Leotsakos împotriva Greciei

Comunicat la 30 martie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 3098/13 Petros LEOTSAKOS împotriva Greciei introdusă la 30 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Petros Leotakos, este un resortisant grec născut în 1951 și rezident în Atena. Este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Mylonas, avocat la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul exercită profesia de avocat din 1976. La 19 iulie 2010, a închiriat noi spații pentru cabinetul său situat la 10, rue Athina, Kallithea.

La 23 septembrie 2010, procurorul adjunct a trimis la Hotărârea de Securitate a Artei (subordonarea luptei împotriva crimei organizate) următoarea scrisoare, bazată pe cererea nr. 2940/29-7-2010 al procurorului general în apropierea Curții de Casație, investigăm dacă infracțiunile de natură criminală, cum ar fi constituirea unei organizații criminale (art. 187 din Codul penal), au fost comise atât de S.G. și I.G., cât și de alte persoane care au legătură cu acestea și care acționează împreună cu acestea. Luând în considerare elementele adunate până acum și în scopul de a exclude orice risc de a lipsi de alte elemente de probă, dispunem de o percheziție, în conformitate cu articolele 253-259 din Codul de procedură penală, la domiciliu și birouri...

10, strada Athina, (...) 15. În orice caz, confiscați orice obiect și orice document pe care îl considerați a avea legătură cu cazul care face obiectul anchetei (...). La 24 septembrie 2010, fără ca reclamantul să fi fost informat, s-a efectuat o percheziție în cabinetul său, care a durat douăsprezece zile (până la 4 octombrie 2010). Autoritățile au confiscat calculatoare și sute de documente, inclusiv dosare ale clienților de natură fiscală, care au fost enumerate în 11 rapoarte de confiscare cu un total de 356 de pagini. Procurorul I.D. a continuat ancheta până în martie 2012. În mai 2012, a inițiat proceduri penale împotriva anumitor persoane, inclusiv a reclamantului, dar la data sesizării Curții (30 aprilie 2013), acesta nu fusese încă convocat pentru a-și prezenta apărarea.

La 5 iunie 2012, reclamantul sesizează camera de acuzare a instanței judecătorești, solicitând ca percheziția și confiscarea să fie declarate ilegale și ca obiectele și documentele confiscate să îi fie restituite. Procurorul adjunct I.D. a fost numit procuror însărcinat cu cazul. În propunerea sa adresată camerei de recurs, acesta a pledat pentru respingerea acțiunii reclamantului. La data de 2 noiembrie 2012, camera de acuzare a aprobat propunerea din 2 noiembrie 2012 și a respins acțiunea (Decizia nr. 2564/2012). La 6 noiembrie 2012, reclamantul a solicitat procurorului să se adreseze în interesul legii împotriva deciziei menționate anterior. La 7 noiembrie 2012, procurorul a respins cererea reclamantului.

Dreptul și practica internă relevante în acest caz figurează în hotărârea Modestou c. Grecia 51693/13, §§ 16-24, 16 martie 2017). GRIFS Invochou la … Invocând, de asemenea, art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că procurorul care a emis mandatul de percheziție s-a pronunțat și asupra acțiunii sale de contestare a legalității percheziției. A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta domiciliul, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În cadrul convenției, a fost aceasta prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, ținând cont de faptul că procurorul care a emis mandatul de percheziție este, de asemenea, pronunțat, în cadrul procedurii în fața camerei de recurs a instanței judecătorești, cu privire la acțiunea pe care reclamantul a introdus-o pentru a contesta legalitatea percheziției

Communiquée le 30 mars 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 30958/13 Petros LEOTSAKOS contre la Grèce introduite le 30 avril 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Petros Leotsakos, est un ressortissant grec né en 1951 et résidant à Athènes. Il est représenté devant la Cour par M e H. Mylonas, avocat à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant exerce la profession d’avocat depuis 1976. Le 19 juillet 2010, il loua de nouveaux locaux pour son cabinet situés au 10, rue Athina, à Kallithea. Le 23 septembre 2010, le procureur adjoint près la cour d’appel d’Athènes, I.D., envoya à la Direction de la sécurité de l’Attique (sous-direction de la lutte contre le crime organisé) la lettre suivante : « Nous fondant sur la demande n o 2940/29-7-2010 du procureur près la Cour de cassation, nous menons une enquête pour vérifier si des infractions de nature criminelle, telle la constitution d’une organisation criminelle (article 187 du code pénal), ont été commises tant par S.G.

et I.G. que par d’autres personnes liées à ceux-ci et agissant de concert avec eux. Prenant en compte les éléments rassemblés jusqu’à présent et afin d’écarter tout risque de manquer d’autres éléments de preuve, nous ordonnons une perquisition, conformément aux articles 253-259 du code de procédure pénale, aux domiciles et bureaux sis : 1. (...) 4. 10, rue Athina, (...) 15. (...) Si vous l’estimez nécessaire, procédez à la fouille corporelle des personnes qui seront présentes dans ces domiciles et bureaux. Dans tous les cas, procédez à la confiscation de tout objet et de tout document que vous estimerez avoir un lien avec l’affaire faisant l’objet de l’enquête (...). » Le 24 septembre 2010, sans que le requérant en eût été informé, une perquisition fut menée dans son cabinet.

Elle dura douze jours (soit jusqu’au 4 octobre 2010). Une employée de bureau n’ayant pas de connaissances juridiques y assista comme témoin. Les autorités confisquèrent des ordinateurs et des centaines des documents – dont des dossiers de clients de nature fiscale –, qui furent énumérés dans onze rapports de confiscation d’un total de 356 pages. Le procureur I.D. poursuivit l’enquête jusqu’au mois de mars 2012. En mai 2012, il engagea des poursuites contre certaines personnes, dont le requérant, mais à la date de la saisine de la Cour (le 30 avril 2013), celui-ci n’avait pas encore été convoqué pour présenter sa défense. Le 5 juin 2012, le requérant saisit la chambre d’accusation de la cour d’appel d’Athènes, demandant que la perquisition et la confiscation fussent déclarées illégales et que les objets et documents confisqués lui fussent restitués.

Le procureur adjoint I.D. fut désigné comme procureur chargé du dossier. Dans sa proposition à la chambre d’accusation, il préconisa le rejet du recours du requérant. Le 2 novembre 2012, la chambre d’accusation entérina la proposition d’I.D. et rejeta le recours (décision n o 2564/2012). Le 6 novembre 2012, le requérant demanda au procureur près la Cour de cassation de se pourvoir dans l’intérêt de la loi contre la décision précitée. Le 7 novembre 2012, le procureur rejeta la demande du requérant. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents en l’espèce figurent dans l’arrêt Modestou c. Grèce (n o 51693/13, §§ 16-24, 16 mars 2017). GRIEFS Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint des conditions dans lesquelles s’est effectuée la perquisition de son cabinet d’avocat.

Invoquant également l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que le procureur ayant émis le mandat de perquisition se soit prononcé aussi sur son recours contestant la légalité de la perquisition. Il allègue à cet égard une violation du principe de l’égalité des armes.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de son domicile, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu violation du droit à un procès équitable, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du fait que le procureur qui a émis le mandat de perquisition s’est aussi prononcé, lors de la procédure devant la chambre d’accusation de la cour d’appel, sur le recours que le requérant a introduit pour contester la légalité de la perquisition ?