22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 33212/09 de Shukri ALI ELMI împotriva Țărilor de Jos și Grecia depusă la 23 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Shukri Ali Elmi, este un național somal care s-a născut în 1979 și se află în prezent în Echt. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl B.J. Manspeaker, avocat practicant în Dordrecht. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut și a trăit în Mogadishu. Ea aparține grupului minoritar tumal. Ea este căsătorită și are doi copii. În iulie 2007 a fost reținută pentru o zi și o noapte de soldați președintelui Abdulahi Yusuf Ahmed. Reclamantul a părăsit Somalia la mijlocul lunii august 2007. A ajuns pe insula greacă Leros în septembrie 2007. A fost prinsă de autoritățile grecești și deținută timp de patru zile. La eliberarea ei a primit un document de poliție și a spus să meargă la Atena. Odată în Atena, nu a fost autorizată să solicite azil și, fără a fi furnizată cazare, a fost forțată să trăiască pe străzi. Din acest motiv, a decis să părăsească Grecia. Reclamantul a sosit în Suedia în noiembrie 2007 și a solicitat azil în țara respectivă la 3 decembrie 2007. Cererea de azil a fost respinsă, autoritățile suedeze având în vedere că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. La 16 aprilie 2008, reclamantul a fost transferat înapoi în Grecia. La sosirea ei la aeroportul Atena, reclamantul a fost reținut timp de patru zile. A depus o cerere de azil la 17 aprilie 2008. Nu este disponibil un interpret somalian, un coleg deținut a asistat autoritățile în explicarea reclamantului în arabă – care limba ea este capabilă să vorbească un pic – că ea a trebuit să semneze un document care constituia cererea de azil. Reclamantul a indicat că dorește să discute despre motivele zborului ei și i s-a spus să-și pună cont pe hârtie. Cu toate acestea, când a fost la jumătatea drumului, a fost spus că era suficient. A semnat ziarul și a fost luat de la ea. Ea nu a primit o copie. La eliberarea ei a fost predat un card roșu și a spus să meargă la Consiliul Grec Refugiat. Ea a fost încă o dată furnizat cu cazare și forțat să trăiască pe străzi. Reclamantul nu a mai auzit nimic despre cererea ei de azil. Ca adresă de contact, ea a dat autorităților grecești adresa unui om sudanez. Reclamantul a încercat să ceară ajutor de la Consiliul Grec pentru Refugiați în mai multe ocazii, dar niciodată nu a reușit să ajungă la sediul organizației respective. La 24 iulie 2008, poliția a atacat casa în care stătea și a tratat-o rău. Toți locuitorii – în principal extratereștrii ilegali – au fost arestați. Poliția a luat de la ea cardul care arată că a depus o cerere de azil și i s-a spus să părăsească țara. Acest incident a fost raportat în ziarul Rizospastis din 25 iulie 2008. La sfârșitul lunii august 2008, reclamantul a părăsit din nou Grecia, călătorind în Țările de Jos prin Italia. A solicitat azil în Țările de Jos la 18 Noiembrie 2008. Cererea de azil a fost respinsă de autoritățile olandeze care, la fel ca echipele lor suedeze, consideră că Grecia este responsabilă pentru examinarea cererii în temeiul regulamentului Dublin. ) din Haga, care a stat la Almelo, la 28 mai 2009. Curtea regională care a ajuns la hotărârea sa fără o audiere, reclamantul a depus o obiecție (verzet ) împotriva acesteia, care sunt în prezent încă în așteptare. Solicitarea ei de a suspenda transferul în Grecia în așteptarea acestor proceduri a fost declarată inadmisibilă de judecătorul măsurilor provizorii (voorzieningenrechter ) din Curtea Regională de la Haga, care a stat la Almelo, la 19 iunie 2008, deoarece legea olandeză nu prevedea posibilitatea unei injuncții în așteptarea procedurii de opoziție. La 25 iunie 2009, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul din teritoriul lor în așteptarea procedurii în fața Curții. În același timp, un număr de întrebări au fost adresate Guvernului Greciei în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. În răspunsul lor din 7 iulie 2009, guvernul grec a confirmat că reclamantul a fost transferat în Grecia din Suedia la 16 aprilie 2008. Guvernul grec a susținut, de asemenea, că depunerea unei cereri de azil în Grecia implică o serie de drepturi pentru reclamantul de azil, cum ar fi protecția împotriva deportației până la problema hotărârii finale privind cererea, precum și accesul la locuințe, la muncă, la formare sau la educație și la asistența medicală. Chiar