CtEDO 11.04.2013 Auto

MAHAMUUD v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
11.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAHAMUUD v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 17848/13 Ismhaan MAHAMUUD împotriva Țărilor de Jos depusă la 12 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Dna Ismhaan Mahamud este un național somal, care s-a născut în 1992 și trăiește în Venlo. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl J.J. Bronsveld, avocat practicant în Bergen op Zoom. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 4 august 2009, depunând următoarele informații. Ea a venit de la Mogadishu în cazul în care a avut probleme cu un membru al-Shabaab, un Gaalid, care a vrut să se căsătorească cu ea. Tatăl reclamantului nu a vrut să-și dea fiica în căsătorie acestui Gaalid și, din acest motiv, reclamantul s-a mutat cu mătușa ei într-o parte diferită a Mogadishu. Refutul tatălui său i-a costat viața, după ce o bombă a fost aruncată în casa lui. Gaalid a făcut, de asemenea, anchete în cazul în care a solicitat-o cu mama ei, care locuia separat de tatăl reclamantului. Reclamantul a reușit să scape de Gaalid de două ori. În ultima ocazie reclamantul a fugit și a plecat la casa mătușii ei. La scurt timp după aceea, casa a fost bombardat și doi verii reclamantului a fost ucis. Reclamantul a fost rănit și a primit tratament într-o farmacie. La instigarea mătușii sale, mama reclamantului a vândut casa tatălui, pentru a permite reclamantului să părăsească Somalia, ceea ce a făcut în martie 2009. Cererea de azil a fost respinsă de Ministrul Imigratiei ( ministrul voor Immigratie, Integratie en Asiel ) la 16 martie 2011. Reclamantul nu a depus documente referitoare la identitatea, naționalitatea și itinerarea ei au fost considerate să afecteze sinceritatea contului său și să împiedice credibilitatea acesteia. Ministrul a remarcat că atunci când reclamantul a fost prins prima dată de Constabularul regal olandez într-un tren venind din Paris, ea a declarat că a aparținut clanului Habr Gidir. În primul său interviu cu autoritățile de imigrare, ea a declarat totuși că a aparținut Biyomaalului, care, potrivit reclamantului, a fost un subclan al Hawiyei. Reclamantul a afirmat în continuare că Biyomaalul este neînarmat, incapabil de a se proteja și că a aparține unui grup minoritar. Cu toate acestea, potrivit ministrului, Biyomaalul este un subclan al Dirului, nu al lui Hawiye – dar ambii clani au fost în orice caz clanuri majore. Faptul că reclamantul a făcut declarații necorespunzătoare și/sau contradictorii despre ceva la fel de esențial pentru contextul somalesc ca linie clanului a deturnat grav de plauzibilitatea declarațiilor reclamantului. De asemenea, Ministrul nu a considerat că reclamantul este o femeie singură, deoarece a declarat că locuia cu mama și tatăl vitreg în Somalia, și că avea contacte zilnice cu tatăl său și cu alte membri ai familiei. Ministrul a considerat în continuare că afirmația reclamantului că este forțată să se căsătorească cu un membru al-Shabaab nu a fost suficient de justificat. Ea a făcut declarații contradictorii cu privire la presupusa moarte a tatălui ei, spunând mai întâi că casa tatălui ei a fost vizată de o rachetă de mortar, și ulterior că casa a fost bombardată, precum și despre unde locuise până când a părăsit Somalia. În plus, reclamantul nu a făcut un caz plauzibil pentru a crede că există o legătură între Gaalid și celelalte evenimente presupuse. Prin urmare, nu s-a făcut plauzibil faptul că tatăl reclamantului a fost ucis de un membru al-Shabaab. Deși el a recunoscut că situația de securitate din Mogadiscio intră în domeniul de aplicare al articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 Aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificarea și statutul resortisanților țărilor