22 iulie 2009 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 37728/09 de către Hassan MALAAQ SHOWRI împotriva Țărilor de Jos și Grecia depusă la 17 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hassan Malaaq Showri, este un național somal care s-a născut în 1980 și se află în prezent în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dna S. Zwiers, avocat practicant în Dordrecht. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut și a trăit în Mogadishu. El este căsătorit și, împreună cu soția lui, a avut grijă de cei patru copii orfani ai fratelui său. El aparținut subclanului Abgal al familiei clanului Hawiye. În mai 2006, musulmanii fundamentali au atacat cinematografia pe care a fugit împreună cu fratele său pentru că nu au fost de acord cu filmele care au fost prezentate acolo. În cursul acestui raid, fratele reclamantului a fost ucis și reclamantul însuși a fost împușcat în braț. Reclamantul a părăsit Somalia în ianuarie 2007. În septembrie 2007, reclamantul, care călătorește cu barca din Turcia, a sosit pe insula greacă a Samos împreună cu alte douăzeci de persoane. Grupul a fost arestat de poliție mascată. Reclamantul și-a dat numele de Hassan Ahmed Ali. Împreună cu ceilalți membri ai grupului, el a fost dus la un spital pentru un control medical și apoi reținut timp de opt zile. Într-o zi azi, un polițist a lovit brațul reclamantului rănit, ceea ce a dus la o fractură, pentru a-l trezi. Apoi i s-a dat o bucată de hârtie spunându-i că a trebuit să părăsească țara în 30 de zile. Reclamantul s-a dus la Atena, unde a avut probleme zilnic din cauza faptului că nu avea nici o identitate sau documente de călătorie. A dormit în parcuri și a mâncat resturi de restaurant. La aproximativ șapte luni după ce i s-a spus prima dată să părăsească țara, a fost reținut timp de zece zile și a spus din nou să părăsească Grecia în 30 de zile. Dacă nu a făcut acest lucru, a riscat să urmeze o lungă condamnare la închisoare. El a spus autorităților grecești că va fi pregătit să se întoarcă în Somalia dacă au aranjat pentru fragmentele de glonț depuse în braț și picior să fie eliminate. În răspuns, i s-a spus să nu aibă o gură atât de mare. Deși el a încercat, el nu a primit posibilitatea de a solicita azil în Grecia. Reclamantul a obținut un pașaport fals și a sosit în Țările de Jos, prin intermediul Germaniei, la 4 iulie 2008. El a solicitat azil la 17 septembrie 2008. La 19 noiembrie 2008, Ministrul Adjunct al Justiției olandez ( Staatssecretaris van Justitie). ) a cerut Ministerului Grec al Internului să preia controlul reclamantului în conformitate cu art. 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”). Februarie 2009 că cererea de a prelua controlul reclamantului a fost respinsă, deoarece nu exista niciun element care să sugereze că a locuit în Grecia timp de cel puțin cinci luni – o cerință prevăzută la art. 10 alineatul (2) din Regulamentul Dublin – înainte de a depune o cerere de azil în Țările de Jos. Potrivit șefului Diviziei Extraterestre, reclamantul a fost arestat de către autoritățile grecești pentru intrare ilegală la 16 septembrie 2007, a emis o decizie de expulzare și a eliberat trei zile mai târziu. Într-o scrisoare din 3 martie 2009, viceministrul olandez a informat Divizia extraterestră din Grecia că, datorită nereponsării cererii sale în termenul obligatoriu de două luni, Grecia a fost considerată acum a acceptat cererea și, prin urmare, a fost responsabilă pentru determinarea cererii de azil ale reclamantului în temeiul articolului 18 alineatul (7) din regulamentul Dublin. Cererea de azil a solicitat în Țările de Jos a fost respinsă la 1 aprilie 2009, din cauza faptului că Grecia a fost responsabilă pentru examinarea acestei cereri. ) din Haga, care a stat la Almelo, la 4 iunie 2009. Curtea regională a ajuns la hotărârea sa fără o audiere, reclamantul a depus o obiecție (verzet ) împotriva acesteia, pe care procedurile sunt încă în prezent pendenti. Cu toate acestea, nu a fost deschisă reclamantului să solicite o injuncție de a rămâne transferul său în Grecia, în așteptarea acestor proceduri. La 17 iulie 2009, președintele interimar al Camerei a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul din teritoriul lor în așteptarea procedurii în fața Curții. Invocând art. 3 din Convenție, precum și art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plâng că refuzând să examineze meritele cererii sale de azil și returnându-l în Grecia, autoritățile olandeze l-au expus la un risc real de a fi returnat în Somalia – în cazul în care se teme de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 – fără să aibă avut loc o examinare adecvată a acelei afirmații ale articolului 3. El susține că retragerea sa indirectă către o țară intermediară, a căror autorități pot decide să-l returneze în Somalia, nu afectează responsabilitatea Țărilor de Jos de a se asigura că reclamantul nu este, ca urmare a deciziei sale de expulzare, expuși la tratament în contradicție cu art. 3. Reclamantul se plânge că autoritățile grecești nu vor examina – și nu vor examina în mod riguros – afirmația sa că întoarcerea sa în Somalia îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3. În acest sens, el invocă, de asemenea, art. 13 coroborat cu art. 3. El susține că, în Grecia, el nu va fi autorizat să își elaboreze afirmația cu ajutorul unui interpret, că nu va avea un remediu eficient pentru a contesta respingerea cererii sale de azil și că nu va fi furnizată asistență juridică. Reclamantul își bazează acuzațiile asupra experienței sale în timpul șederii sale anterioare în Grecia, precum și asupra rapoartelor elaborate (de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European; de la Stiftung Pro Asyl din Frankfurt , Förderverein Pro Asyl și Grupul de Avocați pentru drepturile refugiaților și migranților din Atena; UNHCR; Amnesty International; Consiliul Grec pentru Refugiați; și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei) privind tratamentul reclamanților de azil și examinarea cererilor de azil de către autoritățile grecești. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior că un oficial guvernamental olandez va fi prezent în timpul transferului unui reclamant de azil în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 Februarie 2003 („Regulamentul Dublin”), Guvernul este solicitat să precizeze exact ceea ce constă această prezență. Însoțește oficialul reclamantul de azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena? Starea oficială la reclamantul de azil până la depunerea unei cereri de azil? Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi tratat în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care acesta a fost transferat în Grecia, urmat de o returnare în țara sa de origine? i) rapoartele menționate de solicitant, referitoare la modul în care cererile de azil sunt prelucrate în Grecia și reclamanții de azil tratați, și ii) susținerea reclamantului că, dacă este transferat în Grecia, prezintă un risc real de a fi (indirect) returnat în țara sa de origine fără ca autoritățile grecești să fi stabilit printr-un control riguros că nu va exercita un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din țara respectivă, este compatibil cu art. 3 și/sau cu art. 13 din Convenție pentru autoritățile Țărilor de Jos: aplicarea regulamentului de la Dublin fără a examina suficient cererea, susținută de rapoartele prezentate, că Grecia nu poate fi considerată o țară terță în condiții de siguranță și/sau fără a se asigura că Grecia va depune efectiv cererea de azil a reclamantului unui control riguros; aplicarea regulamentului de la Dublin fără să examineze în fondul afirmațiilor reclamantului? Având în vedere cerința de a asigura protecția efectivă a drepturilor convenției (a se vedea, de exemplu, Soering c. Regatul Unit , 7 iulie 1989, Serie A nr. 161, § 87 și Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, § 102), este relevant să se țină seama de faptul că HCR a suspendat recent participarea la examinarea a peste 30.000 de cereri de azil în Grecia datorită rezervelor privind noile reglementări? Guvernul Greciei În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil transferat în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”) este în măsură să solicite azil la biroul departamentului de poliție din aeroportul Atena și, de asemenea, având în vedere informațiile conținute în diferitele rapoarte menționate de solicitant, Guvernul este solicitat să indice dacă, după depunerea unei astfel de cereri de azil, reclamantul de azil în cauză este supus unei obligații de a raporta autorităților și dacă dispune de un mijloc eficient de a respecta această obligație; și dacă prelucrarea cererii de azil depinde de orice alt factor, cum ar fi solicitatorul de azil care are o adresă. 2a. În ceea ce privește informațiile furnizate anterior de Guvernul Greciei că un reclamant de azil are dreptul la locuință, Guvernul este solicitat să elaboreze despre tipul de cazare care va fi pus la dispoziția reclamanților de azil care vor fi returnați în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin și dacă, având în vedere afluxului mare actual al reclamanților de azil, se poate garanta disponibilitatea de cazare. 2b. În plus, reclamanții de azil sunt furnizate (meanele de achiziționa) elemente esențiale, cum ar fi alimentele și asistența medicală în timpul în care cererea de azil nu a fost încă hotărâtă? Dacă nu, în ce fel sunt destinate reclamanților de azil să obțină astfel de elemente esențiale? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntat cu riscul de în cazul în care este supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, dacă este returnată, chiar indirect, în țara sa de origine? 4a. Ce procedură va fi aplicată reclamantului – ca reclamant de azil transferat în aplicarea Regulamentului Dublin –, la întoarcerea sa în Grecia? 4b. Poate fi considerată că această procedură constituie un remediu eficace în fața unei autorități naționale, conform prevederilor art. 13 din Convenție? În special: Va avea reclamant acces la serviciile unui interpret în toate etapele procedurii? ii. Va avea reclamant acces la asistență juridică (finanțată de stat), dacă este necesar? iii. Dacă cererea de azil este respinsă, ce posibilități de recurs există?