dacă o cerere de azil a fost respinsă, reclamantul de azil nereușit nu ar fi fost eliminat într-o țară în care viața sau libertatea sa este în pericol, în conformitate cu principiul nerefuzării. Reclamantul se plânge că transferul ei către Grecia o va expune la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere condițiile de detenție pe insula Leros, precum și la aeroportul Atena, și faptul că a fost anterior tratată rău de poliție. În plus, îndepărtarea indirectă a reclamantului către o țară intermediară, a căror autorități pot decide să o reîntoarcă în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de a se asigura că nu este, ca urmare a deciziei sale de a expulsa, expusă la tratament în contravenție cu art. 3. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare de lipsa unui remediu care poate fi utilizat pentru a rămâne expulzată în Grecia. Reclamantul se plânge că, dacă se va întoarce în Somalia, va fi expusă la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție. Invocă aceeași dispoziție a Convenției în ceea ce privește tratamentul pe care a suferit-o în Grecia și care se așteaptă să sufere din nou dacă se reîntoarce în țara respectivă. 5 că a fost reținută în două ocazii, chiar dacă legislația greacă nu permite detenția reclamanților de azil. Întrebări aduse părților către Guvernul Țărilor de Jos În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial al guvernului olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar avea riscul de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție dacă ar fi transferată în Grecia, urmată de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferată în Grecia, ea prezintă un risc real de a fi (indirect) returnată în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se ia în considerare în determinarea întrebării 3a) faptul că UNHCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în așteptare în Grecia datorită rezervelor privind noi reglementări? Guvernul Greciei poate confirma dacă următoarele observații ale reclamantului sunt corecte: că a fost reținută timp de patru zile la sosirea ei la aeroportul Atena din Suedia; că nu a fost disponibilă nici un interpret atunci când a depus o cerere de azil la aeroportul Atena; că a informat autorităților grece cu privire la motivele zborului ei în scris; că nu a fost pusă la dispoziția ei nici o cazare? Între timp, a fost luată o decizie cu privire la fondul cererii de azil ale reclamantului? Guvernul este invitat să prezinte o copie a tuturor documentelor referitoare la cererea de azil a reclamantului, astfel cum a fost depusă de ea la aeroportul de Atena la întoarcerea ei din Suedia. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 4a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 4b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă decisă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntată cu riscul de fiind supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, în cazul în care, chiar indirect, a revenit în țara sa de origine? 6a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea ei în Grecia? 6b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 33212/09
by Shukri ALI ELMI
against the Netherlands and Greece
lodged on 23 June 2009
The applicant, Ms Shukri Ali Elmi, is a Somali national who was born in 1979 and is currently staying in Echt. She is represented before the Court by Mr B.J. Manspeaker, a lawyer practising in Dordrecht.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was born and lived in Mogadishu. She belongs to the Tumal minority group. She is married and has two children. In July 2007 she was held for one day and one night by soldiers of President Abdulahi Yusuf Ahmed.
The applicant left Somalia in mid-August 2007. She arrived on the Greek island of Leros in September 2007. She was apprehended by the Greek authorities and detained for four days. Upon her release she was given a document by police and told to go to Athens. Once in Athens, she was not enabled to apply for asylum and, not being provided with accommodation, she was forced to live on the streets. For this reason she decided to leave Greece.
The applicant arrived in Sweden in November 2007 and applied for asylum in that country on 3 December 2007. The asylum application was rejected, the Swedish authorities considering that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request. On 16 April 2008 the applicant was transferred back to Greece.
