CtEDO 11.04.2017 Auto

CASE OF BOROVIĆ AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
11.04.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BOROVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE BOROVI ȘI ALȚII v. SERBIA (Aplicații nr. 58559/12 și altele 3 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 11 aprilie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Borović și alții v. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în particular la 21 martie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în patru cereri (n. 58559/12, 9162/15, 14772/15 și 14883/15) împotriva Serbiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”). Reclamanții sunt toți cetățenii sârbi și detaliile lor personale sunt prezentate în apendicele prezentei hotărâri. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost inițial reprezentat de fostul lor agent, dna V. Rodić, care a fost înlocuit recent de actualul lor agent, dna N. Plavšić. La 1 septembrie 2015, cererile au fost comunicate guvernului. Guvernul s-a opus examinării cererilor de către un comitet. Curtea respinge această opoziție după a-l lua în considerare în mod corespunzător. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a diferitelor proceduri penale și civile (a se vedea apendicele la prezenta hotărâre). Toate reclamanții au obținut hotărâri de către Curtea Constituțională care au constatat o încălcare a dreptului lor la o audiere într-un timp rezonabil și le-au acordat diverse sume de bani în ceea ce privește prejudiciile morale (a se vedea apendicele). Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 ALEGATĂ A CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii penale și civile în cauză erau incompatibile cu cerințele privind „tempul rațional”. art. 6 § 1 și art. 13 din Convenția se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui... toți au dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Guvernul a susținut că reclamanții nu pot pretinde că sunt victime ale presupusei încălcări în sensul articolului 34 din Convenție. 10. Curtea consideră că obiecția Guvernului este strâns legată de substanța plângerii și, prin urmare, ar fi examinată în mod mai corespunzător la etapa de fond. 11. Curtea constată, de asemenea, că aceste plângeri nu sunt, în mod evident, bolnave, întemeiate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și nu sunt, de asemenea, inadmisibile din alte motive și, prin urmare, trebuie declarate admisibile. În opinia Guvernului, constatarea unei încălcări de către Curtea Constituțională și atribuirea unei compensații pentru prejudiciu moral au constituit o soluție suficientă pentru încălcarea dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil. 13. Reclamanții nu au fost de acord. 14. Curtea remarcă că statutul unei reclamante ca „victima” în sensul articolului 34 din Convenție depinde de faptul că autoritățile interne au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, presupusa încălcare a Convenției și au furnizat, dacă este necesar, un recurs adecvat. Numai atunci când aceste condiții au fost îndeplinite că natura subsidiară a mecanismului de protecție a Convenției împiedică examinarea unei cereri (a se vedea Vidaković c. Serbia (dec.) nr. 16231/07, § 26, 24 mai 2011; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 71, CEDH 2006 V; și Cataldo c. Italia (dec.), nr. 45656/99, 3 iunie 2004). 15. În acest sens, Curtea constată că Curtea Constituțională a constatat că dreptul reclamanților la o audiere a fost încălcat într-un termen rezonabil (a se vedea punctul 6 mai sus), recunoaștend astfel încălcarea se plângea și, în realitate, satisfacând prima condiție prevăzută în jurisprudența Curții. 16. Statutul victimei reclamanților depinde atunci de faptul că remedierea acordată a fost adecvată și suficientă, având în vedere doar satisfacția prevăzută la art. 41 din Convenție (a se vedea Dubjaková c. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 19 octombrie 2004). 17. Curtea observă că, în cazurile de lungime a procesului, una dintre caracteristicile unei reparații suficiente, care poate elimina statutul de victimă al litigantului, se referă la suma acordată, ceea ce depinde, în special, de caracteristicile și eficacitatea remediului. Astfel, statele care, la fel ca Serbia, au optat pentru un remediu conceput atât pentru a accelera procedurile, cât și pentru a permite compensații sunt libere de atribuire a sumelor care, în timp ce sunt mai mici decât cele acordate de Curte, nu sunt încă irazonabile (a se vedea Cocchiarella , citată mai sus, §§ 96, 97). 18. În prezent, Curtea Constituțională, în plus față de găsirea unei concluzii În ceea ce privește sumele efective acordate reclamanților, Curtea constată că compensația acordată în acest caz a fost semnificativ mai mică decât cea acordată pentru întârzieri similare în jurisprudența Curții. Cu toate acestea, dacă suma acordată poate fi considerată rezonabilă, se calculează în funcție de toate situațiile cazului. Acestea includ nu numai durata procedurii în cazul specific, ci și valoarea atribuirii vizate în funcție de nivelul de trai în statul în cauză, și faptul că, în general, în cadrul sistemelor naționale, compensarea va fi acordată și plătită mai prompt decât în cazul în care această chestiune a fost hotărâtă de Curte în temeiul articolului 41 din Convenție. 20. Având în vedere documentele din caz și având în vedere circumstanțele particulare ale procedurii în cauză, Curtea consideră că sumele atribuite reclamanților nu pot fi considerate suficiente și, prin urmare, nu constituie o soluție adecvată pentru încălcările suferite. 21. Astfel, Curtea concluzionează că reclamanții nu și-au pierdut statutul de victime în sensul articolului 34 din Convenție. Prin urmare, obiecția guvernului în acest sens trebuie respinsă. 