29 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 36092/09 de Mahad ABSHIR SAMATAR împotriva Țărilor de Jos depusă la 7 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mahad Abshir Samatar este un național somal care s-a născut în 1977 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dl J.G. Wiebes, un avocat practicant la Lelystad. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care aparține subclanului Murusade al familiei clanului Hawiye și provine din Mogadishu, a fugit din țara sa în ianuarie 2007. A fost reținut în Somalia timp de 16 zile de către grupul Al Shabab. Reclamantul a sosit pe insula greacă a Samos din Turcia în martie 2007. În aceeași zi el a fost trimis înapoi în Turcia doar pentru a fi trimis înapoi la Samos din nou patru zile mai târziu. Amprentele lui au fost luate și el a fost reținut și tratat rău în 5 luni în Samos și apoi transportat la Atena cu barca. După eliberarea de la detenție, reclamantul a fost prezentat cu o scrisoare care a afirmat că trebuia să părăsească Grecia în 30 de zile. Locuia pe străzile din Atena când nu închiria un spațiu într-o casă dintr-un contact afgan. Uneori a fost furnizat cu mâncare de către o biserică. El a fost prins de poliție de trei ori la Atena și reținut timp de 15, 8 și respectiv 6 zile, deoarece cele 30 de zile a trebuit să părăsească Grecia a expirat de fiecare dată când a fost prins. Reclamantul a primit o nouă convocare pentru a pleca în termen de 30 de zile după fiecare detenție. După ce reclamantul și alți solicitanți somaliți de azil au fost disperși și bătut de poliție atunci când au încercat să efectueze un protest în Atena împotriva tratamentului pe care i-au primit, reclamantul a părăsit Grecia la 12 iulie 2008 și a ajuns în Țările de Jos în aceeași zi. Solicitația de azil în această țară a fost respinsă de către ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) la 24 martie 2009, deoarece s-a considerat că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Grecia a fost responsabilă de examinarea cererii de azil. La Haga, ședința la Almelo a fost respinsă la 11 iunie 2009. Curtea regională care a ajuns la hotărârea sa fără audiere a reclamantului a depus o obiecție (verzet ) împotriva acestuia, care este încă în prezent în curs de procedură. Cu toate acestea, nu a fost dispusă reclamantului să solicite o injuncție de a rămâne transferul său în Grecia în așteptarea prezentei proceduri. La 8 iulie 2009, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul din teritoriul lor în așteptarea procedurii în fața Curții. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii sale de azil și returnându-l în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Somalia fără să fi avut loc o examinare adecvată a cererii sale de azil. Afirmă că, în Somalia, are un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 și susține că deplasarea sa indirectă într-o țară intermediară, a căror autorități pot decide să-l returneze în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de Jos pentru a se asigura că nu este, ca urmare a deciziei sale de a expulsa, expus la tratament în contradicție cu art. 3. Întrebări către părți către Guvernul Țărilor de Jos În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei (1) În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
29 July 2009
Application no. 36092/09
by Mahad ABSHIR SAMATAR
against the Netherlands
lodged on 7 July 2009
The applicant, Mr Mahad Abshir Samatar is a Somali national who was born in 1977 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Mr J.G. Wiebes, a lawyer practising in Lelystad.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant, who belongs to the Murusade sub-clan of the Hawiye clan family and hails from Mogadishu, fled his country in January 2007. He had been detained in Somalia for 16 days by the
Al Shabab
group. The applicant could not turn to the Government or other clans for protection.
The applicant arrived on the Greek island of Samos from Turkey in March 2007. That same day he was sent back to Turkey only to be sent back to Samos again four days later. His fingerprints were taken and he was detained and ill-treated during 5 months in Samos and then transported to Athens by boat. Upon his release from detention the applicant was presented with a letter stating that he was to leave Greece within 30 days. He lived on the streets in Athens when he was not renting a space in a house from an Afghan contact. He was sometimes provided with food by a church. He was apprehended by police three times in Athens and detained for 15, 8 and 6 days respectively, as the 30 days he had to leave Greece had lapsed each time he was apprehended. The applicant received a new summons to leave within 30 days after each detention. After the applicant and other Somali asylum seekers had been dispersed and beaten by police when they attempted to stage a protest in Athens against the treatment they had been receiving, the applicant left Greece on 12 July 2008 and arrived in the Netherlands on the same day.
His asylum application in the latter country was rejected by the Deputy Minister of Justice (
Staatssecretaris van Justitie
) on 24 March 2009, since it was considered that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”), Greece was responsible for examining the asylum request.
The applicant’s appeal to the Regional Court (
rechtbank
)
of The Hague, sitting in Almelo was rejected on 11 June 2009. It held, in relevant part, that the applicant had insufficiently established that he would run a real risk of being expelled by the Greek authorities to Somalia without due process, since the evidence adduced by him did not suffice to refute the firmly established principle of legitimate expectations –
i.e.
that Greece would abide by their obligations of non-refoulement. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection (
verzet
) against it, which proceedings are currently still pending. However, it was not open to the applicant to apply for an injunction to stay his transfer to Greece pending these proceedings.
On 8 July 2009 the President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory pending the proceedings before the Court.
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of his asylum application and by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Somalia without a proper examination of his Article 3 claim having taken place. He alleges that, in Somalia, he runs a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 and claims that his indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return him to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that he is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?