Comunicat la 6 aprilie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 63323/12 Henri GOETSCHY împotriva Franței introdusă la 28 august 2012 EXPOSAT DE FAPTELE ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Henri Goetschy, este un resortisant francez născut în 1926 și rezident în Kruth. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. noiembrie 1998, judecătorul judecător al Tribunalului de Mare Instanță din Colmar a fost sesizat cu două informații judiciare împotriva unei persoane nenumite șefi de favoritism, fals și uz, ca urmare a anomaliilor denunțate de Camera Regională de Conturi în gestionarea Sindicatului mixt pentru amenajarea site-ului din Ecuador (SMASH), instituit pentru restaurarea castelului situat pe acest site. Aceste două instrucțiuni au fost anexate printr-o ordonanță din 20 noiembrie 1998 pentru a ține cont de noile informații ale investigatorilor, trei rechiziții suplimentare au fost emise de procurorul Republicii la 4 februarie, 18 iunie și 16 iulie 1999. În iunie 1999, reclamantul, fost președinte al Consiliului General al Înaltului Rhin și senator onorific, a fost pus sub acuzare pe șeful infracțiunii de favoritism și pus sub supraveghere judiciară, în calitate de președinte al SMASH la momentul faptei. În iulie 1999, a fost emis un rechizitoriu suplimentar împotriva lui X al șefului de promoție a favoritismului. Au fost executate mai multe comisii de recurs. Prima din 20 noiembrie 1998 a fost returnată la 15 septembrie 1999 și a doua din 8 noiembrie 1999 a fost returnată la 30 noiembrie 1999. Un nou judecător de judecată numit în noiembrie 2001, a dat înapoi la 11 noiembrie 1999. martie 2002 o ordonanță de urmărire a informațiilor în conformitate cu art. 175-2 din Codul de procedură penală. O cerere de încheiere a procedurii a fost respinsă de către reclamant la 13 noiembrie 2003 de către instanța de judecată și la 5 ianuarie 2004 de către președintele Camerei de l'judecată a instanței judecătorești Colmar. Între 12 februarie 2004 și 5 ianuarie 2004 În aprilie 2005, magistratul instructor a efectuat mai multe interogatorii, confruntări, precum și o audiere a martorilor asistați și, în special, la 3 iunie 2004 a desfășurat o confruntare între reclamant și un alt pus sub semnul întrebării. La 23 iunie 2004, magistratul instructor a ridicat controlul judiciar al reclamantului și, la 6 octombrie 2006, a dat o ordonanță de nejudiciare. În iulie 2007, reclamantul l-a numit pe agentul judiciar al Trezoreriei, în cadrul unei acțiuni în responsabilitatea statului, în scopul de a obține condamnarea la plata sumei de un milion de euro ca daune-interese. El a susținut că a fost victima unor urmăriri penale abuzive timp de mai bine de șapte ani, având drept consecință un prejudiciu moral de o gravitație excepțională. Prin hotărârea din 11 iulie 2008, Tribunalul de Mare Instanță din Colmar l-a exonerat pe reclamant de cererea sa pe următoarele motive prevăzute că rezultă din citirea acestei cronologii că acțiunile au fost inițiate în mod regulat de către instanța de judecată de la punerea în discuție a dlui Goetshy La 22 octombrie 2010, instanța de apel a lui Colmar l-a decăzut pe reclamant din apelul său de a adopta următoarea motivație: Prevăzut că, în ceea ce privește pretinsa negare a justiției din cauza duratei excepționale a procedurii de luare a deciziilor, care a pus în discuție nu numai M. Goetshy, dar și alte câteva persoane acuzate de înșelăciune, falsificare și utilizare de falsuri, Tribunalul a subliniat în mod corect importanța, complexitatea și specificitatea investigațiilor impuse de multitudinea de piețe încheiate în contextul reabilitării castelului din Hotlandsburg, dar, mai presus de toate, a subliniat, având în vedere cronologia principalelor acte ale procedurii de înălțare, că această durată lungă nu implică o inactivitate vinovăție nici a instanței de judecată, nici servicii de investigare Prin hotărârea din 29 februarie 2012, Curtea de Casație a respins recursul recurentului. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii la care a fost pronunțată o ordonanță de nejudiciare în beneficiul său. El arată că această durată trebuie să fie apreciată în raport cu vârsta sa (șaizeci și trei de ani la începutul procedurii), cu mediatizarea care a făcut obiectul examinării și cu statutul său de fost politician și susține că această durată excesivă a avut consecințe asupra capacității sale de a interveni în dezbaterea politică și în viața asociativă. Durata procedurii penale urmate în speță a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție Guvernul este invitat să prezinte o cronologie detaliată a procedurii penale, în special pentru perioada cuprinsă între 30 noiembrie 1999 (întoarcerea comisiei de recurs) și 2 decembrie 2003 (convocarea unui proces de interogare de primă instanță). Părțile sunt invitate să prezinte o copie a următoarelor documente - ordonanță din 11 martie 2002 a instanței judecătorești din statul membru în cauză în scopul urmăririi în continuare a informațiilor în temeiul articolului 175-1 din Codul de procedură penală - sesizarea instanței judecătorești din data de 30 octombrie 2003 de către Consiliul reclamantului, în temeiul articolului 175-1 din Codul de procedură penală, precum și răspunsul judecătorului judecătoresc din culpă - ordonanță la data de 5 ianuarie 2004 a președintelui Camerei de l'lainginerie a tribunalului judecătoresc Colmar.
