22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 32212/09 de Safiya MOHAMED ILMI împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 18 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Safiya Mohamed Ilmi, este un național somal care s-a născut în 1983 și este în prezent în „s-Gravendeel. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna J.A. Pieters, un avocat practicant în Utrecht. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut și a trăit în Mogadishu. Ea aparține subclanului Habr Gedir al familiei clanului Hawiye. Nepotul ei a vrut să se căsătorească cu ea, dar tatăl ei a refuzat permisiunea pentru că reclamantul a vrut să se căsătorească cu altcineva, ceea ce a făcut, în iulie 2007. La scurt timp după căsătoria ei, reclamantul a fost răpit de nepotul ei, iar în timpul detenției ei a fost violată de el și de alți oameni. După trei zile, tatăl ei a reușit să o elibereze. În ianuarie 2008, tatăl și fratele mai mare al reclamantului au murit, părăsind-o fără protecție. Ea a pierdut contactul cu soțul ei de unde nu era conștientă. Frații ei mai mici nu au putut să o protejeze. Reclamantul a părăsit Somalia în ianuarie 2008. După ce a călătorit prin Siria și Turcia, a fost prinsă de autoritățile grecești din Mytilini, capitala insulei Lesbos, la 23 martie 2009. Amprentele ei au fost luate. Ea a spus autorităților grecești că numele ei era Aamino Mohamed. A trebuit să apară în fața unei instanțe, din motive necunoscute de ea. În timp ce minorii au fost eliberați, adulți, inclusiv reclamantul, au fost trimisi în închisoare timp de trei luni. Ea a fost tratată rău în închisoare. A fost notificată că a trebuit să părăsească Grecia în termen de trei luni. Reclamantul a sosit în Țările de Jos, prin Franța, la 26 iunie 2008. A solicitat azil în Țările de Jos la 23 septembrie 2008. Această cerere a fost respinsă la 20 martie 2009, din cauza faptului că Grecia a fost responsabilă pentru examinarea acestei cereri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”). ) din Haga, care a stat la Almelo, la 4 iunie 2009. Curtea regională a ajuns la hotărârea sa fără o audiere, reclamantul a depus o obiecție (verzet ) împotriva acesteia, care sunt în prezent încă în așteptare. Cu toate acestea, nu a fost deschisă reclamantului să solicite o injuncție de a rămâne transferul în Grecia în așteptarea prezentei proceduri. La 30 iunie 2009, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamanții din teritoriul lor în așteptarea procedurii în fața Curții. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii de azil sau ale cererilor sale privind tratamentul pe care le-a primit în Grecia și returnând-o în această țară, autoritățile olandeze au expus-o la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Grecia și/sau de a fi returnată în Somalia – în cazul în care se teme, de asemenea, de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 – fără a fi efectuată o examinare adecvată a acestei afirmații. De asemenea, ea se plânge de faptul că procedurile privind obiecția sa împotriva hotărârii Curții regionale de la Haga, care stăteau la Almelo, nu au avut efect suspensiv, ceea ce, în opinia ei, a făcut acest remediu ineficient. Reclamantul susține, de asemenea, că îndepărtarea indirectă într-o țară intermediară, ale căror autorități pot decide să o reîntoarcă în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de Jos de a se asigura că reclamantul nu este, ca urmare a deciziei sale de a expulsa, expus la tratament contrar articolului 3. Reclamantul se plânge că autoritățile grecești nu vor examina – și nu vor examina riguros – afirmația ei că întoarcerea ei în Somalia o va expune la un risc real de a fi supusă tratamentului în încălcarea art. 3 și, în acest sens, invocă, de asemenea, art. 13 în legătură cu art. 3. Ea susține că, în Grecia, nu va fi autorizată să își elaboreze afirmația cu ajutorul unui interpret, că nu va dispune de un remediu eficace pentru a contesta respingerea cererii de azil și că nu va fi furnizată asistență juridică. Ea susține în continuare că va fi supusă unui tratament în contradicție cu art. 3 din Grecia, deoarece nu va fi furnizată o locuință sau o asistență medicală și va fi forțată să trăiască pe străzi în cazul în care ea poate cădea victimă de violență poliție sau criminali. Reclamantul își bazează acuzațiile pe experiența ei în timpul șederii sale anterioare în Grecia, precum și pe rapoartele elaborate (denumite în continuare Departamentul de Stat al Statelor Unite; Human Rights Watch; Amnesty International; UNHCR; Consiliul Grec pentru Refugiați; Stiftung Pro Asyl, Förderverein Pro Asyl și Grupul de Avocați pentru Drepturile Refugiaților și Migranții din Atena; Organizația Norvegienă pentru Cercetători de Azil, Comitetul Norvegiean Helsinki și Monitorul Greciei Helsinki; Programul Ecumecumenic pentru Refugiați și Exile; și Comisarul Europei pentru Drepturile Omului) privind tratamentul reclamanților de azil și examinarea cererilor de azil de către autoritățile grece. Invocând articolele 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare de detenția sa în Grecia și de procedurile judiciare din țara respectivă, în cursul căreia nu a fost asistată de un interpret, nu a primit asistență juridică și nu a fost furnizată o informație pe hârtie. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar avea riscul de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție dacă ar fi transferată în Grecia, urmată de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferată în Grecia, ea prezintă un risc real de a fi (indirect) returnată în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntată cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea ei în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 32212/09
by Safiya MOHAMED ILMI
against the Netherlands and Greece
lodged on 18 June 2009
The applicant, Ms Safiya Mohamed Ilmi, is a Somali national who was born in 1983 and is currently residing in ‘s-Gravendeel. She is represented before the Court by Ms J.A. Pieters, a lawyer practising in Utrecht.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was born and lived in Mogadishu. She belongs to the Habr Gedir sub-clan of the Hawiye clan family. Her nephew wanted to marry her, but her father refused permission because the applicant wanted to marry somebody else, which she did, in July 2007. Shortly after her marriage, the applicant was kidnapped by her nephew, and during her detention she was raped by him as well as by other men. After three days, her father succeeded in freeing her.
