22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 32758/09 de Temei ALEM ABRAHA împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 21 iunie 2009 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Temei Alem Abraha este un național eritrean care s-a născut în 1987 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dl J.M. Walls, un avocat practicant în Dordrecht. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care slujea în armata eritreană ca conscript, a fost maltratat și reținut de superiorul său pentru că a cerut permisiunea de a vedea tatăl său bolnav. A fost plasat în soare pentru o zi cu mâinile și picioarele legate împreună. A absorbit din închisoare și, ca urmare, a fost acum considerat dezertor în Eritrea. Reclamantul a sosit în Grecia în decembrie 2007. Amprentele lui au fost luate și el a fost transportat de la locul său de sosire la Atena cu barca. Reclamantul nu a primit posibilitatea de a solicita azil în Grecia. El a fost prezentat cu o scrisoare care declară că el a fost de a părăsi Grecia în 30 de zile. El a locuit pe stradă și a fost implicat în skirmishs cu poliția. Reclamantul a susținut că a fost bătut cu cluburi de către poliția greacă în timpul acestor șarme. Din frică de a fi pus în închisoare după cele 30 de zile s-a scurs, reclamantul a plecat în Anglia, dar a fost abandonat de agentul său de călătorie în Țările de Jos, unde a sosit la 26 martie 2008. Solicitația sa de azil în țara respectivă a fost respinsă de către ministrul adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) la 13 noiembrie 2008, deoarece s-a considerat că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. de la Haga, care a stat la Zwolle. Solicitarea reclamantului la Curtea Regională de a rămâne expulzată în așteptarea recursului a fost acordată la 14 decembrie 2007. Acțiunea a fost respinsă de Curtea Regională la 17 iunie 2009. o serie de rapoarte ale organizațiilor internaționale elaborate cu privire la situația în Grecia pentru solicitanți de azil) nu au fost suficiente pentru a respinge principiul stabilit ferm de așteptările legitime – adică că Grecia va respecta obligațiile lor de nerefuziune. Reclamantul a solicitat această hotărâre către Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat ( Afeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State – “Diviziunea” la 21 iunie 2009, care a fost încă în așteptare în momentul depunerii prezentei cereri. Reclamantul a observat în acest sens, în primul rând, că divizia nu a acordat niciodată un recurs în cazurile cu privire la aceeași chestiune și că, în al doilea rând, solicitarea unei injecții către Președintele Diviziei pentru a rămâne expulzată în așteptarea apelului ar fi fost acordată numai în cazul în care a fost stabilită o dată de expulzare, care nu a fost încă cazul. La 25 iunie 2009, după introducerea cererii, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul de pe teritoriul lor în așteptarea procedurii în fața Curții. În același timp, un număr de întrebări au fost adresate Guvernului Greciei în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. În răspunsul lor din 7 iulie 2009, guvernul Greciei a susținut că reclamantul a fost înregistrat ca fiind intrând ilegal în țară. Acestea au informat Curtea că reclamantul ar avea dreptul de a depune o cerere de azil la aeroportul Atena, la sosirea sa, fără a fi reținută, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația greacă (decrete președințiale 90/2008 și 220/2007). Depunerea unei cereri de azil a implicat o serie de drepturi pentru reclamantul de azil, cum ar fi protecția împotriva deportației până la problema hotărârii finale privind cererea și accesul la locuințe, la muncă, la educație și la asistența medicală. Chiar dacă o cerere de azil a fost respinsă, reclamantul de azil nesfârșit nu ar fi îndepărtat într-o țară în care viața sau libertatea sa este în pericol, în conformitate cu principiul nerefuzării. La 11 septembrie 2009, Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat a respins apelul suplimentar al reclamantului, constatând că nu a pus întrebări care impun determinarea „în interesul uniformității juridice, al dezvoltării juridice sau al protecției juridice în sensul general”. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii sale de azil și returnându-l în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Eritrea fără a fi efectuat un examen adecvat al cererii sale de azil. Afirmă că, în Eritrea, are un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 și susține că deplasarea sa indirectă într-o țară intermediară, a căror autorități pot decide să-l returneze în Eritrea, nu afectează responsabilitatea Țărilor de a se asigura că nu este, ca urmare a deciziei sale de expulzare, expusă la tratament în contradicție cu articolul împotriva Greciei Reclamantul se plânge că autoritățile grecești nu vor examina – și nu vor examina în mod riguros – afirmația sa că întoarcerea sa în Eritrea îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea art. 3 și în acest sens invocă, de asemenea, art. 13 coroborat cu art. 3. El susține că, în Grecia, el nu va fi autorizat să își elaboreze afirmația cu ajutorul unui interpret, că nu va avea un remediu eficient pentru a contesta respingerea cererii sale de azil și că nu va fi furnizată asistență juridică. Reclamantul își bazează acuzațiile asupra experienței sale în timpul șederii sale anterioare în Grecia, precum și asupra rapoartelor elaborate (de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European; de la Stiftung Pro Asyl din Frankfurt , Förderverein Pro Asyl și Grupul de Avocați pentru drepturile refugiaților și migranților din Atena; UNHCR; Amnesty International; Consiliul Grec pentru Refugiați; și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei) privind tratamentul reclamanților de azil și examinarea cererilor de azil de către autoritățile grecești. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei (1) În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 32758/09
by Temei ALEM ABRAHA
against the Netherlands and Greece
lodged on 21 June 2009
The applicant, Mr Temei Alem Abraha is an Eritrean national who was born in 1987 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Mr J.M. Walls, a lawyer practising in Dordrecht.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant, who was serving in the Eritrean army as a conscript, was ill-treated and detained by his superior for having requested leave to see his ailing father. He had been placed in the sun for a day with his hands and feet tied together. He absconded from prison and, as a consequence thereof, he was now considered a deserter in Eritrea.
