KARATAȘ v. TURKEY

Decizia nr. 43168/07 Gülizar KARATAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 septembrie 2007, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dna Gülizar Karataș, este un național turc, născut în 1937 și locuiește în Izmir. A fost reprezentată în fața Curții de către dl M.K. Turan și dl Y. Uysal, avocați practicanți în Izmir. În 1998 Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a început să utilizeze plotul de teren al reclamantului pentru construcția unei autostrăzi. În urma unei cauze depuse de reclamant, instanțele interne au acordat reclamantului compensații plus dobânzi la rata legală pentru de facto Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza neaplicarii ratei maxime a dobânzii prevăzute la art. 46 din Constituție la atribuirea sa de compensare. Prin scrisoarea din 21 iunie 2016, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să prezinte un document care indică data la care a fost notificată decizia internă finală reclamantului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 29 iunie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 43168/07

Gülizar KARATAȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

March 2017 as a Committee composed of:

Ksenija Turković,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Georges Ravarani,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 September 2007,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Gülizar Karataș, is a Turkish national, who was born in 1937 and lives in Izmir. She was represented before the Court by Mr

M.K. Turan and Mr Y. Uysal, lawyers practising in İzmir.

In 1998 the General Directorate of National Roads and Highways started to use the applicant’s plot of land for construction of a motorway. Following a case lodged by the applicant, the domestic courts awarded the applicant compensation plus interest at the statutory rate for

de facto

expropriation of her land. The applicant complained of violations of Article 6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention on account of the non-application of the maximum interest rate as provided in Article

46 of the Constitution to her compensation award.

By letter dated 21 June 2016, sent by registered post, the applicant’s representative was asked to submit a document indicating the date on which the final domestic decision had been served on the applicant. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 29 June 2016. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article

37

§

1

(a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37

§

1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 6 April 2017.

Hasan Bakırcı

Ksenija Turković

Deputy Registrar

President