22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 32729/09 de Mahdi MOOSA MAHAMOUD împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 21 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mahdi Moosa Mahamoud, este un național somal care s-a născut în 1981 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de domnul J.M. Walls, avocat practicant în Dordrecht. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul provine din sudul Somaliei și aparține grupului minoritar tumal. El a părăsit Somalia în noiembrie 2006, pentru a scăpa de violența continuă din țara respectivă. Reclamantul a sosit în Grecia cu barca din Turcia. A fost prins de autoritățile grecești pe insula Samos la 11 decembrie 2006 și a fost deținut timp de trei săptămâni. După această perioadă, i s-a spus să părăsească țara în termen de 30 de zile, în lipsa faptului că va fi reținut timp de trei luni. El nu a fost autorizat să depună o cerere de azil. I s-a dat un bilet de călătorie la Atena, unde a stat pentru vreo 20 de zile, dar unde a fost furnizat nici cazare, nici mâncare. Alte persoane i-au spus că ar fi mai bine să părăsească Grecia, deoarece nu ar fi permis să rămână acolo în orice caz. Reclamantul a sosit în Țările de Jos la 11 ianuarie 2007. Cererea sa de azil în țara respectivă a fost respinsă la 18 iulie 2007 deoarece s-a considerat că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. de la Haga, care a stat la Zwolle. Solicitarea reclamantului la Curtea Regională de a rămâne expulzată în așteptarea recursului a fost acordată la 2 octombrie 2007. Acțiunea a fost respinsă de Curtea Regională la 17 iunie 2009. o serie de rapoarte ale organizațiilor internaționale elaborate cu privire la situația în Grecia pentru reclamanții de azil) nu au fost suficiente pentru a respinge principiul stabilit ferm de așteptările legitime – adică, că Grecia va respecta obligațiile sale de nerefuzare. Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State – „Divizia” care era încă în așteptare la momentul prezentului cerere a fost prezentat Curții. Reclamantul a susținut că, având în vedere jurisprudența Diviziei în cazuri similare, acest recurs nu a avut practic nici o șansă de succes. În plus, nu i-a fost permis să solicite o injuncție de a rămâne transferul în Grecia în așteptarea procedurii dinaintea diviziei, cu excepția cazului în care nu a fost anunțată data expulzării sale, iar hotărârea privind o astfel de cerere de injuncție ar fi luată atât de aproape în timp la expulzarea efectivă, încât nu ar fi suficient timp pentru a se adresa Curții de Strasbourg. La 25 iunie 2009, după introducerea cererii, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul de pe teritoriul lor până la un anunț suplimentar. În același timp, un număr de întrebări au fost adresate Guvernului Greciei în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. În răspunsul lor din 7 iulie 2009, guvernul grec a declarat că, dacă ar fi transferat în Grecia, reclamantul ar avea dreptul de a depune o cerere de azil la aeroportul Atena la sosirea sa din Olanda și că nu ar fi reținut în așteptarea examinării cererii sale. Guvernul grec a susținut, de asemenea, că depunerea unei cereri de azil în Grecia implică o serie de drepturi pentru reclamantul de azil, cum ar fi protecția împotriva deportației până la problema hotărârii finale privind cererea, precum și accesul la locuințe, la muncă, la formare sau la educație și la asistența medicală. Chiar dacă o cerere de azil a fost respinsă, reclamantul de azil nesfârșit nu ar fi îndepărtat într-o țară în care viața sau libertatea sa este în pericol, în conformitate cu principiul nerefuzării. La 11 septembrie 2009, Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat a respins apelul suplimentar al reclamantului, constatând că nu a pus întrebări care impun determinarea „în interesul uniformității juridice, al dezvoltării juridice sau al protecției juridice în sensul general”. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii sale de azil și returnându-l în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Somalia fără să fi avut loc o examinare adecvată a cererii sale de azil. Afirmă că, în Somalia, are un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 și susține că deplasarea sa indirectă într-o țară intermediară, a căror autorități pot decide să-l returneze în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de Jos pentru a se asigura că nu este, ca urmare a deciziei sale de a expulsa, expus la tratament în contradicție cu art. 3. Reclamantul se plânge că autoritățile grecești nu vor examina – și nu vor examina în mod riguros – afirmația sa că întoarcerea sa în Somalia îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3. În acest sens, el invocă, de asemenea, art. 13 coroborat cu art. 3. El susține că, în Grecia, el nu va fi autorizat să își elaboreze afirmația cu ajutorul unui interpret, că nu va avea un remediu eficient pentru a contesta respingerea cererii sale de azil și că nu va fi furnizată asistență juridică. Reclamantul își bazează acuzațiile asupra experienței sale în timpul șederii sale anterioare în Grecia, precum și asupra rapoartelor elaborate (de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European; de la Stiftung Pro Asyl din Frankfurt , Förderverein Pro Asyl și Grupul de Avocați pentru drepturile refugiaților și migranților din Atena; UNHCR; Amnesty International; Consiliul Grec pentru Refugiați; și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei) privind tratamentul reclamanților de azil și examinarea cererilor de azil de către autoritățile grecești. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 32729/09
by Mahdi MOOSA MAHAMOUD
against the Netherlands and Greece
lodged on 21 June 2009
The applicant, Mr Mahdi Moosa Mahamoud, is a Somali national who was born in 1981 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Mr J.M. Walls, a lawyer practicing in Dordrecht.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant originates from southern Somalia and belongs to the Tumal minority group. He left Somalia in November 2006, in order to escape the continuing violence in that country.