The applicant arrived in Greece in December 2007. His fingerprints were taken and he was transported from his place of arrival to Athens by boat. The applicant was not given the opportunity to apply for asylum in Greece. He was presented with a letter stating that he was to leave Greece within 30 days. He lived on the streets and was involved in skirmishes with the police. The applicant alleged that he had been beaten with clubs by Greek police during those skirmishes. Out of fear to be put in prison after the 30 days had lapsed, the applicant left for England, but was abandoned by his travel agent in the Netherlands where he arrived on 26 March 2008.
His asylum application in that country was rejected by the Deputy Minister of Justice (
Staatssecretaris van Justitie
) on 13 November 2008, since it was considered that, pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request.
The applicant appealed that decision to the Regional Court (
rechtbank
)
of The Hague, sitting in Zwolle. The applicant’s request to the Regional Court to stay her expulsion pending the appeal was granted on 14 December 2007.
The appeal was rejected by the Regional Court on 17 June 2009. It held, in relevant part, that the applicant had insufficiently established that he would run a real risk of being expelled by the Greek authorities to Eritrea without due process, since the evidence adduced by him (
inter alia
a number of reports by international organisations drawn up on the situation in Greece for asylum seekers) did not suffice to refute the firmly established principle of legitimate expectations –
i.e.
that Greece would abide by their obligations of non-refoulement.
The applicant appealed that judgment to the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State (
Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State
– “the Division”) on 21 June 2009, which appeal was still pending when the present application was lodged. The applicant observed in this regard, firstly, that the Division had never before granted an appeal in cases concerning the same issue and that, secondly, applying for an injunction to the President of the Division in order to stay expulsion pending the appeal would, according to the Division’s established case-law, only be granted if a date for expulsion had been set, which was not yet the case.
B.
Events after the introduction of the application
On 25 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory pending the proceedings before the Court. At the same time, a number of questions were put to the Government of Greece under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court.
In their reply of 7 July 2009, the Government of Greece submitted that the applicant had been registered as having entered the country illegally. They informed the Court that the applicant would have the right to lodge an application for asylum at Athens airport upon his arrival without being detained, in accordance with procedures set out in Greek legislation (presidential decrees 90/2008 and 220/2007).
The lodging of an asylum application entailed a number of rights for the asylum seeker, such as protection from deportation until the issue of the final judgment on the application, and access to housing, work, education, and medical care. Even if an application for asylum was rejected, the unsuccessful asylum seeker would not be removed to a country where his or her life or freedom was in danger, in accordance with the principle of
non-refoulement.
On 11 September 2009 the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State rejected the applicant’s further appeal, finding that it raised no questions which required determination “in the interest of legal uniformity, legal development or legal protection in the general sense”.
Against the Netherlands
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of his asylum application and by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Eritrea without a proper examination of his Article 3 claim having taken place. He alleges that, in Eritrea, he runs a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 and claims that his indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return him to Eritrea, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that he is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article
3.
Against Greece
The applicant complains that the Greek authorities will, once again, not examine – let alone rigorously examine – his claim that his return to Eritrea would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. In this respect he also invokes Article 13 in conjunction with Article 3. He argues that, in Greece, he will not be enabled to elaborate his claim with the assistance of an interpreter, that he will not have an effective remedy to challenge a rejection of his asylum request, and that he will not be provided with legal assistance.
The applicant bases his allegations on his experiences during his previous stay in Greece as well as on reports drawn up (by the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs of the European Parliament; the Frankfurt-based
Stiftung Pro Asyl
, the
Förderverein Pro Asyl
and the Athens-based Group of Lawyers for the Rights of Refugees and Migrants; UNHCR; Amnesty International; the Greek Council for Refugees; and the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights) about the treatment of asylum seekers and the examination of asylum applications by the Greek authorities.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?