GÖKMEN v. TURKEY

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 3741/07 Șerife Sabiha GÖKMEN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2007, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Șerife Sabiha Gökmen, reclamantul, este un național turc, născut în 1950 și trăiește la Istanbul. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Y. Demirci și dl E. Günay, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. În 1982, parcela de teren a reclamantului a fost desemnată ca zona parcului de către un plan local de dezvoltare a terenurilor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, ca urmare a restricției impuse asupra terenurilor sale de către planul local de dezvoltare a terenurilor, dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat de către Statul pârât. Denumirea reclamantului în acest sens a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul la 26 ianuarie 2016. În observațiile lor, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 8 august 2007. Prin scrisoarea din 27 octombrie 2016, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să indique dacă moștenitorii reclamantului au dorit să continue cererea și să prezinte documente relevante referitoare la succesiunea antestată. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 3 noiembrie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea ia act de faptul că reclamantul a murit la 8 august 2007 și nici un membru al familiei sau moștenitorului ei nu a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul ei. Curtea consideră în legătură cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (c) din Convenție că, în aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 3741/07

Șerife Sabiha GÖKMEN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

March 2017 as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 January 2007,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Șerife Sabiha Gökmen, is a Turkish national, who was born in 1950 and lives in Istanbul. She was represented before the Court by Mr

Y. Demirci and Mr E. Günay, lawyers practising in Istanbul.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

In 1982 the applicant’s plot of land was designated as park area by a local land development plan. The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that as a result of the restriction imposed on her land by the local land development plan, her right to peaceful enjoyment of her possessions had been breached by the respondent State.

The applicant’s complaint in this regard was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits on 26 January 2016. In their observations the Government informed the Court that the applicant died on 8 August 2007.

By a letter dated 27 October 2016, sent by registered post, the applicant’s representative was asked to indicate whether the applicant’s heirs wished to continue the application and to submit relevant documents regarding the intestate succession. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 3 November 2016. However, no response has been received.

THE LAW

The Court takes note of the fact that the applicant has died on 8

August 2007 and no member of her family or heir has expressed a wish to continue the proceedings before the Court in her stead.

The Court considers with reference to Article 37 § 1 (a) and (c) of the Convention that, in these circumstances, it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article

37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 6 April 2017.

Hasan Bakırcı

Nebojša Vučinić

Deputy Registrar

President