In January 2008 the applicant’s father and elder brother passed away, leaving her without protection. She had lost contact with her husband of whose whereabouts she was unaware. Her younger brothers were not able to protect her.
The applicant left Somalia in January 2008. After having travelled through Syria and Turkey, she was apprehended by the Greek authorities in Mytilini, the capital of the island of Lesbos, on 23 March 2009. Her fingerprints were taken. She told the Greek authorities her name was Aamino Mohamed. She had to appear before a court, for reasons unknown to her. While minors were released, adults, including the applicant, were sent to prison for three months. She was ill-treated in detention. In prison she was given notice that she had to leave Greece within three months.
The applicant arrived in the Netherlands, via France, on 26 June 2008. She applied for asylum in the Netherlands on 23 September 2008. This application was rejected on 20 March 2009, for the reason that Greece was responsible for the examination of this request pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”). The applicant’s appeal against this decision was rejected by the Regional Court (
rechtbank
) of The Hague, sitting in Almelo, on 4 June 2009. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection (
verzet
) against it, which proceedings are currently still pending. However, it was not open to the applicant to apply for an injunction to stay her transfer to Greece pending these proceedings.
On 30 June 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicants from their territory pending the proceedings before the Court.
Against the Netherlands
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of her asylum application or of her claims relating to the treatment she received in Greece and by returning her to the latter country, the Dutch authorities exposed her to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in Greece and/or of being returned to Somalia – where she also fears being subjected to treatment in breach of Article 3 – without a proper examination of that Article 3 claim having taken place. She also complains of the fact that the proceedings on her objection against the decision of the Regional Court of The Hague, sitting in Almelo, did not enjoy suspensive effect, which, in her view, rendered that remedy ineffective. The applicant further claims that her indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return her to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that the applicant is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.
Against Greece
The applicant complains that the Greek authorities will, once again, not examine – let alone rigorously examine – her claim that her return to Somalia would expose her to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. In this respect she also invokes Article 13 in conjunction with Article 3. She argues that, in Greece, she will not be enabled to elaborate her claim with the assistance of an interpreter, that she will not have an effective remedy to challenge a rejection of her asylum request, and that she will not be provided with legal assistance. She further claims that she will be subjected to treatment contrary to Article 3 in Greece since she will not be provided with housing or medical care and will be forced to live on the streets where she may fall victim to police violence or criminals.
The applicant bases her allegations on her experiences during her previous stay in Greece as well as on reports drawn up (by inter alia the United States Department of State; Human Rights Watch; Amnesty International; UNHCR; the Greek Council for Refugees; the Frankfurt-based Stiftung Pro Asyl, the Förderverein Pro Asyl and the Athens-based Group of Lawyers for the Rights of Refugees and Migrants; the Norwegian Organisation for Asylum Seekers, the Norwegian Helsinki Committee and the Greek Helsinki Monitor; the Ecumenical Refugee Programme; the European Council for Refugees and Exiles; and the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights) about the treatment of asylum seekers and the examination of asylum applications by the Greek authorities.
Invoking Articles 5 and 6 of the Convention, the applicant further complains of her detention in Greece and the court proceedings in that country, in the course of which she was not assisted by an interpreter, did not receive legal aid and was not given an information on paper.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if she were transferred to Greece, followed by a return to her country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, she runs a real risk of being (indirectly) returned to her country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that she will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to her country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon her return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?