SINE TSAGGARAKIS A.E.E. c. GRÈCE

Comunicat la 6 aprilie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 17257/13 SINE TSAGARAKIS A.E.E. împotriva Greciei introdusă la 5 martie 2013 OBIECTUL LIFFAR Societatea reclamantă funcționa în domeniul serviciilor de divertisment. În acest context, aceasta exploata un multiplu la Heraklion. În cazul în care o societate concurentă obține permise de exploatare și de construcție pentru un multiplu, recurenta introducea o acțiune în fața Consiliului de Stat, inclusiv faptul că terenul pe care societatea concurentă dorea să construiască se afla într-o zonă rezidențială și, prin urmare, nu putea găzdui un multiplu. Formarea plenară a Consiliului de Stat a considerat că principiile încrederii legitime și stabilității actelor administrative nu se află în speță, deoarece situația în litigiu fusese creată cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a adus cazul în a patra secțiune a Consiliului de Stat. Aceasta din urmă a respins recursul recurentei, considerând, printre altele, că permisele în cauză erau ilegale, dar că valabilitatea și efectele juridice ale acestora trebuiau să fie menținute în speță, în conformitate cu principiile încrederii legitime și stabilității actelor administrative. Cauza societății reclamante a fost ascultată în mod echitabil și, în special, respectând principiul securității juridice, astfel cum se prevede la art. 1 din convenție, având în vedere afirmațiile sale că formarea plenară (hotărârea nr. 1792/2011) și a patra secțiune a Consiliului de Stat (hotărârea 3064/2012) au dus la publicarea hotărârilor contradictorii în cauza sa În conformitate cu art. 13 din convenție, dreptul elen a oferit recurentei un mijloc de a ridica, în fața instanțelor naționale, problema divergenței de jurisprudență de care a susținut că a fost victimă.

Communiquée le 6 avril 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

17257/13

SINE TSAGGARAKIS A.E.E.

contre la Grèce

introduite le 5 mars 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La société requérante opérait dans le domaine des services de divertissement. Dans ce cadre, elle exploitait un multiplex à Héraklion. Lorsqu’une société concurrente obtint des permis d’exploitation et de construction pour un multiplex, la requérante introduisit un recours devant le Conseil d’État, estimant notamment que le terrain sur lequel la société concurrente voulait construire se trouvait dans une zone résidentielle et ne pouvait donc pas accueillir un multiplex. La formation plénière du Conseil d’État considéra que les principes de la confiance légitime et de la stabilité des actes administratifs ne s’appliquaient pas en l’espèce car la situation litigieuse avait été créée en violation des dispositions constitutionnelles et renvoya l’affaire à la quatrième section du Conseil d’État. Cette dernière rejeta le recours de la requérante en estimant, entre autres, que les permis en cause étaient illégaux mais que leur validité et leurs effets juridiques devaient être préservés en l’espèce en application des principes de la confiance légitime et de la stabilité des actes administratifs.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La cause de la société requérante a-t-elle été entendue équitablement et notamment en respectant le principe de la sécurité juridique, comme l’exige l’article

6

§

1 de la Convention, eu égard à ses allégations que la formation plénière (arrêt n

o

1792/2011) et la quatrième section du Conseil d’État (arrêt

n

o

3064/2012) ont procédé à la publication des arrêts contradictoires dans son affaire

?

2.

Le droit grec offrait-il à la requérante un moyen de soulever, devant les juridictions nationales, la question de la divergence de jurisprudence dont elle allègue avoir été victime, conformément à l’article

13 de la Convention

?