Ahmed Omer împotriva Țărilor de Jos

Cererea nr. 29240/13 Hassan AHMED OMER împotriva Țărilor de Jos depusă la 24 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR DIN FACTE Dl Hassan Ahmed Omer este un național somal, care s-a născut în 2009 și stă în prezent în Țările de Jos fără locuințe fixe. El este reprezentat în fața Curții de către dna P. Kramer-Ograjensek, avocat practicant în Sittard. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 24 noiembrie 2009, depunând următoarele informații. El a provenit dintr-un oraș din sud a provinciei centrale somaliene din Galgaduud, unde a folosit pentru a conduce o cafenea internet. Când al-Shahaab a venit la putere, oamenii al-Shabaab ar veni cu regularitate la cafenea sa și cer utilizarea gratuită a computerelor și internetului său.

Într-o zi, l-au făcut "donare" unul dintre computerele sale pentru ei și de la acel moment, ei ar ordona periodic să vină și să le ajute să folosească computerul (deoarece ei nu știu cum să facă), forțând-l să închidă cafenea lui. Într-o seară, în timp ce vorbește cu niște prieteni în aer liber, el se plângea despre modul în care al-Shabaab îl trata și despre modul în care i-au costat bani. A doua zi a fost arestat de al-Shabaab care l-a acuzat că nu este un musulman bun și nu-și ia religia în serios. După trei zile i-au spus că a fost condamnat la moarte. Unele zile mai târziu a reușit să scape. Apoi a părăsit țara cu ajutorul unui consilier al clanului. Cererea de azil a fost refuzată. Eșecul său de a prezenta documente privind identitatea, naționalitatea și itinerarul său a fost reținut pentru a afecta sinceritatea contului său și pentru a-și reduce credibilitatea.

În plus, nu a fost considerat credibil faptul că reclamantul nu a putut da nici o indicație a frecvenței vizitelor al-Shabaab la cafenea sa, că ar fi fost atât de neglijent ca să critice al-Shabaab în public și că ar fi putut scăpa la fel de ușor cum a susținut el să fi făcut. Decizia finală a fost luată de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat la 4 ianuarie 2013. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că, în cazul în care se va întoarce în Somalia, va fi expus la tratament în contradicție cu articolele 2 și 3 din Convenție. El susține că autoritățile olandeze în domeniul imigrației ar fi trebuit să presupună că contul său a fost credibil și să fi examinat cererea de azil pe fondul său.

El susține în continuare că situația de securitate din Galgaduud este atât de rea încât are nevoie de protecție internațională. Intenția guvernului de a expulsa reclamantul la Mogadiscio? Dacă este așa, din ce motive consideră Guvernul că violența din Mogadiscio nu mai este de o astfel de intensitate, încât oricine din oraș, cu excepția posibilelor persoane care sunt extrem de bine conectate cu „actori puternici” ar fi într-un risc real de tratament interzis de art. 3 din Convenție (a se vedea Sufi și Elmi v. Regatul Unit , nr. 8319/07 și 11449/07, § 293, 28 iunie 2011)? Ar fi personal reclamantul în pericol de acest tratament dacă ar fi expus la Mogadiscio?

În opinia Guvernului, reclamantul ar putea ajunge în siguranță la orașul său natal din Ceeldhere fără a fi într-un risc real de tratament în încălcarea articolului 3? În plus, se poate spune că are experiență recentă de a trăi în Somalia și poate, prin urmare, să nu vină la atenția al-Shabaab (a se vedea Sufi și Elmi, citat mai sus, § 295)? În caz contrar, există o alternativă de zbor intern în altă parte din Somalia de Sud și Centrală la care reclamantul ar putea călători, la care ar putea obține admitere și în cazul în care ar putea soluționa fără a fi expus la un risc real de tratament de la art. 3 (a se vedea Sufi și Elmi, citat mai sus, § 294)?

THIRD SECTION

Application no. 29240/13 Hassan AHMED OMER against the Netherlands lodged on 24 April 2013

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Mr Hassan Ahmed Omer, is a Somali national, who was born in 2009 and is currently staying in the Netherlands with no fixed abode. He is represented before the Court by Ms P. Kramer-Ograjensek, a lawyer practising in Sittard. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant applied for asylum in the Netherlands on 24 November 2009, submitting the following. He originated from a town in the south of the central Somali province of Galgaduud, where he used to run an internet café. When al-Shahaab came to power, al-Shabaab men would regularly come to his café and demand free use of his computers and internet. One day they made him “donate” one of his computers to them and from that moment on they would regularly order him to come and help them to use the computer (as they did not know how to do it), forcing him to close his café.

One evening, while chatting to some friends in the open air, he complained about how al-Shabaab were treating him and how they were costing him money. The next day he was arrested by al-Shabaab who accused him of not being a good Muslim and not taking his religion seriously. After three days they told him he had been sentenced to death. Some days later he managed to escape. He subsequently left the country with the help of a fellow clan member. The applicant’s asylum request was refused. His failure to submit documents relating to his identity, nationality and itinerary was held to affect the sincerity of his account and to detract from its credibility. It was further not considered credible that the applicant was unable to give any indication of the frequency of the visits of al-Shabaab to his café, that he would have been so careless as to criticise al-Shabaab in public, and that he would have been able to escape as easily as he claimed to have done.

The final decision was taken by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State on 4 January 2013. COMPLAINTS The applicant complains that, if returned to Somalia, he will be exposed to treatment contrary to Articles 2 and 3 of the Convention. He submits that the Dutch immigration authorities ought to have assumed that his account was credible and to have examined his asylum application on its merits. He further argues that the security situation in Galgaduud is so bad that he requires international protection. QUESTIONS 1. Is it the Government’s intention to expel the applicant to Mogadishu? If so, for what reasons do the Government believe that the violence in Mogadishu is no longer of such a level of intensity that anyone in the city, except possibly those who are exceptionally well-connected to “powerful actors”, would be at real risk of treatment prohibited by Article 3 of the Convention (see Sufi and Elmi v. the United Kingdom , nos.

8319/07 and 11449/07, § 293, 28 June 2011)? Would the applicant personally be at risk of such treatment if expelled to Mogadishu? 2. In the view of the Government, could the applicant safely reach his hometown of Ceeldhere without being at real risk of treatment in breach of Article 3? Moreover, can it be said that he has recent experience of living in Somalia and can therefore avoid coming to the attention of al-Shabaab (see Sufi and Elmi , cited above, § 295)? 3. Alternatively, is there an internal flight alternative elsewhere in southern and central Somalia that the applicant could travel to, to which he could gain admittance and where he could settle without being exposed to a real risk of Article 3 ill-treatment (see Sufi and Elmi , cited above, § 294)?