The applicant arrived in Greece by boat from Turkey. He was apprehended by the Greek authorities on the island of Samos on 11
December 2006 and placed in detention for three weeks. After this period he was told to leave the country within 30 days, failing which he would be detained for three months. He was not enabled to submit a request for asylum. He was given a ticket to travel to Athens, where he stayed for some 20 days but where he was provided with neither accommodation nor food. Other people told him it would be better to leave Greece as he would not be allowed to stay there in any event.
The applicant arrived in the Netherlands on 11 January 2007. His asylum application in that country was rejected on 18 July 2007 since it was considered that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request. The applicant appealed that decision to the Regional Court (
rechtbank
)
of The Hague, sitting in Zwolle. The applicant’s request to the Regional Court to stay his expulsion pending the appeal was granted on 2 October 2007.
The appeal was rejected by the Regional Court on 17 June 2009. It held, in relevant part, that the applicant had insufficiently established that he would run a real risk of being expelled by the Greek authorities to Somalia without due process, since the evidence adduced by him (
inter alia
a number of reports by international organisations drawn up on the situation in Greece for asylum seekers) did not suffice to refute the firmly established principle of legitimate expectations –
i.e.
that Greece would abide by its obligations of non-refoulement.
The applicant lodged an appeal in final instance with the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State (
Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State
– “the Division”) which was still pending at the time the present application was introduced to the Court. The applicant submitted that, in view of the Division’s case-law in similar cases, this appeal stood practically no chance of success. Moreover, it was not open to him to apply for an injunction to stay his transfer to Greece pending the proceedings before the Division unless the date for his expulsion had been announced, and the decision on such an application for an injunction would be taken so close in time to the actual expulsion that there would not be sufficient time to address the Strasbourg Court.
B.
Events after the introduction of the application
On 25 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory until further notice. At the same time, a number of questions were put to the Government of Greece under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court.
In their reply of 7 July 2009, the Greek Government stated that, if transferred to Greece, the applicant would have the right to lodge an application for asylum at Athens airport upon his arrival from the Netherlands and that he would not be detained pending the examination of his application.
The Greek Government further submitted that the lodging of an asylum application in Greece entailed a number of rights for the asylum seeker, such as protection from deportation until the issue of the final judgment on the application, and access to housing, work, training or education, and medical care. Even if an application for asylum was rejected, the unsuccessful asylum seeker would not be removed to a country where his or her life or freedom was in danger, in accordance with the principle of
non-refoulement.
On 11 September 2009 the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State rejected the applicant’s further appeal, finding that it raised no questions which required determination “in the interest of legal uniformity, legal development or legal protection in the general sense”.
Against the Netherlands
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of his asylum application and by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Somalia without a proper examination of his Article 3 claim having taken place. He alleges that, in Somalia, he runs a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 and claims that his indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return him to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that he is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.
Against Greece
The applicant complains that the Greek authorities will, once again, not examine – let alone rigorously examine – his claim that his return to Somalia would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. In this respect he also invokes Article 13 in conjunction with Article 3. He argues that, in Greece, he will not be enabled to elaborate his claim with the assistance of an interpreter, that he will not have an effective remedy to challenge a rejection of his asylum request, and that he will not be provided with legal assistance.
The applicant bases his allegations on his experiences during his previous stay in Greece as well as on reports drawn up (by the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs of the European Parliament; the Frankfurt-based
Stiftung Pro Asyl
, the
Förderverein Pro Asyl
and the Athens-based Group of Lawyers for the Rights of Refugees and Migrants; UNHCR; Amnesty International; the Greek Council for Refugees; and the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights) about the treatment of asylum seekers and the examination of asylum applications by the Greek authorities.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?