SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 40260/10 Evaggelos KARKANAKIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 14 noiembrie 2017 într-un comitet compus din Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători, și Renata Degener, adjunctul secțiunii, având în vedere cererea formulată la 12 iulie 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât în aprilie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Evagelos Karkanakis, este un resortisant grec, născut în 1948 și rezident în Kifisia. Pararas, avocat în Baroul de Est. Guvernul grec (atît) a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamantul se plângea de durata procedurilor pe care le-a inițiat în fața instanțelor administrative, precum și de absența în dreptul grecesc a unei căi de atac efective care îi permitea să se plângă de durata excesivă a acestora. La 13 octombrie 2016, cererea fusese comunicată guvernului în drept. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 28 aprilie 2017 guvernul a informat Curtea că are în vedere să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema invocată de Tribunal. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Greek Government would wish to acknowledge 1 of the European Convention on Human Rights ( ElectroluxConvention mainights) and that that he did not have an efectiv remedy before the national authority enabling el to complain of such incompatibility within the meaning of Article 13 of the Convention. If the Court strikes this case from the list, the Government is wiling to offer compensation in the amount of EUR 14 1000 to the applicant. This sum constitutes just satisfacting acording to the Court Decizia nr. 7.4.2016. It must also be taken into account, that although the proceseedings send are separate forms of procedure of the same person, just satisfaction will still be granted only unce. The above sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, will be plata within three months from the data of notition of the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. Prin scrisoarea din 2 iunie 2017, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Prin scrisoarea din 2 octombrie 2017, guvernul a precizat că, în general, sumele alocate reclamanților în cadrul satisfacției echitabile pentru încălcarea drepturilor prevăzute de convenție sunt scutite de orice taxă aplicabilă. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Załuska și Rogalska și alții (dec.), 53491/10, 722286/10 și 398 altele, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil și a dreptului la o cale de atac efectivă în această privință (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocșiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § punctul 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, n 50973/08, 21 decembrie 2010). Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea de land a despăgubirii propuse, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] Curtea interpretează această declarație în sensul că suma alocată va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rol în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 7 decembrie 2017. Renata Degener Aleš Pejchal Modulul Adjunct Președinte
Requête n
o
40260/10
Evaggelos KARKANAKIS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 14 novembre 2017 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Krzysztof Wojtyczek,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 juillet 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le
28
avril
2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Evaggelos Karkanakis, est un ressortissant grec, né en
1948 et résidant à Kifisia. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.
Pararas, avocat au barreau d’Athènes.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée des procédures qu’il a engagées devant les juridictions administratives, ainsi que de l’absence en droit grec d’un recours effectif lui permettant de se plaindre de la durée excessive de celles-ci.
Le 13 octobre 2016, la requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 28
avril 2017 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Greek Government would wish to acknowledge – by way of unilateral declaration – that the duration of the proceedings, in which the applicant was involved, was incompatible with the “reasonable time” requirement within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention on Human Rights (“Convention”) and that he did not have an effective remedy before the national authority enabling him to complain of such incompatibility within the meaning of Article 13 of the Convention.
If the Court strikes this case from the list, the Government is willing to offer compensation in the amount of EUR 14
000 to the applicant. This sum constitutes just satisfaction according to the Court’s well established case law:
Semigdalas
decision of 7.1.2016,
Orfanoudaki
decision of 21.5.2015,
Evropaikai Diakopai S.A.
decision of 7.4.2016. It must also be taken into account, that although the proceedings concerned are separate forms of procedure of the same person, just satisfaction will still be granted only once.
The above sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
»
Par une lettre du 2 juin 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
Par une lettre en date du 2 octobre 2017, le Gouvernement a précisé que, de façon générale, les sommes allouées aux requérants dans le cadre de la satisfaction équitable pour violation des droits de la Convention sont exemptes de toute taxe éventuellement applicable.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18 septembre 2007, et
Załuska et Rogalska et autres c. Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398 autres, §§
36-37 et 52, 20 juin 2017).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable et du droit à un recours effectif à cet égard (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, 21
décembre 2010).
Eu égard aux circonstances particulières de l’affaire, à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration en ce sens que la somme allouée sera exempte de toute taxe éventuellement applicable.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 6 § 1et 13 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 7 décembre 2017.
Renata Degener
Aleš Pejchal
Greffière adjointe
Président