Communiquée le 6 avril 2017
Requête n
o
63323/12
Henri GOETSCHY contre la France
introduite le 28 August 2012
Le requérant, M. Henri Goetschy, est un ressortissant français né en 1926 et résidant à Kruth.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 3
novembre 1998, le juge d’instruction du tribunal de grande instance de Colmar fut saisi de deux informations judiciaires contre personne non dénommée des chefs de favoritisme, faux et usage, à la suite d’anomalies dénoncées par la chambre régionale des comptes dans la gestion du Syndicat mixte pour l’aménagement du site du Hohlandsbourg (SMASH), institué pour la restauration du château situé sur ce site.
Ces deux instructions furent jointes par une ordonnance du 20
novembre 1998.
Afin de tenir compte d’éléments nouveaux relevés par les enquêteurs, trois réquisitoires supplétifs furent délivrés par le procureur de la République les 4
février, 18
juin et 16
juillet 1999.
Le 23
juin 1999, le requérant, ancien président du conseil général du Haut-Rhin et sénateur honoraire, fut mis en examen du chef de délit de favoritisme et placé sous contrôle judiciaire, en sa qualité de président du SMASH au moment des faits.
Le 16
juillet 1999, un réquisitoire supplétif contre X du chef de recel de favoritisme fut délivré. Plusieurs commissions rogatoires furent exécutées. La première du 20
novembre 1998 fut retournée le 15
septembre 1999 et la seconde du 8
novembre 1999 fut retournée le 30
novembre 1999.
Un nouveau juge d’instruction, désigné en novembre 2001, rendit le 11
mars 2002 une ordonnance aux fins de poursuite de l’information en application de l’article
175-2 du code de procédure pénale.
Une demande de clôture de l’instruction formée par le requérant fut rejetée le 13
novembre 2003 par le juge d’instruction et le 5
janvier 2004 par le président de la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Colmar.
Entre le 12
février 2004 et le 5
avril 2005, le magistrat instructeur procéda à plusieurs interrogatoires, confrontations ainsi qu’une audition de témoin assisté. Il effectua notamment le 3
juin 2004 une confrontation entre le requérant et un autre mis en examen.
Le 23
juin 2004, le magistrat instructeur leva le contrôle judiciaire du requérant et, le 6
octobre 2006, il rendit une ordonnance de non-lieu.
Le 9
juillet 2007, le requérant assigna l’agent judiciaire du Trésor, dans le cadre d’une action en responsabilité de l’Etat, aux fins d’obtenir la condamnation de l’Etat à lui payer la somme d’un million d’euros à titre de dommages-intérêts. Il alléguait avoir été victime de poursuites pénales abusives pendant plus de sept ans, ayant entraîné un préjudice moral d’une gravité exceptionnelle.
Par un jugement en date du 11
juillet 2008, le tribunal de grande instance de Colmar débouta le requérant de sa demande aux motifs suivants
:
«
Attendu qu’il résulte de la lecture de cette chronologie que des actes ont été régulièrement diligentés par le juge d’instruction depuis la mise en examen de M. Goetshy
; que la durée de l’instruction ne résulte ainsi aucunement de l’inactivité du ou des juges chargés de l’instruction mais exclusivement de son caractère complexe et de la multiplicité des investigations à mener.
»
Le 22
octobre 2010, la cour d’appel de Colmar débouta le requérant de son appel adoptant la motivation suivante
:
«
Attendu qu’en ce qui concerne le prétendu déni de justice en raison de la durée exceptionnelle de la procédure d’instruction, laquelle mettait en cause non seulement M. Goetshy mais également plusieurs autres personnes mises en examen pour escroquerie, faux et usage de faux, le tribunal a souligné à bon droit l’importance, la complexité et la spécificité des investigations rendues nécessaires par la multiplicité des marchés conclus dans le cadre de la réhabilitation du château de Hohlandsbourg, mais surtout a relevé, au vu de la chronologie des principaux actes de la procédure d’instruction, que cette longue durée ne résultait pas d’une inactivité fautive ni du juge d’instruction, ni des services d’enquête
;
(...)»
Par un arrêt du 29
février 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant.
GRIEF
Invoquant l’article
6 §
1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure à l’issue de laquelle une ordonnance de non-lieu a été rendue à son bénéfice. Il expose que cette durée doit s’apprécier au regard de son âge (soixante-treize ans au début de la procédure), de la médiatisation dont sa mise en examen a fait l’objet et de son statut d’ancien homme politique, et fait valoir que cette durée excessive a eu des répercussions sur sa capacité à intervenir dans le débat politique et la vie associative.
La durée de la procédure pénale suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article
6 §
1 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à produire
une chronologie détaillée de la procédure pénale, notamment pour la période comprise
entre le 30
novembre 1999 (retour de commission rogatoire) et le 2
décembre 2003 (convocation d’un mis en examen pour un interrogatoire de première comparution).
Les parties sont invitées à produire copie des documents suivants
:
- l’ordonnance du 11
mars 2002 du juge d’instruction aux fins de poursuite de l’information en application de
l’article
175-1 du code de procédure pénale
;
- la saisine du juge d’instruction du 30
octobre 2003 par le Conseil du requérant sur le fondement de l’article
175-1 du code de procédure pénale ainsi que la réponse du juge d’instruction
;
- l’ordonnance en date du 5
janvier 2004 du Président de la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Colmar.