Saied Ahmed împotriva Țărilor de Jos și a Greciei

22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 29936/09 de Maryam SAIED AHMED împotriva Țărilor de Jos și a Greciei depusă la 8 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Maryam Saied Ahmed, este un național somal care s-a născut în 1979 și se află în prezent în Țările de Jos. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl H. Jeuring, un avocat practicant în Zuidhorn. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care aparține subclanului Habr Gedir al familiei clanului Hawiye, provine de la Mogadishu. A locuit în Arabia Saudită între 1997 și octombrie 2006, atunci când a fost trimisă înapoi în Somalia de către autoritățile saudite.

În ianuarie 2008, după ce soțul ei a fost ucis, a părăsit Somalia cu fiica ei, care s-a născut în 2002. În februarie 2008, reclamantul a sosit pe insula greacă a Lesbos, călătorind cu barca din Turcia. A fost prinsă de autoritățile grecești și i-a luat amprentele. A spus autorităților numele ei este Sahra Ali. Apoi a fost reținută împreună cu fiica ei pentru o perioadă de două săptămâni. În primele trei zile de detenție, reclamantul nu a primit nici o mâncare. După această perioadă, reclamantul a fost eliberat și a primit o scrisoare din partea autorităților grecești care a declarat că a trebuit să părăsească țara. Reclamantul a călătorit apoi la Atena, unde a trebuit să doarmă pe străzi. A fost prinsă din nou de poliția greacă și a petrecut încă șapte zile în detenție, după care i s-a spus din nou să părăsească țara.

În timpul detenției, reclamantul a fost bătut de poliție și încercările ei de a indica că dorește să solicite azil au fost ignorate. Reclamantul a sosit în Țările de Jos în aprilie 2008. Solicitarea de azil în țara respectivă a fost respinsă la 2 martie 2009, deoarece s-a considerat că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 martie 2009. Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. La 19 mai 2009, recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins de Curtea Regională (rechtbank ) din Haga, care a stat la Almelo, la 19 mai 2009. ) împotriva acesteia, care sunt în prezent încă în așteptare. Cu toate acestea, nu a fost deschis reclamantului să solicite o injuncție de a rămâne transferul lor în Grecia în așteptarea acestor proceduri.

La 8 iunie 2009, președintele interimar al Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul din teritoriul lor până la un anunț suplimentar. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că prin returnarea ei în Grecia, autoritățile olandeze au expus-o la un risc real de a fi reîntorsă în Somalia fără a fi efectuată o examinare adecvată a afirmației sale din art. 3. Ea afirmă că, în Somalia, ea are un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3. Guvernul Țărilor de Jos cu privire la informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență.

Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar avea riscul de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție dacă ar fi transferată în Grecia, urmată de o returnare în țara sa de origine?

având în vedere i) rapoartele menționate de solicitant, privind modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferată în Grecia, ea prezintă un risc real de a fi (indirect) returnată în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului?

Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări?

Guvernul Greciei (1) În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă.

2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale?

Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntată cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea ei în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar?

iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?

22 July 2009

THIRD SECTION

Application no. 29936/09 by Maryam SAIED AHMED against the Netherlands and Greece lodged on 8 June 2009

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Ms Maryam Saied Ahmed, is a Somali national who was born in 1979 and is currently staying in the Netherlands. She is represented before the Court by Mr H. Jeuring, a lawyer practising in Zuidhorn. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, who belongs to the Habr Gedir subclan of the Hawiye clan family, originates from Mogadishu. She lived in Saudi Arabia between 1997 and October 2006, at which time she was sent back to Somalia by the Saudi authorities. In January 2008, after her husband was murdered, she left Somalia with her daughter, who was born in 2002. In February 2008 the applicant arrived on the Greek island of Lesbos, travelling by boat from Turkey.

She was apprehended by the Greek authorities and had her fingerprints taken. She told the authorities her name was Sahra Ali. She was then detained together with her daughter for a period of two weeks. During the first three days of her detention the applicant did not receive any food. After this period the applicant was released and given a letter from the Greek authorities stating that she had to leave the country. The applicant then travelled to Athens where she had to sleep out in the streets. She was apprehended again by Greek police and spent another seven days in detention, after which she was again told to leave the country. During her time in detention the applicant was beaten by police and her attempts to indicate that she wished to seek asylum were ignored.

The applicant arrived in the Netherlands in April 2008. Her asylum application in that country was rejected on 2 March 2009 since it was considered that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request. The applicant’s appeal against this decision was rejected by the Regional Court ( rechtbank ) of The Hague, sitting in Almelo, on 19 May 2009. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection ( verzet ) against it, which proceedings are currently still pending. However, it was not open to the applicant to apply for an injunction to stay their transfer to Greece pending these proceedings.

On 8 June 2009 the Acting President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory until further notice. COMPLAINTS Invoking Article 3 of the Convention, the applicant complains that by returning her to Greece, the Dutch authorities exposed her to a real risk of being returned to Somalia without a proper examination of her Article 3 claim having taken place. She alleges that, in Somalia, she runs a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3.

QUESTIONS TO THE PARTIES

A. To the Government of the Netherlands 1. With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged? 2. In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if she were transferred to Greece, followed by a return to her country of origin?

3. Having regard to i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, she runs a real risk of being (indirectly) returned to her country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that she will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country, is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to: a) apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny; b) apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?

In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g. Soering v. the United Kingdom , 7 July 1989, Series A no. 161, § 87, and Assenov and Others v. Bulgaria , 28 October 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?

B. To the Government of Greece 1. With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate a) whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and b) whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.

2a. With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed. 2b. In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials? 3. In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to her country of origin?

4a. What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon her return to Greece? 4b. Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular: i. Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure? ii. Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required? iii. If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?