22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 31930/09 de Abdulahi AWEYS AHMED împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 18 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Abdulahi Aweys Ahmed, este un național somal care s-a născut în 1983 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dna T. Pondaag, avocat practicant la Wageningen. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul aparține grupului minoritar Duruqbo și provine de la Mogadiscio. El a fugit de țara sa de origine pentru că a temut persecuția după ce miliția islamică l-a forțat să participe la lupta împotriva forțelor guvernamentale. În mai 2008, reclamantul a sosit în Grecia, călătorind cu barca din Turcia. În timpul călătoriei sale de barcă, garda de coastă greacă la barcă și reclamantul a fost prins. Amprentele sale de deget au fost luate de poliția greacă la Mytilini, capitolul insulei Lesbos, și apoi a fost reținut timp de șapte zile. După detenția sa, reclamantul a fost spus să părăsească țara. Apoi a călătorit la Atena, dar nu a putut solicita azil. Un somalian, care a închiriat o saltea de 80 de euro pe lună într-o cameră pe care o împărtășește cu opt persoane, a permis reclamantului să utilizeze această saltea în timpul zilei. Reclamantul a sosit în Țările de Jos în iulie 2008. Cererea sa de azil în țara respectivă a fost respinsă la 1 aprilie 2009, deoarece s-a considerat că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. ) din Haga, care a stat la Almelo, la 4 iunie 2009. Curtea regională a ajuns la hotărârea sa fără o audiere, reclamantul a depus o obiecție (verzet ) împotriva acesteia, pe care procedurile sunt încă în prezent pendenti. Cu toate acestea, nu a fost deschisă reclamantului să solicite o injuncție de a rămâne transferul său în Grecia, în așteptarea acestor proceduri. La 19 iunie 2009, Președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul de pe teritoriul lor până la o notificare suplimentară. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plânge că prin returnarea lui în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Somalia fără să aibă loc o examinare adecvată a afirmației sale de la art. 3. Afirmă că, în Somalia, are un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6. Reclamantul se plânge că autoritățile grecești nu vor examina – și nu vor examina în mod riguros – afirmația sa că întoarcerea sa în Somalia îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea art. 3 și invocă, de asemenea, art. 6 și 13 în legătură cu art. 3. El susține că, în Grecia, el nu va fi autorizat să își elaboreze afirmația cu ajutorul unui interpret, că nu va avea un remediu eficace pentru a contesta o respingere a cererii sale de azil și că nu va beneficia de asistență juridică. În cele din urmă, reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 privind detenția sa ilegală după ce a sosit prima dată în Grecia. Reclamantul își bazează acuzațiile asupra experienței sale în timpul șederii sale anterioare în Grecia, precum și asupra rapoartelor elaborate (de către UNHCR și Comisarul Europei pentru Drepturile Omului) cu privire la tratamentul reclamanților de azil și la examinarea cererilor de azil de către autoritățile grece. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 31930/09
by Abdulahi AWEYS AHMED
against the Netherlands and Greece
lodged on 18 June 2009
The applicant, Mr Abdulahi Aweys Ahmed, is a Somali national who was born in 1983 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Ms T. Pondaag, a lawyer practicing in Wageningen.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant belongs to the Duruqbo minority group and hails from Mogadishu. He fled his country of origin because he feared persecution after Islamist militia forced him to take part in the fighting against Government forces.
In May 2008 the applicant arrived in Greece, travelling by boat from Turkey. During his boat trip the Greek coastguard shot at the boat and the applicant was apprehended. His finger prints were taken by Greek police in Mytilini, the capitol of the island of Lesbos, and he was subsequently detained for seven days. After his detention the applicant was told to leave the country. He subsequently travelled to Athens but was unable to request asylum. He was not provided with any accommodation, money or medication. A Somali man, who had rented a mattress for 80 euros a month in a room he shared with eight people, allowed the applicant the use of this mattress during the day.
The applicant arrived in the Netherlands in July 2008. His asylum application in that country was rejected on 1 April 2009 since it was considered that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request. The applicant’s appeal against this decision was rejected by the Regional Court (
rechtbank
) of The Hague, sitting in Almelo, on 4 June 2009. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection (
verzet
) against it, which proceedings are currently still pending. However, it was not open to the applicant to apply for an injunction to stay his transfer to Greece pending these proceedings.
On 19 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory until further notice.
Against the Netherlands
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Somalia without a proper examination of his Article 3 claim having taken place. He alleges that, in Somalia, he runs a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. The applicant further complains under Article 6.
Against Greece
The applicant complains that the Greek authorities will, once again, not examine – let alone rigorously examine – his claim that his return to Somalia would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. In this respect he also invokes Articles 6 and 13 in conjunction with Article 3. He argues that, in Greece, he will not be enabled to elaborate his claim with the assistance of an interpreter, that he will not have an effective remedy to challenge a rejection of his asylum request, and that he will not be provided with legal assistance. Finally the applicant complains under Article 5 concerning his unlawful detention after he first arrived in Greece.
The applicant bases his allegations on his experiences during his previous stay in Greece as well as on reports drawn up (by UNHCR and the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights) about the treatment of asylum seekers and the examination of asylum applications by the Greek authorities.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?