Sula împotriva Italiei

Comunicat la 28 martie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 58956/12 Kleant SULA împotriva Italiei introdusă la 28 august 2012 Cererea se referă la condamnarea unui resortisant albanez la 17 ani de reținere pentru infracțiunile de sechestrare, de reducere în sclavie și de vânzare a unei persoane aflate în stare de sclavie (articolele 600, 602 și 630 din Codul penal). Cu toate că nu a fost menționat în actul de acuzare, infracțiunea de reducere în sclavie (art. 600 din Codul penal) a fost reținută de instanțele interne. În plus, pentru a stabili răspunderea penală a reclamantului, instanțele interne s-au bazat pe mărturiile, colectate în cursul anchetei preliminare, ale celor două victime care au devenit ulterior negăsite.

Reclamantul a fost informat în detaliu în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (a) din Convenție, natura și cauza acuzațiilor aduse acestuia (Dassich c. Italia, n 25575/04, 11 decembrie 2007, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, CEDH 1999 II) În special, având în vedere lipsa menționării infracțiunii de reducere în sclavie în actul de acuzare, ulterior reținută de instanțele interne, reclamantul și-a exercitat dreptul la apărare în acest sens într-un mod concret și efectiv În ceea ce privește cererea de audiere sau de interogare a celor doi martori în timpul procesului, a fost afectată art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție (Schatschwili c. Germania [GC], nr 9154/10, CEDH 2015, Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr 26766/05 și 22228/06, CEDH 2011)?

Communiquée le 28 mars 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 58956/12 Kleant SULA contre l’Italie introduite le 28 août 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation d’un ressortissant albanais à dix-sept ans de réclusion pour les délits de séquestration, de réduction en esclavage et de vente d’une personne en état d’esclavage (articles 600, 602 et 630 du code pénal). Bien que non-mentionné dans l’acte d’accusation, le délit de réduction en esclavage (article 600 du code pénal) fut retenu par les tribunaux internes. En outre, pour établir la responsabilité pénale du requérant, les tribunaux internes se sont fondés sur les témoignages, recueillis pendant l’enquête préliminaire, des deux victimes devenues introuvables par la suite.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été informé d’une manière détaillée, comme l’exige l’article 6 § 3 a) de la Convention, de la nature et de la cause des accusations portées contre lui ( Drassich c. Italie , n o 25575/04, 11 décembre 2007, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, CEDH 1999 ‑ II) ? En particulier, compte tenu de l’absence de la mention du délit de réduction en esclavage dans l’acte d’accusation, par la suite retenu par les tribunaux internes, le requérant a-t-il eu l’opportunité d’exercer ses droits de défense sur ce point d’une manière concrète et effective ? 2. L’impossibilité pour le requérant d’interroger ou faire interroger les deux témoins à charge pendant le procès a-t-elle portée atteinte à l’article 6 § 3 d) de la Convention ( Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, CEDH 2015, Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, CEDH 2011)?