CAN v. TURKEY

Decizia nr. 48713/08 Halil Kutay CAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așezează la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 septembrie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Dl Halil Kutay Can este un național turc, născut în 1977 și locuiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.T. Bacanlı, avocat practicant în Antalya. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. În 2001 s-a desemnat planul de teren al reclamantului pentru construirea unei instalații de purificare prin intermediul unui plan local de dezvoltare a terenurilor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, ca urmare a restricției impuse asupra terenului său de către planul local de dezvoltare a terenurilor, dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat de Statul pârât. Denumirea reclamantului în acest sens a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații în răspuns până la 28 iunie 2016. La 22 iunie 2016, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul și-a vândut terenurile unei terțe persoane și că doresc să continue cererea în numele acesteia. La 21 decembrie 2016 scrisoarea reprezentantului a fost transmisă reclamantului însuși și a fost întrebat dacă el încă dorește să continue cererea. Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2017, reclamantul a indicat că a transferat toate drepturile sale în ceea ce privește parcela de terenuri în joc către cumpărător. Având în vedere cele de mai sus, în special având în vedere faptul că drepturile reclamantului garantate de Convenția nu sunt transferabile, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în numele său și că nu mai este justificat să continue examinarea cazului său. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu o impune să continue examinarea cererii. Curtea constată, în consecință, că în cazul în care un caz poate fi eliminat din lista sa, astfel cum se prevede la art. 37 alineatul (1) din Convenția, sunt îndeplinite în prezenta cauză. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 48713/08

Halil Kutay CAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

March 2017 as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 September 2008,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Halil Kutay Can, is a Turkish national, who was born in 1977 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Mr

A.T. Bacanlı, a lawyer practising in Antalya.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

In 2001 the applicant’s plot of land was designated for the construction of a purification plant by a local land development plan. The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that as a result of the restriction imposed on his land by the local land development plan, his right to peaceful enjoyment of his possessions had been breached by the respondent State.

The applicant’s complaint in this regard was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations in reply by 28 June 2016.

On 22 June 2016 the applicant’s representative informed the Court that the applicant sold his land to a third person and that they wished to continue the application on behalf of the latter.

On 21 December 2016 the representative’s letter was forwarded to the applicant himself and he was asked if he still wished to continue his application.

By a letter dated 4 January 2017, the applicant indicated that he transferred all his rights with regard to the plot of land at stake to the buyer.

THE LAW

In the light of the foregoing, especially having regard to the fact that the applicant’s rights guaranteed by the Convention are non-transferable, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application on his own behalf and that it is no longer justified to continue the examination of his case. Furthermore, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require it to continue the examination of the application.

The Court accordingly finds that the conditions in which a case may be struck out of its list, as provided in Article 37 § 1 of the Convention, are satisfied in the present case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 6 April 2017.

Hasan Bakırcı

Nebojša Vučinić

Deputy Registrar

President