- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 noiembrie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Günay împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 36596/09 Hikmet GÜNAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 iunie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Hikmet Günay este un cetățean turc, născut în 1982 și locuiește în Aydın. Plăcerile reclamantului cu privire la penalitatea disciplinară impusă asupra acestuia au fost comunicate guvernului turc (“Guvernul”), reprezentate de agentul lor. Prin scrisoarea din 25 iulie 2017, reclamantul a fost invitat să informeze Curtea dacă acceptă propunerea de soluționare prietenoasă.
La 28 septembrie 2017, această scrisoare a revenit Curții, deoarece reclamantul nu a fost găsit la adresa furnizată de el. art. 47 § 7 din Regulamentul Curții reține: „Acplicanții trebuie să țină Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și de orice circumstanță relevantă pentru cerere.” art. 37 § 1 din Convenție prevede, în măsura în care este cazul,: „1.
În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.” Curtea reiterează că neaprobarea unei observații scrise a unei reclamante cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei sau al altor informații sau documente solicitate de Curte poate justifica concluzia că nu intenționează să continue cererea (a se vedea, printre altele, Perek c. Polonia (dec.), nr. 37021/05, 9 septembrie 2008, și Ay c. Germania (dec.), nr. 12851/12, 23 septembrie 2014). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu trebuie considerat că nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție.
În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Prin urmare, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
DECISION Application no. 36596/09 Hikmet GÜNAY against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21 November 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 19 June 2009, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Hikmet Günay, is a Turkish national, who was born in 1982 and lives in Aydın.
The applicant’s complaints concerning the disciplinary penalty imposed on him were communicated to the Turkish Government (“the Government”), who were represented by their Agent.
By a letter dated 25 July 2017 the applicant was asked to inform the Court whether he accepts the friendly settlement proposal. On 28 September 2017, this letter returned to the Court as the applicant was not found at the address that had been provided by him. THE LAW
Rule 47 § 7 of the Rules of Court reads: “Applicants shall keep the Court informed of any change of address and of all circumstances relevant to the application.”
Article 37 § 1 of the Convention, in so far as relevant, provides: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court reiterates that an applicant’s failure to submit written observations on the admissibility and merits of the case or other information or documents requested by the Court may warrant the conclusion that he or she does not intend to pursue the application (see, inter alia, Perek v. Poland (dec.), no. 37021/05, 9 September 2008, and Ay v. Germany (dec.), no. 12851/12, 23 September 2014).
In view of the foregoing, the Court considers that the applicant must be regarded as no longer wishing to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
Therefore, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 14 December 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Deputy Registrar President