ÖNSÖZ v. TURKEY

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 73676/01 de Dursun ÖNSÖZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 7 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Dursun Önsöz, reclamantul, este un național turc, născut în 1954 și locuiește în İstanbul. El este reprezentat în fața Curții de dl Koçak, avocat care practică în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1989, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului din İstanbul. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și această sumă i-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, la 12 În aprilie 1993, Curtea Civilă Kartal İstanbul de Jurisdicție Generală i-a acordat o compensație suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 17 noiembrie 1993 și suma corespunzătoare a fost plătită reclamantului la 12 ianuarie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATEA AMUNTĂRII DE PAIEMENT (INCLUSAREA INTERESUL STATUTORULUI LA TAURA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 17.11.1993 34.440,000 12.01.1998 113.442.000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei ofera plății de 3.200 (3 mii două sute de euro dlui. Dursun Önsöz. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în Euros unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 3.200 (trei mii două sute) euro care acoperă daune și costuri pecuniare și morale pentru dl Dursun Önsöz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea [în mod neobișnuit] [cu majoritate] decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Georg Ress Grefier Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application No. 73676/01

by Dursun ÖNSÖZ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

November 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 7 July 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Dursun Önsöz, is a Turkish national, born in 1954 and living in İstanbul. He is represented before the Court by Mr

Koçak, a lawyer practising in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1989, the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated a plot of land belonging to the applicant in İstanbul. A committee of experts assessed the value of the plot of land and this amount was paid to him when the expropriation took place.

Following the applicant’s request for increased compensation, on 12

April 1993 the Kartal İstanbul Civil Court of General Jurisdiction awarded him additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 17

November 1993 and the due amount was paid to the applicant on 12 January 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(in Turkish liras)

17.11.1993

34,440,000

12.01.1998

113,442,000

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay 3,200 (three thousand two hundred) Euros to Mr

Dursun Önsöz. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid in Euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 3,200 (three thousand two hundred) Euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr

Dursun Önsöz with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court [unanimously] [by a majority]

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President