiterea lui înapoi în Malta îl va expune la condițiile de detenție care încălcă art. 3 din Convenție. El a prezentat documente în sprijinul acestei afirmații. În același timp, el a solicitat o măsură provizorie în formă de ședere a deportării. La 15 ianuarie 2010, Curtea Regională de la Haga (stăpânirea în Zwolle) a respins atât cererea de măsuri provizorii, cât și apelul, constatând că reclamantul nu și-a dat seama că Malta nu va îndeplini obligațiile convenționale față de el. Reclamantul a depus un nou recurs (hoger beroep) la 22 ianuarie 2010 la Divizia Jurisdicției Administrative (Afeling besuursrechtspraak) a Consiliului de Stat (Raad van State) solicitând, în același timp, președintele Diviziei Jurisdicției Administrative să ordone o măsură provizorie în formă de ședere a deportației.
10. La 27 ianuarie 2010, președintele Diviziei de Jurisdicție Administrativă a respins cererea de măsuri provizorii din cauza faptului că deportarea reclamantului nu a apărut iminentă. 11. La 29 ianuarie 2010, reclamantul a depus o nouă cerere de măsuri provizorii, declarând că deportarea sa în Malta a fost programată pentru 1 februarie 2010. 12. În aceeași zi, Președintele Diviziei Jurisdicției Administrative a dat o decizie care a respins cererea din cauza faptului că noul recurs al reclamantului nu a fost probabil să reușească. 13. La 18 martie 2010, Divizia Jurisdicției Administrative a respins apelul ulterior al reclamantului pe motiv rezumativ.
14. Legislația europeană, malteză și Țările de Jos, instrumentele, principiile și practicile privind procedurile de azil, primirea reclamanților de azil și transferurile reclamanților de azil în temeiul regulamentului Dublin sunt stabilite în Tarakhel c. Elveția [GC], nr. 29217/12, §§ 28-48, CEDH 2014 (extracte); Hussein Diirshi c. Țările de Jos și Italia și trei alte cereri (dec.), nr. 2314/10, 18324/10, 47851/10 și 51377/10, §§ 98-117, 10 septembrie 2013); Mohammed Hussein v. Țările de Jos și Italia (dec.), nr. 27725/10, § 25-28 și 33-50, 2 aprilie 2013); Suso Musa v. Malta, nr. 42337/12, § 23-32, 23 iulie 2013; și Aden Ahmed v. Malta, nr. 55352/12, §§ 31-39, 23 iulie 2013. 15. Prin scrisoarea din 7 martie 2012, Agentul Guvernului Maltez a prezentat răspunsuri la întrebările raportoarei judecătorului (art. 44 § 3 litera (a) din Regulamentul de procedură).
În ceea ce privește cazul în care se află acum în fața Curții, acestea au inclus următoarele: „La întoarcerea la Malta în ceea ce privește Regulamentul Dublin, în cazul în care un reclamant este considerat încă un reclamant de azil, și dacă dorește, reclamantul va fi alocat într-un centru deschis în care va fi furnizat adăpost și asistență medicală în așteptarea determinării cererii sale de protecție în Malta.” și „Când extratereștrii sunt returnați în Malta, acestea nu sunt luate în custodie de poliție, cu excepția cazului în care rezultă că o infracție (neinclusiv intrarea lor neregulată sau ieșirea din Malta) a fost comisă de acestea la Malta. În plus, extratereștrii care sunt respinși solicitanți de azil și care sunt returnați în Malta nu vor fi privați de libertate, ci vor fi făcute eforturi pentru ca aceștia să fie returnați în țara lor de origine.” 16. Prin scrisoarea din 28 iunie 2012, Agentul Guvernului Maltez completează aceste informații.
Scrisoarea sa a inclus următoarele: „Reclamantul a solicitat statutul de refugiat și un questionar preliminar a fost completat [în] de către reclamant la 22 iulie 2008 și interviul cu comisarul pentru refugiați a avut loc la 5 ianuarie 2009; La 27 ianuarie 2009, reclamantul a primit protecția subsidiară și a fost eliberat de la detenție la 29 ianuarie 2009 și a fost transferat la centrul deschis. Astfel, reclamantul a fost deținut timp de șase luni (de la 12 iulie 2008 până la 29 ianuarie 2009); ...” 17. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la nici o scrisoare relevantă pentru cazul în prezent în fața Curții.
1. The applicant, Mr Yasir Cabi Qadir Mucalim, is a Somali national, who was born in 1992 and lives in Almelo. He was represented before the Court initially by Mr P. Bouwman and later by Mr M.P. Ufkes, both of them lawyers practising in Helmond at relevant times.