Upon her arrival at Athens airport, the applicant was detained for four days. She lodged an application for asylum on 17 April 2008. No Somali interpreter being available, a fellow detainee assisted the authorities in explaining to the applicant in Arabic – which language she is able to speak a little bit – that she had to sign a document which constituted her asylum application. The applicant indicated that she wished to talk about the reasons for her flight, and she was told to put her account on paper. However, when she was halfway through, she was told that was enough. She signed the paper and it was taken away from her. She was not given a copy. Upon her release she was handed a red card and told to go to the Greek Refugee Council. She was once more not provided with accommodation and forced to live on the streets. The applicant heard nothing more about her asylum application. As a contact address, she had given the Greek authorities the address of a Sudanese man.
The applicant tried to seek help from the Greek Refugee Council on a number of occasions but never succeeded in gaining entry to that organisation’s premises.
On 24 July 2008, police raided the house where she was staying and ill-treated her. All inhabitants – mainly illegal aliens – were arrested. Police took away from her the card showing that she had lodged an asylum application and she was told to leave the country. This incident was reported in the
Rizospastis
newspaper of 25 July 2008.
In late August 2008 the applicant left Greece again, travelling to the Netherlands via Italy. She applied for asylum in the Netherlands on 18
November 2008. Her asylum application was rejected by the Dutch authorities who, like their Swedish counterparts, considered that Greece was responsible for the examination of that application pursuant to the Dublin Regulation. The applicant’s appeal against this decision was rejected by the Regional Court (
rechtbank
) of The Hague, sitting in Almelo, on 28 May 2009. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection (
verzet
) against it, which proceedings are currently still pending. Her request for an injunction to stay her transfer to Greece pending these proceedings was declared inadmissible by the provisional measures judge (
voorzieningenrechter
) of the Regional Court of The Hague, sitting in Almelo, on 19 June 2008, as Dutch law did not provide for the possibility of an injunction pending objection proceedings.
B.
Events after the introduction of the application
On 25 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory pending the proceedings before the Court. At the same time, a number of questions were put to the Government of Greece under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court.
In their reply of 7 July 2009, the Greek Government confirmed that the applicant had been transferred to Greece from Sweden on 16 April 2008. She had lodged an application for asylum at the competent asylum office of the police department at Athens airport, which application was still pending.
The Greek Government further submitted that the lodging of an asylum application in Greece entailed a number of rights for the asylum seeker, such as protection from deportation until the issue of the final judgment on the application, and access to housing, work, training or education, and medical care. Even if an application for asylum was rejected, the unsuccessful asylum seeker would not be removed to a country where his or her life or freedom was in danger, in accordance with the principle of non-refoulement.
Against the Netherlands
The applicant complains that her transfer to Greece would expose her to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention, having regard to the conditions of detention on the island of Leros as well as at Athens airport, and to the fact that she was previously ill-treated by police. Moreover, the applicant’s indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return her to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that she is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.
Invoking Article 5 of the Convention, the applicant further complains of the lack of a remedy which can be employed in order to stay her expulsion to Greece.
Against Greece
The applicant complains that, if returned to Somalia, she will be exposed to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention. She invokes the same provision of the Convention in relation to the treatment which she has suffered in Greece, and which she expects to suffer again if returned to that country. She further complains under Article
5 that she was detained on two occasions, even though Greek legislation does not allow for the detention of asylum seekers.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if she were transferred to Greece, followed by a return to her country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, she runs a real risk of being (indirectly) returned to her country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that she will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.
Can the Government confirm whether the following of the applicant’s submissions are correct:
–
that she was detained for four days upon her arrival at Athens airport from Sweden;
–
that no interpreter was available when she lodged an application for asylum at Athens airport;
–
that she informed the Greek authorities of the reasons for her flight in writing;
–
that no accommodation was made available to her?
2.
Has a decision on the merits of the applicant’s asylum application been taken in the meantime?
The Government are requested to submit a copy of all documents relating to the applicant’s request for asylum as lodged by her at Athens airport upon her return from Sweden.
3.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
4a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
4b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
5.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to her country of origin?
6a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon her return to Greece?
6b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?