CtEDO 16.06.2002 Auto

DIAMANTIDES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
16.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DIAMANTIDES contre la GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 608/2010/00 prezentate de Spyros DIAMANTIDES împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 mai 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L Rozakis Bonello Levits Botomarova Kovler Steiner judecători S. Nielsen grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 25 august 2000 și înregistrată la 13 septembrie 2000, având în vedere decizia parțială a celei de a doua secțiuni din 5 iulie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Spyros Diamantides, este un resortisant grec, născut în 1948 și rezident în Atena. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Alfandakis, domnul N. Kourakis, domnul L. Sicilianos și domnul Kalatzi, avocați în Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este medic homeopat, membru al mai multor asociații, naționale și internaționale, de medici homeopați și autor al mai multor articole despre tratamentul homeopatic. La 28 iunie 1995, procurorul Republicii și mai mulți polițiști au efectuat o percheziție la domiciliu și la cabinetul reclamantului, au percheziționat corpurile colaboratorilor prezenți în cabinetul său, i-au arestat pe unii dintre ei, pe reclamantul aflat în străinătate în acel moment, și au confiscat bancnote cu o sumă mai mare de 140 000 de drahme. Această percheziție s-a bazat pe un raport întocmit de procuror care, într-una dintre părțile sale, propunea lansarea acțiunii publice și, în alta, conținea diverse acuzații ale concurenților reclamantului, conform cărora acesta ar fi creat o organizație pararaligioasă, ar fi transformat doctorii în organe docile ale acestuia și i-ar fi exploatat și ar fi fost un guru. La 28 mai 1996, procurorul a emis raportul său, care a declanșat, la 29 mai 1996, urmărirea penală a reclamantului pentru șase infracțiuni. La 16 februarie 1998, reclamantul a depus o memorie lungă de 123 de pagini. La 5 octombrie 1998, procurorul a înaintat o propunere la camera de judecată a Tribunalului. La 4 martie 1999, camera de judecată a tribunalului corecțional al statului de judecată l-a trimis pe reclamant și nouă co-inculpați în judecată pentru o serie de acuzații (hotărârea nr. 1340/1999) în fața instanței judecătorești de apel penal da . La 5 aprilie 1999, reclamantul și co-inculpații săi au formulat un apel împotriva acestei decizii în fața camerei de judecată a instanței judecătorești da , care a intenționat la 18 și 29 iunie 1999. La 19 iulie 1999, camera de acuzare a instanței judecătorești a primit parțial apelul reclamantului și a decis să-l dea în judecată doar pentru o parte din infracțiunile inițial reproșate. La 6 septembrie 1999, reclamantul, precum și o co-acuzată și anumite părți civile, au formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii camerei de recurs împotriva hotărârii camerei de recurs. La 29 iunie 2000, Curtea de Casație a încălcat parțial hotărârea menționată anterior și a reținut două capete de acuzare împotriva reclamantului. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT, recurentul invocă o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, care în partea sa relevantă se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. Potrivit guvernului, perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 martie 1999, împreună cu decizia camerei de acuzare de a retrimite recurentul la judecată sau cel târziu la 22 ianuarie 1998, data la care instanța de judecată l-a inculpat pe reclamant. Termenul care se încheie de la aceste date până la decizia Curții de Casație nu poate fi considerat excesiv, având în vedere importanța cauzei. Pe parcursul procesului, mai mult de cincizeci și patru de martori depuneseră și au fost înregistrate peste zece memorii. În ciuda faptului că dosarul a fost foarte mare, procurorul însărcinat cu acesta și-a depus propunerea la camera de judecată în termen de două luni și 20 de zile. În termen de cinci luni de la depunerea propunerii procurorului și a Curții de Casație, camera de judecată se pronunță în termen de o lună de la data la care a fost prezentată cererea procurorului și Curtea de Casație în termen de trei luni și douăzeci de zile de la data sesizării sale. Guvernul susține că cauza a fost complexă. Aceasta se referea la mai mulți inculpați și la mai multe infracțiuni, ceea ce înseamnă că avea nevoie de anchete extinse și de audierea multor martori, atât în cadrul anchetei preliminare, cât și în timpul audierii. Guvernul a anexat o listă cu datele audierii tuturor martorilor în cursul anchetei preliminare, care ar demonstra că autoritățile nu au încetat în niciun moment să continue procedura. Reclamantul contestă teza guvernului cu privire la începutul perioadei care trebuie luată în considerare. El susține că procedura a început la 28 iunie 1995, cu percheziția autorităților de la domiciliul său familial și profesional. În schimb, după șase ani și jumătate de la începerea anchetei, procedura în fața instanțelor competente nu a început încă. Reclamantul subliniază că numai o întârziere de zece zile, ca urmare a cererii sale de prelungire a termenului de pregătire a apărării, îi poate fi atribuită. : Curtea de Casație reține doar două capete de acuzare în locul celor șase propuse inițial de către procuror. Reclamantul declară că întârzierea procedurii este atribuită exclusiv comportamentului autorităților judiciare. În ceea ce privește lista furnizată de guvern împreună cu toți martorii audiați, acesta nu precizează pentru ce cauză și împotriva cui a fost audiat fiecare martor. În cele din urmă, termenele în care camerele de acuzare și Curtea de Casație s-au prezentat nu au fost scurte. Reclamantul subliniază, de asemenea, importanța procedurii și reamintește că persoana de care este acoperit timp de șapte ani, fără ca acesta să mai fie judecat, a avut consecințe grave asupra vieții sale personale și profesionale. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă de examinare a acesteia, dar necesită o examinare pe fond; rezultă că cererea nu poate fi declarată în mod vădit greșit întemeiată, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Francoise Tulkens grefier adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-07-05
0,98
DIAMANTIDES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 60821/00 présentée par Spyros DIAMANTIDES contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juillet 2001 en une chambre compos
CtEDO 2005-06-09
0,97
DIAMANTIDES ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37673/02 présentée par Spyridon DIAMANTIDES et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 9 juin 2005 en une chambre compos
CtEDO 2003-11-20
0,97
DIAMANTIDES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71563/01 présentée par Spyros DIAMANTIDES contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 novembre 2003 en une chambre composée de :
CtEDO 2003-10-23
0,95
AFFAIRE DIAMANTIDES c. GRECE
s, conseiller auprès du Conseil Juridique de l'Etat. 3. Le requérant se plaignait, notamment sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, de la durée de la procédure pénale diligentée à son encontre. 4. La requête a été attribuée à la
CtEDO 2002-06-06
0,94
ARVANITIS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 57559/00 présentée par Spyridon ARVANITIS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 juin 2002 en une chambre composée de M me F.
Sursă