22 July 2009
Application no. 37728/09
by Hassan MALAAQ SHOWRI
against the Netherlands and Greece
lodged on 17 July 2009
The applicant, Mr Hassan Malaaq Showri, is a Somali national who was born in 1980 and is currently staying in the Netherlands. He is represented before the Court by Ms S. Zwiers, a lawyer practising in Dordrecht.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was born and lived in Mogadishu. He is married and, together with his wife, cared for the four orphaned children of his brother. He belonged to the Abgal sub-clan of the Hawiye clan family. In May 2006, fundamentalist Muslims raided the cinema he ran together with his brother because they did not agree with the films that were being shown there. In the course of this raid, the applicant’s brother was killed and the applicant himself was shot in the arm. The applicant left Somalia in January 2007.
In September 2007 the applicant, travelling by boat from Turkey, arrived on the Greek island of Samos together with some twenty other persons. The group was arrested by masked police. The applicant gave his name as Hassan Ahmed Ali. Together with the other members of the group, he was taken to a hospital for a medical check and then detained for eight days. On one of these days, a police man kicked the applicant’s injured arm, resulting in a fracture, in order to wake him. He was subsequently given a piece of paper telling him he had to leave the country within 30 days. The applicant went to Athens, where he experienced problems on a daily basis due to the fact that he had no identity or travel documents. He slept in parks and ate restaurant leftovers. Some seven months after he had first been told to leave the country, he was detained for ten days and once again told to leave Greece within 30 days. If he did not do so, he risked incurring a long prison sentence. He told the Greek authorities he would be prepared to return to Somalia if they arranged for the bullet fragments lodged in his arm and leg to be removed. In reply, he was told not to have such a big mouth. Although he attempted to, he was not given the opportunity to apply for asylum in Greece.
The applicant obtained a false passport and arrived in the Netherlands, via Germany, on 4 July 2008. He applied for asylum on 17 September 2008.
On 19 November 2008 the Dutch Deputy Minister of Justice (
Staatssecretaris van Justitie
) requested the Greek Ministry of the Interior to take charge of the applicant in accordance with article 10 paragraph 2 of Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”). The Head of the Aliens Division in Greece replied on 6
February 2009 that the request to take charge of the applicant had been rejected, since there was no element to suggest that he had resided in Greece for at least five months – a requirement contained in article 10 paragraph 2 of the Dublin Regulation – before submitting an asylum application in the Netherlands. According to the Head of the Aliens Division, the applicant had been arrested by the Greek authorities for illegal entry on 16 September 2007, issued an expulsion decision and released three days later. In a letter of 3 March 2009, the Dutch Deputy Minister informed the Aliens Division in Greece that, due to their failure to reply to her request within the binding time-limit of two months, Greece was now considered to have accepted the request and was therefore responsible for the determination of the applicant’s application for asylum by virtue of article 18 paragraph 7 of the Dublin Regulation.
The applicant’s asylum request in the Netherlands was rejected on 1
April 2009, for the reason that Greece was responsible for the examination of this request. The applicant’s appeal against this decision was rejected by the Regional Court (
rechtbank
) of The Hague, sitting in Almelo, on 4 June 2009. The Regional Court having reached its decision without a hearing, the applicant lodged an objection (
verzet
) against it, which proceedings are currently still pending. However, it was not open to the applicant to apply for an injunction to stay his transfer to Greece pending these proceedings.
On 17 July 2009 the Acting President of the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory pending the proceedings before the Court.