terțe sau a apatrizilor ca refugiați sau ca persoane care, în caz contrar, au nevoie de protecție internațională și de conținutul protecției acordate („directiva privind calificarea”), ministrul a considerat că, întrucât reclamantul nu aparține unei minorități nesemnate și nu a fost o singură femeie sau un minor, politica în vigoare cu condiția ca o alternativă de relocare în altă parte din Somalia sudic sau centrală să fie ținută împotriva ei. Întrucât reclamantul nu a prezentat nici un fapt sau circumstanțe referitoare personal la ea pe baza cărora nu se putea aștepta să locuiască într-o zonă din afara Mogadiscio, ministrul a considerat că ar putea soluționa într-o astfel de zonă. În declarația sa de apărare în aceste proceduri, ministrul adjunct a arătat că o persoană din Mogadishu ar trebui să se mute doar în alte părți din sudul și din centrul Somaliei dacă ar avea legături familiale strânse în zona la care a mutat-o, dacă acea familie ar fi putut să-l primească și să-l sprijine, și dacă persoana în cauză nu ar fi obligată să stabilească sau să călătorească printr-o zonă controlată de al-Shabaab, cu excepția cazului în care ar trebui considerat capabilă să facă față vieții în conformitate cu normele al-Shabaab. A apărut din declarațiile reclamantului că mătușa cu care a locuit anterior locuia în Lafole, în afara Mogadiscio, în timp ce nu există motive să se gândească că această mătușă nu ar putea primi și să sprijine reclamantul. În plus, reclamantul ar putea fi însoțit de Lafole de către tatăl ei, tatăl vitreg și/sau frații vitreg adulți. În plus, reclamantul a avut experiența anterioară de a trăi în temeiul normelor al-Shabaab și a supușilor sale probleme cu membrii acestei mișcări s-au constatat că lipsește credibilitatea. Curtea regională a respins recursul la 24 ianuarie 2013, determinând că ministrul Adjunct al Securității și Justiției (staatssecretaris van Veiligheid en Justitie ; succesorul Ministrului Imigrației, integrării și politicii de azil) ar fi putut ajunge în mod rezonabil la concluziile prevăzute în decizia impugnată. Reclamantul a depus un nou apel către Divizia de Competență Administrativă a Consiliului de Stat (Afdeling Bestuursrecht van de Raad van State La 8 martie 2013, președintele Diviziei Jurisdicției administrative a refuzat să elibereze o injecție în vederea expulzării reclamantului în cursul procedurii de apel. Reclamantul se plânge că expulzarea sa la Mogadishu o va expune la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, atât din cauza situației sale personale, cât și a situației generale în acest domeniu. De asemenea, reclamantul plânge că autoritățile Țărilor de Jos au încălcat art. 1 din Convenție refuzând cererea de azil din cauza căreia poate fi expulzată în Somalia. În cele din urmă, invocând art. 2, reclamantul susține că are motive bine fundamentate pentru a presupune că va fi ucisă la întoarcerea ei. Intenția guvernului de a expulsa reclamantul la Mogadiscio? Dacă este așa, din ce motive consideră Guvernul că violența din Mogadiscio nu mai este de o astfel de intensitate, încât oricine din oraș, cu excepția posibilelor persoane care sunt extrem de bine conectate cu „actori puternici” ar fi într-un risc real de tratament interzis de art. 3 din Convenție (a se vedea Sufi și Elmi v. Regatul Unit , nr. 8319/07 și 11449/07, § 293, 28 iunie 2011)? Ar fi personal reclamantul în pericol de acest tratament dacă ar fi expus la Mogadiscio? În opinia Guvernului, există o alternativă de relocare internă în altă parte din Somalia de sud și centrală pe care reclamantul ar putea ajunge în condiții de siguranță, la care ea ar putea obține admisință și unde ar putea soluționa fără a fi expusă la un risc real de maltratare la art. 3 (a se vedea Sufi și Elmi, citat mai sus, § 294)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă