Yudin împotriva Rusiei

Comunicat la 6 aprilie 2017 SECȚIUNE TERZă Aplicația nr. 34963/12 Andrey Anatolyevich YUDIN împotriva Rusiei și a altor 16 cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este stabilită în apendice. Circumstanțele cazurilor Reclamanților sunt fie prizonieri care își îndeplinesc condamnarea în coloniile de corecții speciale-regime, fie rudele lor apropiate. Acestea susțin că acestea sunt afectate de restricții legale privind vizitele familiale, apelurile telefonice și numărul de parcele pe care le pot primi; aceste restricții constituie o parte inerentă a regimului strict de încarcerare aplicabil prizonierului pe parcursul primilor zece ani de închisoare. Detaliile cererilor individuale, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, sunt rezumate în apendice.

Legea și practica internă relevante Dispozițiile relevante ale dreptului intern care reglementează contactul deținuților de viață cu lumea exterioară sunt stabilite în cazul Khoroshenko c. Rusia [GC] (nr. 41418/04, §§ 32- 54, CEDO 2015). Noiembrie 2016, în hotărârea sa nr. 24 – 2016, Curtea Constituțională a hotărât după cum urmează: „1.3 Dispozițiile articolelor 125 § 3 și 127 § 4 din Codul de executie a sentințelor penale [„ CES”] au făcut deja obiectul cererilor în fața Curții Constituționale ... Curtea Constituțională a declarat cererile relevante inadmisibile (a se vedea Hotărârea nr. 257-O din 24 mai 2005 privind cazul dlui A.A.

Khoroshenko și Hotărârea nr. 248-O din 9 iunie 2009 privind cazul dlui [În urmă] [Cortea] susține că incapacitatea de a avea vizite pe termen lung de la rudele apropiate în primii zece ani de închisoare a constituit o încălcare a articolului 8 din [Convenția] [a se vedea Khoroshenko c. Rusia [GC], nr. 41418/04, CEDH 2015]... Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională consideră că este posibil să se reîntoarcă la examinarea constituționalității [dispozițiilor impugnate ale CES] și să recunoască [depunerile] de examinare în fond ... Curtea Constituțională a întemeiat hotărârile sale nr. 257-O din 24 mai 2005 și nr. 248-O din 9 iunie 2005 cu privire la concluzia că [a fost în competența parlamentului de a adopta] dispozițiile legale care permit prizonierilor să aibă vizite familiale pe termen lung nu mai devreme că după primii zece ani de închisoare au fost serviți ..., și că [dispozițiile legislative impugnate], astfel cum au fost aplicate în circumstanțele specifice ale cazurilor individuale, ... nu a încălcat ... echilibrul dintre interesele societății în ansamblu și interesele persoanei.

Cu toate acestea, în cazul în cauză, ținând seama de faptul că nu a fost eliberată nicio hotărâre finală privind constituționalitatea [dispozițiile impugnate], Curtea Constituțională consideră necesară să ia în considerare poziția juridică [Curtea Europeană a Drepturilor Omului], care a fost formulată pe baza unor noi abordări vizate de socializarea deținuților și să facă mai umane condițiile în care se desfășoară sentințele, după eliberarea hotărârilor nr. 257-O din 24 mai 2005 și nr. 248-O din 9 iunie 2005 de către Curtea Constituțională…

2.3 După cum se poate vedea din hotărârea Curții Constituționale nr. 21- 13;/2015 din 14 iulie 2015, interacțiunea dintre ordinele constituționale europene convenționale și ruse este imposibilă [dacă unul este subordonat celuilalt], deoarece un dialog între diferite sisteme juridice [pot apărea doar pe baza [interacțiunei] echilibrate, și eficacitatea normelor stabilite de [Convenția] în cadrul ordinului juridic rus depinde în mare măsură de respectarea [Curtei] pentru identitatea constituțională națională; recunoașterea semnificației fundamentale a sistemului european pentru protecția drepturilor și libertăților umane și civile (a cărui hotărâri [Curtea] constituie o parte), Curtea Constituțională este dispusă să caute un compromis legal pentru menținerea acestui sistem, reservând pentru sine [dreptul de a decide dacă este pregătită pentru un astfel de compromis], deoarece este Constituția Federației Ruse care delinează domeniul de compromis în această chestiune.

În evaluarea constituționalității dispozițiilor legislative și a hotărârilor sale în această privință, Curtea Constituțională a Rusiei [trebuie să examineze] care interpretează – propria, pe baza Constituției Rusiei sau a celor date de [Curtea] pe baza [Convenției] – oferă mai bune garanții pentru drepturile omului în cadrul sistemului juridic rus, asigurând un echilibru între valorile protejate de Constituție și statutul juridic al individului consemnat de documentele internaționale. Acest lucru se referă nu numai la persoanele care au solicitat protecție, ci la toate persoanele care ar putea fi afectate de reglementările impugnate.

În cazul în care interpretarea [Convenției] rezultă în garanții sporite pentru un grup de indivizi și, în același timp, nu invadă valorile protejate de Constituția Rusă, atunci, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale nr. 21-ש/2015 din 14 iulie 2015, ... modalități de armonizare a abordărilor [adoptate de [Curtea] și de legislatură rusă ar trebui găsite. În ceea ce privește constituționalitatea [dispozițiile încurcate], Curtea Constituțională remarcă că ... nu este obligată de concluzia din 24 mai 2005 nr. 257-O și nr. 248-O din 9 iunie 2005 ... acest lucru este în special având în vedere faptul că abordarea [Curtea] nu se opune la situațiile constituționale… 4.1 ... În primii zece ani de detenție, deținuții de viață, indiferent de conduita lor, [trebuie să rămână sub un regim strict de detenție] și nu pot fi transferați la un regim de închisoare mai lenient.

Practicile interne convin [dispozițiile legislative impugnate] ca stabilirea unei interdicții absolute privind vizitele pe termen lung în cursul acestei perioade. Aceasta nu permite [autorităților] să țină seama de comportamentul [prizonilor] (cum ar fi dorința demonstrată de a reforma, sau o atitudine negativă față de valorile cheie ale societății), sau să adapteze individual măsurile educaționale pentru prizonieri ... Permițând vizitele pe termen lung pentru deținuții de viață ca o formă de răsplată („ооδрение”) nu a putut fi considerată ca soluția unică pentru problema constituțională ridicată de solicitanți. 4.2.

Având în vedere cele de mai sus, [Curtea Constituțională concluzionează că dispozițiile impușite ale CES], în măsura în care acestea exclud posibilitatea vizitelor pe termen lung pentru prizonierii de viață în primii zece ani de detenție post-convicție, sunt incompatibile cu articolele 15 4, 17 1, 23 1 și 55 3 din Constituția Rusiei, adoptată împreună cu art. 8 din [Convenția], astfel cum a interpretat [Curtea]…

Curtea Constituțională consideră că prezenta hotărâre ar trebui să fie pusă în aplicare în următoarele moduri: - legislativul federal ar trebui – în conformitate cu orientările cerințelor stabilite de Constituția Rusă, și ținând seama de avizele juridice ale Curții Constituționale și [Curtea], citate în prezenta hotărâre – să introducă condițiile și procedura în care deținuții de viață ar putea exercita un drept la vizite pe termen lung; - în așteptarea introducerii amendamentelor la regulamentul aplicabil, care urmează de la această hotărâre, deținuții de viață ar trebui să fie autorizați o vizită pe termen lung pe an de la persoanele enumerate la art. 89 § 2 din [ CES]...” Reclamanții susțin că restricțiile legale privind vizitele familiale, apelurile externe și numărul de parcele permise în primii zece ani de detenție sunt incompatibile cu cerințele de la art. 8 din Convenție.

În baza articolului 13 din Convenție, reclamanții susțin că lipsa unor căi de recurs interne eficace prin care să se plângă de restricțiile menționate anterior privind contactul cu lumea exterioară. Restul plângerilor ale reclamanților sunt enumerate în apendice. Restricțiile aplicate reclamanților în ceea ce privește vizitele pe termen lung de la rudele apropiate, apelurile telefonice și numărul de parcele permise constituie o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată și/sau de familie în sensul articolului 8 din Convenție? În special, aceste măsuri constituie o interferență cu viața privată și/sau familiară a reclamanților? Dacă este cazul, această interferență este justificată în temeiul articolului 8 din Convenție?

În special: (a) Ingerența „prescrisă prin lege”? (b) În cazul în care aceasta urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 8 2 din Convenție? (c) Dacă da, este „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective? Restricțiile aplicate deținuților în condiții de înaltă securitate proporțională cu obiectivul legitim urmărit? Face dispozițiile Codului rusesc privind executarea sentințelor ( – „ CES” privind condițiile de înaltă securitate care restricționează drepturile condamnaților ține seama de circumstanțele individuale relevante ale fiecărui prizonier de viață? Luă în considerare nevoile de reabilitare și reintegrare a deținuților în societate liberă?