On 24 August 2009 the applicant arrived at Schiphol (Amsterdam) Airport where he requested asylum.
On 29 August 2009 he was interviewed about his identity, nationality and travel itinerary (eerste gehoor). It emerged that he had lodged a previous asylum request in Malta.
A Dublin Claim interview (gehoor Dublinclaim) was held on 31 August 2009 in which the applicant described the conditions in which he had been detained in Malta. Asylum-seekers lived in tents, the camp was overcrowded and sanitary facilities were filthy. He objected to being sent back to Malta as he did not wish to face the same conditions of detention again.
On 29 September 2009 the Deputy Minister of Justice (Staatssecretaris van Justitie) rejected the applicant’s asylum request on the ground, in so far as relevant to the case before the Court, that under Article 16 of Council Regulation (EC) No 343/2003 of 18 February 2003 establishing the criteria and mechanisms for determining the Member State responsible for examining an asylum application lodged in one of the Member States by a third-country national (“the Dublin Regulation”) the State responsible for examining his application for asylum was Malta and Malta had agreed to take him back.
The applicant appealed to the Regional Court (rechtbank) of The Hague on 2 October 2009. As relevant to the case before the Court, he alleged that sending him back to Malta would expose him to conditions of detention violating Article 3 of the Convention. He submitted documents in support of this allegation. At the same time he requested a provisional measure in the form of a stay of deportation.
On 15 January 2010 the Regional Court of The Hague (sitting in Zwolle) dismissed both the request for a provisional measure and the appeal, finding that the applicant had failed to make out his case that Malta would fail to meet her Conventional obligations towards him.
The applicant lodged a further appeal (hoger beroep) with the Administrative Jurisdiction Division (Afdeling bestuursrechtspraak) of the Council of State (Raad van State) on 22 January 2010, at the same time requesting the President of the Administrative Jurisdiction Division to order a provisional measure in the form of a stay of deportation.
On 27 January 2010 the President of the Administrative Jurisdiction Division dismissed the request for a provisional measure on the ground that the applicant’s deportation did not appear imminent.
On 29 January 2010 the applicant lodged a new request for a provisional measure, stating that his deportation to Malta had been scheduled for 1 February 2010.
On the same day the President of the Administrative Jurisdiction Division gave a decision dismissing the request on the ground that the applicant’s further appeal was unlikely to succeed.
On 18 March 2010 the Administrative Jurisdiction Division dismissed the applicant’s further appeal on summary reasoning.
The relevant European, Maltese and Netherlands law, instruments, principles and practice in respect of asylum proceedings, reception of asylum-seekers and transfers of asylum-seekers under the Dublin Regulation are set out in Tarakhel v. Switzerland [GC], no. 29217/12, §§ 28-48, ECHR 2014 (extracts); Hussein Diirshi v. the Netherlands and Italy and 3 other applications ((dec.), nos. 2314/10, 18324/10, 47851/10 and 51377/10, §§ 98‑117, 10 September 2013); Mohammed Hussein v. the Netherlands and Italy ((dec.), no. 27725/10, §§ 25-28 and 33-50, 2 April 2013); Suso Musa v. Malta, no. 42337/12, §§ 23-32, 23 July 2013; and Aden Ahmed v. Malta, no. 55352/12, §§ 31-39, 23 July 2013.
By letter of 7 March 2012, the Agent of the Maltese Government submitted replies to questions of the Judge Rapporteur (Rule 44 § 3 (a) of the Rules of Court). As relevant to the case now before the Court, these included the following: “Upon return to Malta in terms of the Dublin Regulation if an applicant is still considered to be an asylum seeker, and if he so wishes, the applicant will be housed in an open centre where he will be provided with shelter and medical care pending the determination of his request for protection in Malta.” and “When aliens are returned to Malta, they are not taken into police custody unless it results that an offence (not including their irregular entry into, or exit from, Malta) was committed by them in Malta. Moreover, aliens who are rejected asylum seekers and who are returned to Malta will not be deprived of their liberty but efforts will be made for them to be returned to their country of origin.”
By letter of 28 June 2012, the Agent of the Maltese Government supplemented this information. His letter included the following: “The applicant applied for refugee status and a Preliminary Questionnaire was filled [in] by the applicant on the 22nd July 2008 and the interview with the Refugee Commissioner was held on the 5th January 2009; On the 27th January 2009, the applicant was granted Subsidiary Protection and he was released from detention on the 29th January 2009 and was transferred to the open centre. Thus, the applicant was put in detention for six months (from the 12th July 2008 till the 29th January 2009); ...”
The applicant did not submit any comments on either letter relevant to the case now before the Court.