NUUR HAJI v. THE NETHERLANDS AND GREECE

22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 34565/09 de Mooliid NUUR HAJI împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 24 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este un național somal, care s-a născut în 1990 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dna A.M. Westerhuis, avocat practicant în Drachten. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Potrivit informațiilor prezentate în formularul de cerere, reclamantul este necăsătorit, aparține Jaji [1] și provine de la Mogadishu. El a părăsit țara de origine pentru a scăpa de situația de securitate rea de acolo, care l-a afectat serios. În 2003 el a fost luat ostatic și doar după ce o răscumpărare a fost plătită. El a fost tratat rău în timp ce a fost privat de libertate. Tatăl reclamantului a fost forțat să plătească bani de protecție membrilor unui clan mai puternic. Tatăl său a fost împușcat mort pe 1 Ianuarie 2004 în prezența reclamantului. De asemenea, în 2004, reclamantul și sora sa au fost atacate și maltratate pe stradă, în cursul cărui atac a pierdut conștiința. De asemenea, reclamantul a fost amenințat la punctul de armă de către un client nepagator în restaurantul în care lucra. El a luat decizia de a fugi din țară după ce a fost abordat de Curtele islamice care au fost tineri îngrășați de presă pentru a lupta împotriva armatei etiopiene. La 16 decembrie 2007, reclamantul a depus o cerere de azil în Olanda. În cursul procedurii cu privire la cererea sa, el a fost confruntat cu faptul că a solicitat anterior azil în Țările de Jos la 23 august 2007. Cu această ocazie s-a numit Abdirahman Mahamud Rooble și a declarat că s-a născut în 1980 și s-a căsătorit. În interviuri cu autoritățile olandeze de imigrare, reclamantul a admis că, înainte de a veni în Țările de Jos, el a fost în Grecia, unde a fost prins de autoritățile din insula Samos la 28 martie 2007. El a susținut că a fost reținut în detenție timp de 12 zile și apoi a spus că ar trebui să părăsească țara în termen de 30 de zile. El nu a fost dotat cu nici o cazare și a dormit în mare parte în parcuri. El nu a fost autorizat să solicite azil. Autoritățile olandeze au intenția de a refuza prima cerere de azil a reclamantului deoarece acestea au fost de aviz, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), că Grecia a fost responsabilă pentru examinarea cererii de azil. Cu toate acestea, deoarece reclamantul a plecat pentru o destinație necunoscută în noiembrie 2007, această decizie nu a fost luată în acel moment. După ce reclamantul a mai solicitat azil, dar cu un nume diferit, Ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ), la 17 iulie 2008, a emis decizia pe care a avut de gând să o ia anterior. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii la Curtea Regională (rechtbank ) din Haga, care stătea la Zwolle, și a solicitat, de asemenea, o măsură provizorie pentru a rămâne transferul său în Grecia în așteptarea recursului. La 17 iunie 2009, ministrul Adjunct al Justiției a informat reclamantul că nu va fi autorizat să aștepte rezultatul cererii sale de măsuri provizorii, deoarece perioada în care transferul său în Grecia trebuia să aibă loc în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Dublin este pe cale de expirare. La 29 iunie 2009, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și să se desfășoare în mod corespunzător procedurile în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul de pe teritoriul lor până la 8 iulie 2009. La 7 iulie 2009, Camera a hotărât să mențină această măsură intermediară până la întârziere. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii sale de azil și returnându-l în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Somalia – în cazul în care se teme de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 – fără să aibă avut loc o examinare adecvată a acelei afirmații ale articolului 3. El susține că îndepărtarea indirectă către o țară intermediară, ale căror autorități pot decide să-l returneze în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de Jos de a se asigura că reclamantul nu este, ca urmare a deciziei sale de expulzare, expuși la tratament în contradicție cu art. 3. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei (1) În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. În cazul în care cererea de azil este respinsă, ce posibilități de apel există? [1] Potrivit raportului de țară privind Somalia elaborat de Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos în martie 2009, Jaji sunt unul dintre grupurile dintre care nu era clar dacă era un grup minoritar etnic sau aparținea unei familii de clan sau clan. Având în vedere incertitudinea cu privire la rolul actual al sistemului clanului în Somalia, nu a fost nici clar dacă membrii săi ar putea recurge la alți clanuri pentru protecție.