Guvernul este invitat să formuleze observații separate cu privire la aceste întrebări în ceea ce privește perioadele anterioare și după hotărârea Curții Constituționale a Rusiei din 15 noiembrie 2016 nr. 24-06/2016. Reclamanții au la dispoziție căi de recurs interne eficace, conform art. 13 din Convenție, în ceea ce privește plângerile lor privind restricțiile privind vizitele, apelurile telefonice și numărul de parcele permise?

A existat încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza neapăratării instanțelor interne de a asigura participarea personală a reclamanților la audieri în cadrul procedurilor civile care s-au încheiat cu deciziile pronunțate de Curtea Regională Yamalo Nenetskiy la 16 ianuarie 2012 și de Curtea Supremă a Rusiei la 13 iunie 2013? Cererea nr. 64921/12 A existat încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor materiale ale detenției reclamantului în colonia correctională Orenburg IK-56/1 de la 14 ianuarie până la 1 august 2012? A fost reclamantul supus unei supraveghere video constantă în colonia correctională Orenburg IK-56/1 de la 14 ianuarie până la 1 ianuarie 2012 August 2012? În cazul în care aceasta a constituit o interferență cu viața sa privată?

Dacă este așa, a fost justificată în temeiul articolului 8 2 din Convenție? În special: (a) A fost interferența „preținută prin lege”? (b) În cazul în care a urmărit unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 8 2 din Convenție? (c) Dacă da, ar fi fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective? În special, ar fi putut fi realizate aceste obiective prin utilizarea unor mijloace mai puțin intruzive? Aplicații nr. 64921/12, 49/14, 6330/16, 10565/16, 17112/16, 4642/16, 50701/16, 52594/16 și 53819/16 Detenția reclamanților în centrele de închisoare situate în afara regiunilor lor de origine dă naștere unei „situații continui” în scopul calculării normei de șase luni în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție?

Reclamanții au respectat regula de șase luni în ceea ce privește plângerile lor respective în temeiul articolului 8 din Convenție? A existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața lor privată și/sau de familie, în sensul articolului 8 1 din Convenție, având în vedere transferul lor din orașele lor de origine respective către centrele de detenție la distanță și efectul pe care l-a avut asupra contactului reclamanților cu membrii familiei lor? Dacă este cazul, interferența în cauză a îndeplinit criteriile prevăzute la art. 8 2 din Convenția (a se vedea Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia , nr. 11082/06 și 13772/05 §§§ 835 51, 25 iulie 2013)? În acest sens, (a) având în vedere termenii articolului 73 din CES, a fost interferența în cauză „în conformitate cu legea”?

(b) a urmărit unul sau mai multe obiective legitime menționate la art. 8 2 din Convenție? (c) a fost „necesar” pentru urmărirea unui astfel de obiectiv – în alte cuvinte, a fost proporțională și susținută de motive relevante și suficiente? Mai exact, autoritățile naționale au efectuat un echilibrare pentru a evalua proporționalitatea transferurilor nerespectate la obiectivele solicitate? art. 81 din CES prevede posibilitatea de a efectua un astfel de echilibrare înainte sau după transferul unui deținut la o anumită instalație? Cerere nr. 49/14 Durata procedurii penale în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție? Cererea nr. 8068/14 Sistemul permite monitorizarea/censorarea de rutină a corespondenței neprivilegiate a deținute de către CES?

În cazul în care aceasta constituie o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața și corespondența sa privată/familiară? În cazul în care este justificat în temeiul articolului 8 2 din Convenție? În special: (a) interferența este „prescriptă prin lege”? (b) Dacă este cazul, urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 8 alineatul (2) din Convenție? (c) În cazul în care este cazul, este „necesar într-o societate democratică” să se realizeze aceste obiective? Mai exact, CESE limitează lungimea și domeniul de aplicare al monitorizării corespondenței neprivilegiate? prevede posibilitatea de a efectua un echilibrare și de a evalua proporționalitatea acestei măsuri în fiecare caz?

