CASE OF STEVANOVIC AND OTHERS v. SERBIA

CASE OF STEVANOVIC AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2019)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE STEPANOVIVI ȘI ALȚII v. SERBIA (Aplicații nr. 43815/17 și altele 15 - a se vedea lista adăugată) JUDITUL Strasburg 27 august 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Stevanović și alții v. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides, Președinte, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, Deliberat în privat la 9 iulie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a avut origine în 16 cereri (nus. 43815/17, 43819/17, 46335/17, 46382/17, 58825/17, 72892/17, 77141/17, 77875/17, 77876/17, 77879/17, 77882/17, 78142/17, 79575/17, 83186/17, 5791/18 și 6256/18) împotriva Republicii Serbiei depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de șaisprezece resortisanți sârbi. Detaliile personale ale reclamanților sunt prezentate în apendicele prezentei hotărâri. Reclamanții au fost reprezentați de dna T. Stojiljković, avocată care practică în Leskovac. Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna N. Plavšić. La 25 septembrie 2018 a fost notificată guvernului cererilor în conformitate cu art. 2 litera (b) din Regulamentul Curții. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernamentale, Curtea o respinge. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Reclamanții au fost angajate de următoarele societăți sociale/Statale: Vučje, Inkol, Elektrouniverzal și Graditelj (denumit în continuare „debitorii”) au obținut hotărâri finale în care debitorii au ordonat să le plătească salariile și costurile și dobânzile implicite. Informațiile esențiale privind procedura internă în ceea ce privește fiecare cerere sunt indicate în apendicele la prezenta hotărâre. Între aprilie 2009 și septembrie 2010, Curtea Comercială Leskovac a deschis procedurile de insolvență în ceea ce privește debitorii. Întrucât toate procedurile de executare împotriva debitorilor au fost păstrate prin aplicarea legii (a se vedea punctul 12 de mai jos), reclamanții au raportat cererile pe baza hotărârilor judecătorești menționate la punctul 6 de mai sus lichidatorului. La date diferite, lichidatorul a acceptat creanțele lor în valoarea datoriei principale plus dobânzile implicite acumulate până la data instituției procedurii de insolvență împotriva debitorilor, astfel cum se prevede în legislația internă (a se vedea punctul 12 de mai jos). La date diferite (a se vedea apendicele prezentei hotărâri) Curtea de Apel comercial a constatat că dreptul reclamanților la un proces într-un timp rezonabil a fost încălcat și le-a acordat între 100 și 400 de euro (EUR) fiecare pentru prejudiciu moral. Nu a fost acordată nicio atribuire în ceea ce privește al cincilea și al șaptelelea solicitant. De asemenea, instanța a ordonat Curții Comerciale Leskovac să accelereze procedurile de insolvență împotriva debitorilor. Toate reclamanții au plâns la Curtea Supremă de Cassare în legătură cu suma lauzelor. Curtea Supremă de Cassare a respins apelurile lor. 10. La date diferite în 2017, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor și a ordonat ca creanțele acceptate de lichidatorul (a se vedea punctul 7 de mai sus) să fie plătite direct de stat în termen de patru luni. În plus, a susținut că sumele acordate în ceea ce privește daunele nepecuniare sunt rezonabile. 11. La scurt timp după aceea, aceste afirmații au fost într-adevăr plătite de stat. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 12. În conformitate cu articolele 85 și 93 din Legea 2009 privind insolvența (Zkon o stečaju; Gazette Oficial nr. 104/09, 99/11, 71/12, 83/14, 113/17 și 44/18), începând cu ziua instituției procedurii de insolvență împotriva unei societăți (atât private, cât și sociale și de stat), orice procedură de executare în curs împotriva societății este rămasă și dobânzile nejustificate pentru orice datorie a societății încetează să crească. Legea de insolvență 2004 (Zcacon o stečajnom postupku ; Gazettele Oficiale nr. 84/04 și 85/05), care au fost în vigoare până la intrarea în vigoare a Actului de insolvență 2009, conțin dispoziții aproape identice. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII 13. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ARTICOLUL 6 ALEGAT AL CONVENȚIEI ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 14. Reclamanții au susținut că deciziile finale ale instanței menționate la alineatul (6) de mai sus nu au fost aplicate pe deplin. Ele se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale. ...” Admisibilitate Observațiile părților 15. Guvernul a susținut că reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 din Convenție, deoarece hotărârile în cauză au fost executate, instanțele interne au recunoscut presupusa încălcare și au acordat un recurs adecvat și suficient. Având în vedere o situație economică extremă în Serbia, nu s-a putut aștepta instanțelor naționale să acorde sume mai mari în acest sens. Guvernul a adăugat că în Serbia, în perioada relevantă (în 2016), salariul mediu a fost mai mic de 400 EUR și pensia medie a fost mai mică de 200 EUR. 16. Reclamanții nu sunt de acord. În mod deosebit, s-au plâns deoarece nu au fost plătite dobânzi nejustificate după instituția procedurii de insolvență împotriva debitorilor. De asemenea, au susținut că reparația acordată în ceea ce privește daunele nepecuniare nu era suficientă. Evaluarea Curții 17. Curtea remarcă că reclamanții au dreptul să primească, și au primit într-adevăr, datoria principală și dobânzile nejustificate la rata legală până la instituția procedurii de insolvență împotriva debitorilor. Ei