Özsoy împotriva Turciei

Decizia nr. 5924/09 Nesrin ÖZSOY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Nesrin Özsoy, este un național turc, născut în 1965 și locuiește în Ankara. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Çatak, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților naționale să-i permită să poarte doar numele de fată după căsătoria ei a constituit o încălcare a articolului 8 din Convenție.

Ea a susținut, de asemenea, că faptul că legea turcă permite bărbaților căsătoriți să își poarte propriul nume după căsătorie, dar nu femeile căsătorite, constituie discriminare din motive de sex și este incompatibilă cu art. 14 din Convenție. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 25 mai 2016, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 15 martie 2016 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului.

(a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 2 iunie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 5924/09 Nesrin ÖZSOY against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14 March 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 January 2009, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Nesrin Özsoy, is a Turkish national, who was born in 1965 and lives in Ankara. She was represented before the Court by Mr A Çatak, a lawyer practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained that the national authorities’ refusal to allow her to bear only her maiden name after her marriage amounted to a breach of Article 8 of the Convention. She further claimed that the fact that the Turkish law allows married men to bear their own surname after marriage, but not married women, constitutes discrimination on grounds of sex and is incompatible with Article 14 of the Convention. The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits.

The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit her own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 25 May 2016, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 15 March 2016 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 2 June 2016. However, no response has been received.

THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 6 April 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Deputy Registrar President