Cererea nr. 46429/16 Reclamantul dispune de un remediu intern eficient, în conformitate cu art. 13 din Convenție, prin care să se plângă de transferul său la o instituție de detenție la distanță? Cererea nr. 47668/15 Se plânge reclamațiile reclamanților cu privire la lipsa de oportunități pentru ei de a concepe un copil intră în domeniul de aplicare al articolului 8? A existat vreo interferență cu viața privată și/sau familială a reclamanților în temeiul refuzului autorităților de a ajuta reclamanții în decizia lor de a deveni părinți (a se vedea mutatis mutandis Dickson c. Regatul Unit [GC], nr. 44362/04, ECHR 2007 V)? Dacă este cazul, este justificat în temeiul articolului 8 din Convenție?

În special: (a) interferența „prescriptă prin lege”? (b) Dacă da, urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 8 2 din Convenție? (c) Dacă este așa, este necesară „în societatea democratică” să atingă aceste obiective? Autoritățile interne cântăresc în mod corespunzător interesele individuale și publice relevante sau evaluează proporționalitatea restricțiilor care împiedică reclamanții să devină părinți? Alternativ, a existat o obligație pozitivă din partea statului de a se asigura că viața privată/familiară a reclamantului, în sensul articolului 8 din Convenție, este respectată? Dacă este cazul, a fost îndeplinită? APENDIX App. No Lodged on Solicitant Datea nașterii Loc de detenție Fapte particulare plângerea particulară a reclamantului 34963/12* 02/05/2012 Andrey Anatolyevich YUDIN 09/10/1970 IK-18, Kharp, regiunea Yamalo-Nenetskiy În timp ce în detenție reclamantul a adus o cerere civilă împotriva autorităților de închisoare.

El nu a avut posibilitatea de a participa la ședințe judiciare în ceea ce privește cazul său la două nivele de jurisdicții. Hotărârea finală a fost eliberată de Curtea Regională Yamalo Nenetskiy la 16/01/2012. Art. incapacitatea de a participa la ședințe judiciare în cazul civil 64921/12* 30/08/2012 Tyulegen Mingishevich KHABBASOV IK-2, Solikamsk, regiunea Perm La momentul arestării acestuia, reclamantul a locuit în regiunea Orenburg. După condamnarea sa, în așteptarea procedurii de recurs, el a fost reținut în diferite închisori, inclusiv IK-56/1 în Orenburg, de la 14/01/2012 până la 01/08/2012. Potrivit reclamantului, el a fost plasat în celulă nr. 12, care avea un spațiu de 10 mp. A împărtășit celula cu alți trei deținuți, fiind privat de dreptul de a merge în curtea de închisoare.

Celula a fost în stare sănătoasă și a fost constant sub supraveghere video. Arta. condițiile de detenție în IK-56/1, Orenburg, de la 14/01/2012 până la 01/08/2012 Art. 8: Survegherea video constantă în IK-56/1, Orenburg, de la 14/01/2012 până la 01/08/2012 Art. 8: transfer la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 49/14* 06/11/2013 Sergey Aleksandrovich FEDOROV 14/07/1980 IK-2, Solikamsk, regiunea Perm Pe 13/03/2007, reclamantul, care în acel moment locuia în regiunea Moscova, a fost arestat pe suspectul că a comis mai multe infracțiuni. A fost acuzat de crimă, jaf, extorcare și trafic de arme. Pe 26/12/2011 a fost condamnat de Curtea Regională de Moscova. Pe 24/05/2012 Curtea Supremă a Rusiei a pronunțat o decizie finală în cazul său penal.

În noiembrie 2012, reclamantul a solicitat o compensare pentru durata excesivă a procedurii penale. El nu a putut să asista la audieri ale instanței, deoarece instanța nu a acordat permisiunea de a apărea. La 13/06/2013 Curtea Supremă a Rusiei a pronunțat o decizie finală în acest caz, respingând reclamația. Curtea a citat complexitatea cauzei și diligența debitoare din partea autorităților investigatoare.

Art. lungime excesivă a procedurii penale Art. incapacitatea de a participa la ședințe de judecată în cazul civil Art. 8: transfer la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 4246/14* 07/11/2013 Konstantin Gennadyevich CHERNENKO 12/07/1978 Sergey Pavlovich SHAKHMATOV 07/02/1963 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiune Nici unul 8068/14* 29/11/2013 Viktor Ivanovich KURITSYN 02/07/1963 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiune Nici o artă compatibilitate a cadrului juridic care permite inspecția de rutină a corespondenței deținuților cu cerințele Convenției 33840/14* 26/07/2013 Ruslan Rishatovich BEKMURZIN 15/07/1982 Anatoliy Viktorovich GONTARENKO 09/05/1964 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiune Nicio 12821/15* 17/02/2015 Sergey Nikolayevich KALININ 03/07/1971 IK-56, Lozvinskiy, Sverdlovsk regiune Nicio 47668/15* 18/09/2015 Nikolay Valentinovich KOROLEV 31/03/1981 Veronika Vadimovna KOROLEVA 08/08/1981 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy regiune Pe 15/05/2008 dl Korolev a fost condamnat la închisoarea pe viață.