22 July 2009

THIRD SECTION

Application no. 34565/09

by Mooliid NUUR HAJI

against the Netherlands and Greece

lodged on 24 June 2009

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicant is a Somali national, who was born in 1990 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Ms A.M. Westerhuis, a lawyer practising in Drachten.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

According to the information set out in the application form, the applicant is unmarried, belongs to the Jaji

[1]

and hails from Mogadishu. He left his country of origin to escape the bad security situation there, which had seriously affected him. In 2003 he had been taken hostage and only released after a ransom was paid. He had been ill-treated whilst deprived of his liberty. The applicant’s father had been forced to pay protection money to members of a more powerful clan. His father had been shot dead on 1

January 2004 in the applicant’s presence. Also in 2004, the applicant and his sister had been attacked and ill-treated in the street, in the course of which attack he had lost consciousness. The applicant had furthermore been threatened at gun point by a non-paying customer in the restaurant where he was working. He had taken the decision to flee the country after he was approached by the Islamic Courts who were press-ganging young men to fight against the Ethiopian army.

On 16 December 2007 the applicant lodged an application for asylum in the Netherlands. In the course of the proceedings on his application he was confronted with the fact that he had previously requested asylum in the Netherlands on 23 August 2007. On that occasion he had called himself Abdirahman Mahamud Rooble and had stated that he was born in 1980 and was married. In interviews with the Dutch immigration authorities, the applicant admitted that, before coming to the Netherlands, he had been in Greece, where he had been apprehended by the authorities on the island of Samos on 28 March 2007. He submitted that he had been kept in detention for 12 days and then told that he should leave the country within 30 days. He had not been provided with any accommodation and had slept mostly in parks. He had not been enabled to request asylum.

The Dutch authorities had intended to refuse the applicant’s first asylum application because they were of the opinion, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), that Greece was responsible for the examination of the asylum request. However, as the applicant had left for an unknown destination in November 2007, that decision had not been taken at that time.

After the applicant had once more applied for asylum, but under a different name, the Deputy Minister of Justice (

Staatssecretaris van Justitie

), on 17 July 2008, issued the decision she had intended to take previously. The applicant filed an appeal against this decision with the Regional Court (

rechtbank

) of The Hague, sitting in Zwolle, and also applied for a provisional measure in order to stay his transfer to Greece pending the appeal.

On 17 June 2009, the Deputy Minister of Justice informed the applicant that he would not be allowed to await the outcome of his request for a provisional measure as the period within which his transfer to Greece had to take place under the provisions of the Dublin Regulation was about to expire. The Deputy Minister intended to transfer the applicant on 30 June 2009.

On 29 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory until 8 July 2009. On 7 July 2009 the Chamber decided to maintain this interim measure until further notice.

COMPLAINTS

Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of his asylum application and by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Somalia – where he fears being subjected to treatment in breach of Article 3 – without a proper examination of that Article 3 claim having taken place. He claims that his indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return him to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that the applicant is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.

QUESTIONS TO THE PARTIES

A.

To the Government of the Netherlands

1.

With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18

February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?

2.

In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of

being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?

3.

Having regard to

i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and

ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,

is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:

a)

apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;

b)

apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?

In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.

Soering v. the United Kingdom

, 7 July 1989, Series A no.

161, § 87, and

Assenov and Others v. Bulgaria

, 28 October 1998,

Reports of Judgments and Decisions

1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?

B.

To the Government of Greece

343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate

a)

whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and

b)

whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.

2a.

With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.

2b.

In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?

3.

In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of

being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?

4a.

What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?

4b.

Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:

i.

Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?

ii.

Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?

iii.

If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?

[1]

.

According to the country report on Somalia compiled by the Netherlands Ministry of Foreign Affairs in March 2009, the Jaji are one of the groups of which it was not clear whether it was an ethnic minority group or belonged to a clan or clan family. In view of the uncertainty about the current role of the clan system in Somalia, it was also not clear whether its members could turn to other clans for protection.