CtEDO 09.06.2005 Auto

DIAMANTIDES ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DIAMANTIDES ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii n 37673/02 prezentate de Spyridon DIAMANTIDES și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 9 iunie 2005 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić dnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14 octombrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, după ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamanții, Spyridon Diamantides, Zoe Polychronopoulou, Petroula Drossou și Eleni Kyriakopoulou sunt cetățeni greci, rezidenți în Atena. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul S. Alfantakis și Alfantakis, avocați în Atena. Guvernul pârât a fost reprezentat de delegații agentului său, dl Spiropoulos, director pe lângă Consiliul Juridic al statului, și domnul M. Dl Papida, auditor la Consiliul Juridic al statului. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Primul reclamant este medic homeopat, membru al mai multor asociații, naționale și internaționale, de medici homeopați și autor al mai multor articole despre tratamentul homeopatic. Celelalte trei solicitanți sunt, de asemenea, medici. La 29 iunie 1995, în urma unei ordonanțe din partea procurorului Republicii, a agenților de la Hotărârea Vamală pentru Controlul Crimei Economice (TDEOE) și a procurorului Republicii s-au dus la domiciliul primilor trei solicitanți din Atena pentru a efectua o anchetă preliminară. Ei au efectuat o percheziție și au confiscat bijuterii, pietre prețioase, bancnote, cecuri de călătorie și cărți de aur, cu o valoare de peste 140 000 000 de drahme (aproximativ 410 858 de euro). Toate obiectele confiscate au fost înregistrate la Casa de depozite și consignații și la TDEOE. La 4 decembrie 1995, procurorul Republicii a inițiat acțiuni penale împotriva primului reclamant pentru contrabandă cu bijuterii și pietre prețioase. La 30 martie 1998, camera de acuzare a tribunalului corecțional din Atena l-a relaxat pe primul reclamant pe motiv că se plătise între timp taxele corespunzătoare valorii pietrelor prețioase și a bijuteriilor confiscate (Decizia nr. 1246/1998). La 5 mai 1998, Camera de Acuzare a Curții de Apel din Atena a aprobat decizia camerei de acuzare a Tribunalului Corecțional din Atena (Decizia nr. 1009/1998), dar a omis totuși să se pronunțe asupra restituirii obiectelor confiscate. La 31 ianuarie 2001, la cererea primului reclamant, camera de acuzare a Tribunalului Corecțional din Atena a completat decizia sa nr. 1246/1998 și a ordonat să i se restituie bijuteriile și pietrele prețioase. În ceea ce privește bancnotele, cecurile de călătorie și cărțile de aur, Tribunalul concluzionează că confiscarea nu putea fi ridicată, deoarece nu exista nicio înregistrare a acestora în dosarul cauzei (Decizia nr. 532/2001). Întrucât obiectele nerestituite au fost identificate în cele din urmă într-un alt dosar de cauză penală, reclamanții au solicitat la 8 și 14 iunie 2001 ridicarea confiscării și restituirea obiectelor confiscate. La 24 septembrie 2001, camera de acuzare a tribunalului corecțional din Atena a respins cererea reclamanților (Decizia nr. 38186/2001). La 5 octombrie 2001, reclamanții au solicitat această decizie. La 22 noiembrie 2001, camera de judecată a Curții de Apel din Atena și-a primit parțial cererile (Decizia nr. 2763/2001). Ea a ordonat restituirea bancnotelor, a cecurilor de călătorie și a cărților de aur primilor trei reclamanți și a respins cererea de restituire formulată de a patra reclamantă, pe motiv că procesele-verbale ale confiscării nu precizau sumele exacte care îi aparțineau. Această decizie a fost publicată la 14 ianuarie 2002. La 18 februarie 2002, Decizia nr. 2763/2001 a Camerei de Acuzare a Curții de Apel din Atena a fost notificată la domiciliul primului, celui de-al treilea și celui de-al patrulea reclamant. În absența acestora, decizia a fost notificată și pusă în mâinile V.K. care, așa cum este atestat în actul de notificare, a coabitat cu ei. În februarie 2002, a fost notificată aceeași decizie reprezentantului celei de-a doua reclamante, iar reclamanții nu s-au pronunțat împotriva deciziei nr. 2763/2001 a Camerei de Acuzare a Curții de Apel din Atena și, prin urmare, aceasta a devenit definitivă. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de percheziția efectuată la domiciliul lor și de confiscarea bunurilor lor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de menținerea confiscării bunurilor lor pentru o lungă perioadă de timp. Reclamanții se plâng din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind durata procedurii. Ei se plâng, de asemenea, că percheziția la domiciliul primilor trei dintre ei, confiscarea bancnotelor reprezentând o sumă foarte mare, bijuterii și pietre prețioase le-a adus atingere protecției domiciliului, vieții private, precum și bunurilor garantate prin art. 8 din convenție și, respectiv, 1 din Protocolul nr. Guvernul susține că cererea este tardivă și, alternativ, afirmă că obiecțiile ridicate de reclamanți sunt lipsite de temei. Reclamanții au contestat faptul că V.K. nu a coabitat cu primii, al treilea și al patrulea reclamanți. A doua reclamantă, în ceea ce o privește, susține că reprezentantul său de atunci nu l-a informat pe G. Alfantakis, unul dintre avocații săi actuali, a notificării Deciziei nr. 2763/2001, din cauza lipsei comunicării, datorată unui dezacord între ei. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată într-o cauză decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive Pe de altă parte, în temeiul alineatului (4) din același articol, Curtea poate respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea articolului menționat 29-30, § 50), deși răspunde și necesității de a acorda persoanei interesate suficient timp de reflecție pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere Curții și de a defini conținutul acesteia (Iordache c. România (dec.) 55092/00, 23 Astfel, aceasta marchează limita temporală a controlului exercitat de Curte și raportează atât persoanelor fizice, cât și autorităților statului perioada care depășește perioada în care acest control nu mai este posibil (a se vedea Walker c. Regatul Unit (dec.), n 34979/97, CEDO 2000-I Kadićis c. Letonia 2) (dec.), n 62393/00, 25 septembrie 2003). Curtea amintește, de asemenea, că, atunci când reclamantul are dreptul să primească din oficiu o copie a deciziei interne definitive, este mai conform cu obiectul și cu scopul articolului 35 1 din convenție de a considera că termenul de șase luni începe să curgă de la data notificării copiei deciziei (Worm c. Austria, Hotărârea din 29 august 1997, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997-V, p. 1547 alineatul 33. În cazul de față, Curtea constată că procedura inițiată de solicitanți a încetat cu Decizia nr. 2763/2001 a camerei de acuzare a Curții de Apel din Atena, publicată la 14 ianuarie 2002. Din actele de notificare prezentate de guvern în fața Curții reiese că 18 februarie 2002 această decizie a fost notificată la domiciliul primului, celui de-al treilea și celui de-al patrulea reclamant. În absența acestora, decizia a fost notificată și prezentată în mâinile proprii lui V.K. care a coabitat cu ei. În plus, la 20 februarie 2002, aceeași decizie a fost notificată reprezentantului celei de-a doua reclamante. Curtea nu poate accepta argumentul celei de-a doua recurente, și anume că reprezentantul său de atunci nu l-a informat pe unul dintre reprezentanții săi actuali. Întradevăr, problemele de consultare ale avocaților celei de-a doua recurente nu pot fi imputabile statului, ale cărui organe au efectuat notificarea deciziei nr. 2763/2001 în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului intern. Prin urmare, reclamanții au luat cunoștință de decizia incriminată la aceste date sau, cel târziu, la o dată apropiată de acestea. Prin urmare, se presupune chiar că reclamanții au epuizat căile de atac interne cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 8 din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, întrucât nu au luat măsuri împotriva deciziei nr. 2763/2001 a camerei de acuzare a Curții de Apel din Atena, Curtea consideră că, prin introducerea acesteia la 14 octombrie 2002, și anume la mai mult de șase luni după luarea în considerare a hotărârii incriminate, reclamanții nu au respectat regula de șase luni prevăzută la art. 1 din convenție. Prin urmare, cererea este întârziată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-16
0,97
DIAMANTIDES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 60821/00 présentée par Spyros DIAMANTIDES contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 mai 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2003-11-20
0,96
DIAMANTIDES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71563/01 présentée par Spyros DIAMANTIDES contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 novembre 2003 en une chambre composée de :
CtEDO 2001-07-05
0,96
DIAMANTIDES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 60821/00 présentée par Spyros DIAMANTIDES contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juillet 2001 en une chambre compos
CtEDO 2005-05-19
0,94
KYRIAKAKOU ET KYRIAKAKOS (N° 1) c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 21813/02 présentée par Eleni KYRIAKAKOU et Evangelos KYRIAKAKOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 19 mai 2005 en une cham
CtEDO 2003-10-23
0,94
AFFAIRE DIAMANTIDES c. GRECE
s, conseiller auprès du Conseil Juridique de l'Etat. 3. Le requérant se plaignait, notamment sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, de la durée de la procédure pénale diligentée à son encontre. 4. La requête a été attribuée à la
Sursă