Khalilova și Ayyubzade împotriva Azerbaidjanului

Reclamanții s-au născut în 1974 și, respectiv, 1994 și trăiesc în Baku. În momentul materialului, primul reclamant a fost membru al unuia dintre principalele partide de opoziție din țară, Partidul Frontului Popular din Azerbaidjan, iar al doilea reclamant a fost membru al unui grup de opoziție, Nida. Reclamanții au participat la o adunare la 6 mai 2014. Potrivit reclamanților, acestea au fost printre persoanele care s-au adunat lângă Curtea Baku Assize pentru a sprijini membrii Nida (un grup de opoziție), care au fost judecați în acea zi. Sala de judecată era plină, și prin urmare unii oameni s-au adunat în afara instanței pentru a aștepta rezultatul procedurii. Când Curtea și-a anunțat hotărârea, cei care s-au adunat afară au început să protesteze împotriva hotărârii, deoarece l-au considerat nedrept.

Protestul a fost scurt, spontan și pașnic. Imediat după ce manifestanții au început să cânte sloganuri, ofițerii de poliție și oamenii cu haine simple au început să disperse forța demonstrației. Reclamanții au fost arestați în timpul operațiunii de dispersie și au fost dus la o secție de poliție, unde au fost ținuți peste noapte. Reclamanții au fost interogați la secția de poliție. În ziua arestării reclamanților, au fost emise rapoarte administrative-offensive cu privire la acestea (inzibati xṣta haqqında protokol), care a declarat că au comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 298.2 din Codul de infracțiuni administrative („CaO”): participarea la o adunare publică organizată nu în conformitate cu legea.

10. Potrivit reclamanților, acestea nu au fost servite niciodată cu copii ale rapoartelor de infracțiune administrativă sau cu alte documente din dosarele lor de caz. Ei nu au primit acces la un avocat fie după arestarea lor, fie în timp ce erau în custodie de poliție. 11. În conformitate cu decizia unui ofițer de poliție și cu o ordonanță din 6 mai 2014, un avocat finanțat de stat (Dl O.A.) a fost invitat să apere primul reclamant. În mod similar, în conformitate cu decizia unui ofițer de poliție și cu o ordonanță din 6 mai 2014, un avocat finanțat de stat (dl A.B.) a fost invitat să apere al doilea reclamant. 12. Reclamanții au fost aduse în fața Curții de district Nasim în ziua următoare arestării lor.

13. Potrivit reclamanților, audierea din fața instanței de primă instanță a fost foarte scurtă în ambele cazuri. Membrii publicului nu au fost autorizați în sala de judecată, chiar dacă instanța nu a luat o decizie oficială de a închide audierea publicului. 14. Potrivit reclamanților, acestea nu au primit ocazia de a desemna avocați din propria lor alegere. 15. Un avocat finanțat de stat a fost invitat să apere primul reclamant. Acesta a fost același avocat, dl O.A., care a fost invitat să o apere în conformitate cu decizia ofițerului de poliție din 6 mai 2014. 16. Al doilea reclamant nu a fost reprezentat de un avocat. Potrivit transcrisului audierii în cazul său, el a refuzat asistența avocatului finanțat de stat și a decis să se apere personal.

17. Potrivit tranșei audierii referitoare la primul reclamant, avocatul finanțat de stat nu a formulat nicio prezentare orală sau scrisă. 18. Singurii martori interogați în cursul audierii cu privire la primul reclamant au fost ofițeri de poliție care, în conformitate cu dosarele oficiale, a arestat-o sau a emis raportul de infracțiune administrativă asupra ei. Ei au depus mărturie că reclamantul a organizat un protest neautorizat. În ceea ce privește al doilea reclamant, instanța nu a pus la îndoială niciun martor. 19. Potrivit tranșei audierii referitoare la prima reclamantă, ea a declarat că a participat la protest din 6 mai 2014 și a folosit corect „un limbaj necorespunzător” în cursul protestului.

20. Potrivit tranșei audierii referitoare la al doilea reclamant, el a declarat că a protestat pur și simplu împotriva unei hotărâri nedrepți împotriva membrilor Nida și nu a comis nicio acțiune ilegală. 21. În ambele cazuri, Curtea de district Nasim a constatat că reclamanții au participat la o demonstrație neautorizată. Curtea a condamnat reclamanții în temeiul articolului 298.2 din CAO și le-a condamnat la o perioadă de detenție administrativă de treizeci și douăzeci de zile respectiv. 22. La date neespecificate, reclamanții au depus apeluri la Curtea de Apel de la Baku, susținând că condamnările lor au fost încălcate cu drepturile lor, deoarece protestul în care au participat a fost spontan și pașnic.