Pe 9/09/2009 reclamanții s-au căsătorit. Mai târziu au decis să aibă un copil. După ce au fost privați de oportunitatea de a concepe un copil în mod natural datorită interdicției absolute pe termen lung privind vizitele conjugale care au fost în vigoare la momentul respectiv, au solicitat în mod ineficient asistență cu inseminarea artificială. Cererea lor a fost respinsă, în special pentru că procedura medicală solicitată a solicitat transportul condamnatului într-o regiune îndepărtată. Prin o decizie finală din 31/07/2015 Curtea Supremă a Rusiei a susținut refuzul autorităților de a ajuta cu inseminarea artificială. Art. 8: lipsa de ocazie de a concepe un copil, inclusiv prin metoda de inseminare artificială 6330/16 14/01/2016 Ruslan Kazymovich KUBASHEV 22/02/1985 IK-56, Lozvinskiy, regiunea Sverdlovsk Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în Nikolsk, regiunea Penza.

Art. 8: transfer la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 10565/16* 31/05/2016 Nikolay Yurievich BURTSEV 21/05/1988 IK-18, Kharp, regiune Yamalo-Nenetskiy Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în regiunea Perm. Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 17112/16 03/03/2016 Vladislav Vasilievich TEKHNYUK 11/02/1982 IK-56, Lozvinskiy, regiunea Sverdlovsk Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în Republica Tyva. Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de detenție 46429/16* 22/07/2016 Yuriy Nikolayevich MAKHNOV 27/09/1977 IK-56, Lozvinskiy, Regiunea Sverdlovsk Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în Chelyabinsk, în regiunea Chelyabinsk.

Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie Art. 13: absența unor căi de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerea menționată în temeiul art. 8. 50701/16* 27/07/2016 Arkadiy Vladimovitch VOLOKHOV 01/01/1987 IK-5, Ognennnyiy, Regiunea Vologda Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în satul Teguldet, în regiunea Tomsk. Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 52007/16 10/08/2016 Anatoliy Yuryevich ZHAKUN 24/08/1965 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiune Niciuna 52594/16* 08/08/2016 Mikhail Anatolievich KARIMOV 27/09/1963 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiune Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în Vladivostok, în regiunea Primorskiy.

Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 53819/16* 03/08/2016 Arbi Khamzatovich DANDAYEV 01/02/1974 IK-56, Lozvinskiy, regiunea Sverdlovsk Înainte de arestarea sa, reclamantul a locuit în Grozny, în Republica Chechenă. Art. 8: transferul la un centru de detenție la distanță pentru a servi sentința de custodie 61992/16 10/10/2016 Andrey Aleksandrovich BAYDIN 27/04/1978 IK-18, Kharp, Yamalo-Nenetskiy Regiunea Niciuna

Communicated on 6 April 2017

THIRD SECTION

Application no. 34963/12 Andrey Anatolyevich YUDIN against Russia and 16 other applications (see list appended)

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the cases The applicants are either prisoners who are serving their sentences in special-regime correctional colonies, or their close relatives. They submit that they are affected by statutory restrictions on family visits, telephone calls and the number of parcels that they are permitted to receive; these restrictions constitute an inherent part of the strict regime of imprisonment applicable to life prisoners during their first ten years of imprisonment. The details of the individual applications, as submitted by the applicants, are summarised in the appendix.

B. Relevant domestic law and practice The relevant provisions of domestic law governing contact of life prisoners with the outside world are set out in the case of Khoroshenko v. Russia [GC] (no. 41418/04, §§ 32- 54, ECHR 2015). On 15 November 2016 in its judgment no. 24-П/2016 the Constitutional Court held as follows: “1.3 The provisions of Articles 125 § 3 and 127 § 4 of the Code of Execution of Criminal Sentences [“the CES”] have already been the subject of applications before the Constitutional Court ... the Constitutional Court declared the relevant applications inadmissible (see Ruling no. 257-O dated 24 May 2005 on the case of Mr A.A. Khoroshenko and Ruling no. 248-O dated 9 June 2009 on the case of Mr and Ms Z.).