Against the Netherlands
Invoking Article 3 of the Convention, as well as Article 13 in conjunction with Article 3, the applicant complains that by refusing to examine the merits of his asylum application and by returning him to Greece, the Dutch authorities exposed him to a real risk of being returned to Somalia – where he fears being subjected to treatment in breach of Article 3 – without a proper examination of that Article 3 claim having taken place. He claims that his indirect removal to an intermediary country, whose authorities may decide to return him to Somalia, does not affect the responsibility of the Netherlands to ensure that the applicant is not, as a result of its decision to expel, exposed to treatment contrary to Article 3.
Against Greece
The applicant complains that the Greek authorities will, once again, not examine – let alone rigorously examine – his claim that his return to Somalia would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3. In this respect he also invokes Article 13 in conjunction with Article 3. He argues that, in Greece, he will not be enabled to elaborate his claim with the assistance of an interpreter, that he will not have an effective remedy to challenge a rejection of his asylum request, and that he will not be provided with legal assistance.
The applicant bases his allegations on his experiences during his previous stay in Greece as well as on reports drawn up (by the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs of the European Parliament; the Frankfurt-based
Stiftung Pro Asyl
, the
Förderverein Pro Asyl
and the Athens-based Group of Lawyers for the Rights of Refugees and Migrants; UNHCR; Amnesty International; the Greek Council for Refugees; and the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights) about the treatment of asylum seekers and the examination of asylum applications by the Greek authorities.
A.
To the Government of the Netherlands
1.
With regard to the information provided previously that a Dutch Government official will be present during the transfer of an asylum seeker to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18
February 2003 (“the Dublin Regulation”), the Government are requested to specify what exactly this presence entails. Does the official accompany the asylum seeker to the office of the police department at Athens airport? Does the official stay with the asylum seeker until an asylum application is lodged?
2.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if he were transferred to Greece, followed by a return to his country of origin?
3.
Having regard to
i) the reports referred to by the applicant, relating to the way in which asylum applications are processed in Greece and asylum seekers treated, and
ii) the applicant’s claim that, if transferred to Greece, he runs a real risk of being (indirectly) returned to his country of origin without the Greek authorities having established through a rigorous scrutiny that he will not run a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 in that country,
is it compatible with Article 3 and/or Article 13 of the Convention for the Netherlands authorities to:
a)
apply the Dublin Regulation without sufficiently examining the claim, supported by the submitted reports, that Greece cannot be considered a safe third country and/or without ascertaining that Greece will actually submit the applicant’s asylum application to a rigorous scrutiny;
b)
apply the Dublin Regulation without examining the merits of the applicant’s claims?
In view of the requirement to secure effective protection of Convention rights (see e.g.
Soering v. the United Kingdom
, 7 July 1989, Series A no.
161, § 87, and
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28 October 1998,
Reports of Judgments and Decisions
1998-VIII, § 102), is it relevant to take into account in determining question 3a) that UNHCR has recently suspended its participation in the examination of more than 30,000 pending asylum applications in Greece due to reservations about new regulations?
B.
To the Government of Greece
1.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker transferred to Greece pursuant to Council Regulation (EC) No.
343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”) is able to apply for asylum at the office of the police department at Athens airport, and also having regard to the information contained in the various reports referred to by the applicant, the Government are requested to indicate
a)
whether, subsequent to the lodging of such an asylum application, the asylum seeker concerned is subjected to an obligation to report to the authorities and whether he or she has an effective means of complying with this obligation; and
b)
whether the processing of the asylum application is dependent on any other factors, such as the asylum seeker having an address.
2a.
With regard to the information provided previously by the Government of Greece that an asylum seeker has a right to housing, the Government are requested to elaborate on the kind of accommodation that will be made available to asylum seekers being returned to Greece pursuant to the Dublin Regulation and whether, in light of the current large influx of asylum seekers, the availability of accommodation can be guaranteed.
2b.
In addition, are asylum seekers provided with (the means to procure) essentials such as food and medical care during the time the asylum application has not yet been finally decided? If not, in what way are asylum seekers meant to obtain such essentials?
3.
In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would he face a risk of
being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention if returned, even indirectly, to his country of origin?
4a.
What procedure will be applied to the applicant – as an asylum seeker transferred in application of the Dublin Regulation –, upon his return to Greece?
4b.
Can this procedure be considered as constituting an effective remedy before a national authority as required by Article 13 of the Convention? In particular:
i.
Will the applicant have access to the services of an interpreter at all stages of the procedure?
ii.
Will the applicant have access to (State-funded) legal assistance, if required?
iii.
If the asylum application is rejected, what possibilities of appeal exist?