De asemenea, reclamanții se plângeau că arestările lor erau ilegale și că auudițiile din fața instanței de primă instanță nu erau corecte. Ei au solicitat Curtea de Apel Baku să anuleze hotărârile instanței de primă instanță în cazurile lor respective. 23. Primul reclamant a fost asistat de un avocat al alegerii sale în fața Curții de Apel Baku. Al doilea reclamant nu a fost reprezentat de un avocat. 24. La 16 și, respectiv, 22 mai 2014, Curtea de Apel a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanței de primă instanță.

5. The applicants were born in 1974 and 1994 respectively and live in Baku. At the material time the first applicant was a member of one of the main opposition parties in the country, the Popular Front Party of Azerbaijan, and the second applicant was a member of an opposition group, Nida. 6. The applicants participated in an assembly on 6 May 2014. According to the applicants, they were among people who gathered near the Baku Assize Court to support members of Nida (an opposition group), who were being tried on that day. The courtroom was full, and therefore some people gathered outside the court to wait for the outcome of the proceedings. When the court announced its judgment, those who had gathered outside began to protest against the judgment, since they considered it unfair.

The protest was brief, spontaneous and peaceful. Immediately after the protesters started chanting slogans, police officers and people in plain clothes began to forcibly disperse the demonstration. 7. The applicants were arrested during the dispersal operation and were taken to a police station, where they were kept overnight. 8. The applicants were questioned at the police station. 9. On the day of the applicants’ arrest, administrative-offence reports on them (inzibati xəta haqqında protokol) were issued, which stated that they had committed an administrative offence under Article 298.2 of the Code of Administrative Offences (“the CAO”): participation in a public assembly organised not in accordance with the law.

10. According to the applicants, they were never served with copies of the administrative-offence reports or other documents from their case files. They were not given access to a lawyer either after their arrest or while they were in police custody. 11. According to a police officer’s decision and an order dated 6 May 2014, a State-funded lawyer (Mr O.A.) was invited to defend the first applicant. Similarly, according to a police officer’s decision and an order dated 6 May 2014, a State-funded lawyer (Mr A.B.) was invited to defend the second applicant. 12. The applicants were brought before the Nasimi District Court on the day following their arrest. 13. According to the applicants, the hearing before the first-instance court was very brief in both cases.

Members of the public were not allowed inside the courtroom, even though the court had not taken a formal decision to close the hearing to the public. 14. According to the applicants, they were not given an opportunity to appoint lawyers of their own choosing. 15. A State-funded lawyer was invited to defend the first applicant. It was the same lawyer, Mr O.A., who had been invited to defend her in accordance with the above-mentioned police officer’s decision of 6 May 2014. 16. The second applicant was not represented by a lawyer. According to the transcript of the hearing in his case, he refused the assistance of the State-funded lawyer and decided to defend himself in person. 17. According to the transcript of the hearing concerning the first applicant, the State-funded lawyer did not make any oral or written submissions.

18. The only witnesses questioned during the hearing concerning the first applicant were police officers who, according to official records, had arrested her or issued the administrative-offence report on her. They testified that the applicant had staged an unauthorised protest. With respect to the second applicant, the court did not question any witness. 19. According to the transcript of the hearing concerning the first applicant, she stated that she had participated in the protest of 6 May 2014 and had rightfully used “improper language” in the course of the protest. 20. According to the transcript of the hearing concerning the second applicant, he stated that he had simply protested against an unfair judgment against the Nida members, and had not committed any unlawful action.

21. In both cases the Nasimi District Court found that the applicants had participated in an unauthorised demonstration. The court convicted the applicants under Article 298.2 of the CAO, and sentenced them to a period of administrative detention of thirty and twenty days respectively. 22. On unspecified dates the applicants lodged appeals with the Baku Court of Appeal, arguing that their convictions had been in violation of their rights, because the protest in which they had participated had been spontaneous and peaceful. The applicants also complained that their arrests had been unlawful, and that the hearings before the first-instance court had not been fair. They asked the Baku Court of Appeal to quash the firstinstance court’s decisions in their respective cases.

23. The first applicant was assisted by a lawyer of her own choosing before the Baku Court of Appeal. The second applicant was not represented by a lawyer. 24. On 16 and 22 May 2014 respectively the Baku Court of Appeal dismissed the applicants’ appeals and upheld the decisions of the firstinstance court.