[Subsequently] the [Court] held that life prisoners’ inability to have long-term visits from close relatives during the first ten years of imprisonment constituted a violation of Article 8 of [the Convention] (see Khoroshenko v. Russia [GC], no. 41418/04, ECHR 2015)... In the light of the above, the Constitutional Court considers that it is possible to return to the examination of the constitutionality of [the impugned provisions of the CES] and admit [the applications] for examination on the merits ...

COMMON QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Do the restrictions applied to the applicants in respect of long-term visits from close relatives, telephone calls and the number of parcels allowed constitute a violation of the applicants’ right to respect for their private and/or family life within the meaning of Article 8 of the Convention? In particular, do these measures constitute an interference with the applicants’ private and/or family life? If so, is that interference justified under Article 8 of the Convention? In particular: (a) Is the interference “prescribed by law”? (b) If so, does it pursue one or more of the legitimate aims referred to in Article 8 § 2 of the Convention? (c) If so, is it “necessary in a democratic society” to achieve those aims?

Are the restrictions applied to prisoners under high-security conditions proportionate to the legitimate aim pursued? Do the provisions of the Russian Code on the Execution of Sentences ( Уголовно ‑ исполнительный кодекс – “the CES”) on high-security conditions restricting convicts’ rights take into account the relevant individual circumstances of each life prisoner? Do they take into account the needs in respect of prisoners’ rehabilitation and reintegration into free society? The Government are invited to comment separately on these questions in respect of the periods prior to and after the judgment of the Constitutional Court of Russia of 15 November 2016 no. 24-П/2016. 2. Do the applicants have at their disposal effective domestic remedies, as required by Article 13 of the Convention, in respect of their complaints about the restrictions on visits, telephone calls and the number of parcels allowed?

QUESTIONS IN RESPECT OF INDIVIDUAL APPLICATIONS

1. Applications nos. 34963/12 and 49/14 1. Was there a violation of the applicants’ right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention on account of the domestic courts’ failure to ensure the personal attendance of the applicants at court hearings in civil proceedings which ended with the decisions delivered by the Yamalo ‑ Nenetskiy Regional Court on 16 January 2012 and by the Supreme Court of Russia on 13 June 2013? 2. Application no. 64921/12 1. Was there a violation of Article 3 of the Convention on account of the material conditions of the applicant’s detention in Orenburg correctional colony IK-56/1 from 14 January until 1 August 2012? 2. Was the applicant subjected to constant video surveillance in Orenburg correctional colony IK-56/1 from 14 January until 1 August 2012? If so, did that measure constitute an interference with his private life?

If so, was it justified under Article 8 § 2 of the Convention? In particular: (a) Was the interference “prescribed by law”? (b) If so, did it pursue one or more of the legitimate aims referred to in Article 8 § 2 of the Convention? (c) If so, was it “necessary in a democratic society” to achieve those aims? In particular, could those aims have been achieved by using less intrusive means? 3. Applications nos. 64921/12, 49/14, 6330/16, 10565/16, 17112/16, 46429/16, 50701/16, 52594/16, and 53819/16 1. Does the applicants’ detention in prison facilities located outside their home regions give rise to a “continuing situation” for the purposes of calculating the six-month rule under Article 35 § 1 of the Convention?

Have the applicants complied with the six-month rule in relation to their respective complaints under Article 8 of the Convention? 2. Was there an interference with the applicants’ right to respect for their private and/or family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, in view of their transfer from their respective home towns to remote detention facilities and the effect that it had on the applicants’ contact with members of their families? If so, did the interference in question fulfil the criteria set out in Article 8 § 2 of the Convention (see Khodorkovskiy and Lebedev v. Russia , nos. 11082/06 and 13772/05, §§ 835 ‑ 51, 25 July 2013)? In this connection, (a) having regard to the terms of Article 73 of the CES, was the interference in question “in accordance with the law”?

(b) did it pursue one or more legitimate aims referred to in Article 8 § 2 of the Convention? (c) was it “necessary” for the pursuit of such an aim – in other words, was it proportionate and supported by relevant and sufficient reasons? More specifically, did the domestic authorities carry out a balancing exercise to assess the proportionality of the impugned transfers to the aims sought? Does Article 81 of the CES provide for the possibility of carrying out such a balancing exercise prior to or after a detainee’s transfer to a certain facility?