22. Având în vedere cele de mai sus, și în special concluzia sa cu privire la statutul de victimă al reclamantelor, Curtea concluzionează că durata procedurii în cauză a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 23. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 24. După această concluzie, Curtea nu consideră necesar să examineze, în esență, aceeași plângere invocată de către reclamant, dl Željko δorשević (depunerea nr. 14883/15) în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Kin-Stib și Majkić c. Serbia , nr. 12312/05, § 90, 20 aprilie 2010). III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEII 25. În cererile nr. 9162/15 și 14772/15, reclamanții, dl Ferenc Dimović și dl Slobodan Ristić, au formulat plângeri separate cu privire la durata procedurii ulterioare în fața Curții Constituționale, care s-au bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. Curtea constată că durata procedurii a fost de aproximativ trei ani și jumătate și, respectiv, doi ani și opt luni. Curtea a constatat deja că o serie de proceduri în fața Curții Constituționale, după o plângere constituțională individuală, care avea o lungime similară cu procedura impugnată în acest caz, nu s-a îndepărtat de cerința de timp rezonabil. Prin urmare, nu s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în procedurile constituționale care au durat aproximativ trei ani și jumătate (a se vedea Posedel-Jelinović c. Croația , nr. 359151/02 , § 26, 24 noiembrie 2005). 26. Rezultă din considerațiile de mai sus că plângerile reclamanților cu privire la durata procedurii dinaintea Curții Constituționale sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.”28 Reclamantul, dl Ljubiša Borović (depunerea nr. 58559/12) nu a solicitat o sumă specifică în ceea ce privește satisfacția echitabilă, ci a lăsat-o la discreția Curții. Toate celelalte reclamante au solicitat diverse sume în ceea ce privește prejudiciile morale (a se vedea tabelul anexat). De asemenea, au solicitat diverse sume în ceea ce privește prejudiciile materiale și pentru costurile și cheltuielile juridice suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 29. Guvernul a contestat aceste afirmații. 30. Curtea constată că reclamanții nu au demonstrat că presupusul prejudiciu material a fost de fapt cauzat de lungimea procedurii în fața instanțelor interne și nu dispune de o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse. Prin urmare, respinge afirmațiile reclamanților în ceea ce privește prejudiciile materiale. 31. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale, mai puțin și toate sumele care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; se alăture obiecției guvernului în ceea ce privește statutul de victimă al reclamanților și îl respinge; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește fiecare solicitant; declară că nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție, dl Željko (depunerea nr. 14883/15); Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, după deducerea sumelor care ar fi putut fi deja plătite pe această bază; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 11 aprilie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Luis López Guerra Președintele de secretar adjunct APPENDIX Nr. cerere și data depusă numele reclamantului, data nașterii Reprezentat Începutul procedurii Încheierea procedurilor Lungime totală și număr de cazuri de la data în care 3 martie 2004 (data în care a intrat în vigoare Convenția) Detalii privind decizia Curții Constituționale; satisfacție echitabilă acordată prejudiciu moral solicitate în euro Sumele totale acordate pentru prejudiciu moral și costurile și cheltuielile per reclamant în euro (Plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitanți.) 58559/12 05/09/2012 Ljubiša BOROVIδ 03/05/1956 Ivanjica 11/08/1986 17/03/2010 6 ani 2 nivele de jurisdicție Už. 2703/2010 28 iunie 2012 200 euro A se vedea punctul 28 din hotărârea 1.600 9162/15 12/02/2015 Ferenc DIMOVI 7 ani și 4 luni 2 nivele de competență Už 3453/2012 18 decembrie 2014 700 euro 15.000 2.300 14883/15 17/03/2015 Željko δORשEVIש 04/04/1965 Kragujevac Luka ULJAREVIć 09/05/2006 19/01/2012 5 ani și 8 luni 2 nivele de competență Už 1781/2012 11 decembrie 2014 300 euro 10.000 2.000

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-04-05
0,96
CASE OF SAVIĆ AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF SAVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (Applications nos. 22080/09, 56465/13, 73656/14, 75791/14, 626/15, 629/15, 634/15 and 1906/15) JUDGMENT STRASBOURG 5 April 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revis
CtEDO 2018-10-09
0,96
CASE OF KNEŽEVIĆ AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF KNEŽEVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (Applications nos. 54787/16 and 6 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 9 October 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Knežević
CtEDO 2019-08-27
0,96
CASE OF STEVANOVIC AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF STEVANOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (Applications nos. 43815/17 and 15 others - see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 August 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Steva
CtEDO 2018-11-27
0,95
CASE OF STANIVUKOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF STANIVUKOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (Applications nos. 10921/16 and 3 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 November 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of St
CtEDO 2018-10-23
0,95
CASE OF MIJATOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF MIJATOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (Applications nos. 50117/13 and 6 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 23 October 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mijato
Sursă