nu au primit dobânzi nejustificate după data respectivă, deoarece nu au avut dreptul la aceasta (a se vedea punctul 12 mai sus). În acest caz, Curtea concluzionează că hotărârile interne în cauză au fost pe deplin aplicate. În acest sens, Curtea este de acord cu Guvernul că, deși statul contestat este responsabil pentru datoria hotărârii societăților sociale/de stat (a se vedea R. Kačapor și alții c. Serbia) , nr. 2269/06 și altele 5 din 15 ianuarie 2008), normele generale ale dreptului intern se aplică încă la orice procedură de aplicare și de insolvență împotriva unor astfel de societăți. Cei care au hotărâri neexecute împotriva societăților sociale/de stat au posibilitatea de a transfera răspunderea pentru reclamațiile lor către stat din 2012 (a se vedea Marinkovic c. Serbia) (dec.), nr. 5353/11, 29 ianuarie 2013). În acest caz, nu există nici un motiv să se clarifice normele aplicabile cererilor transferate, deoarece hotărârile în cauză au fost executate imediat după transferul răspunderii (a se vedea punctele 10-11 de mai sus). 18. Curtea reiterează, de asemenea, faptul că executarea unei hotărâri după întârziere substanțială nu este, în principiu, suficientă pentru a priva un reclamant de statutul său de victimă, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut încălcarea (cel puțin în substanță) și au acordat o soluție adecvată și suficientă (a se vedea Burdov c. Rusia (n. 2), nr. 33509/04, § 56, 15 ianuarie 2009). 19. În cazul de față, instanța internă a recunoscut în mod expres încălcarea presupusă, îndeplinind astfel prima condiție prevăzută în jurisprudența Curții. 20. În ceea ce privește a doua condiție, Curtea a deținut deja în cazurile de lungă durată de procedură că una dintre caracteristicile acestui recurs, care poate elimina statutul de victimă al litigantului, se referă la suma acordată (a se vedea Cotch iarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 93, CEDH 2006 V). Principiile elaborate în contextul cazurilor de lungime a procedurilor sunt, de asemenea, aplicabile în situația în care reclamanții se plâng întârzierea executării hotărârilor finale în favoarea lor, ca în cazul în cauză (a se vedea Kudić c. Bosnia și Herțegovina) , nr. 28971/05, § 17, 9 decembrie 2008). Statele care, ca Serbia, au optat pentru un remediu conceput atât pentru accelerarea procedurilor, cât și pentru a permite compensații sunt libere de atribuire a sumelor care, în timp ce sunt mai mici decât cele acordate de Curte, nu sunt încă irezonabile (a se vedea Cocchiarella , citată mai sus, § 97). 21. În cazurile împotriva Serbiei, atunci când o hotărâre finală pronunțată într-un litigiu de muncă a rămas neexecută timp de mai mult de cinci ani, ca în cazul în cauză, Curtea a atribuit în mod normal 4 700 EUR pentru prejudiciu moral (a se vedea Adamović c. Serbia n. 41703/06, § 51, 2 octombrie 2012, și Klikovac și alții c. Serbia c. , nr. 24291/08, § 25, 5 martie 2013). Având în vedere un număr foarte mare de hotărâri interne neexecute împotriva societăților sociale/de stat, Curtea a redus această sumă la 2.000 EUR (a se vedea Stošić c. Serbia , nr. 64931/10 , § 67, 1 octombrie 2013). În acest sens, a luat în considerare și situația economică din Serbia la care a menționat guvernul. Întrucât această sumă este deja mult mai mică decât cea pe care Curtea ar fi acordat-o în mod normal în astfel de cazuri, orice sumă mai mică acordată la nivel intern este considerată necorespunzătoare. Cu toate acestea, trebuie adăugat faptul că Curtea ar putea accepta o atribuire internă mai mică, în cazul în care statul contestat optă pentru o soluție cuprinzătoare și transfera răspunderea pentru toate deciziile interne neexecute împotriva societăților sociale/de stat către stat în temeiul legii (a se vedea Knežević c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 15663/12, §§ 11-15, 14 martie 2017, acceptarea unei premii interne de 50 EUR în ceea ce privește daunele nepecuniare). 22. Deoarece reclamanții au primit mai puțin de 2.000 de euro în acest sens, ei nu și-au pierdut statutul de victime în sensul articolului 34 din Convenție. Obiecția guvernului trebuie, prin urmare, respinsă. Având în vedere concluzia că deciziile interne în cauză au fost aplicate pe deplin (a se vedea punctul 17 mai sus), nu este necesar să examineze restul obiecțiilor guvernului. 23. Întrucât cererea nu este, în mod evident, nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, nici inadmisibilă din alte motive, trebuie declarată admisibilă. , citat mai sus, și Crnišanin și alții c. Serbia , nr. 35835/05 și altele 3 , 13 ianuarie 2009 . Nu există nici un motiv să se depărteze de această jurisprudență . 25. În consecință a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înălțimei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 27. Reclamanții au solicitat 2 000 EUR fiecare în ceea ce privește daunele nepecuniare, 1 500 EUR fiecare pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 1000 EUR fiecare în fața Curții. 28. Guvernul a considerat că sumele solicitate sunt excesive. 29. Având în vedere jurisprudența sa (a se vedea Stošić) , citat mai sus), Curtea atribuie reclamanților 2,000 EUR fiecare, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, în ceea ce privește daunele, costurile și cheltuielile nepecuniare și respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni (2,000 EUR) fiecare, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, în ceea ce privește daunele, costurile și cheltuielile nepecuniare, precum și orice impozit care ar putea fi taxabil, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 august 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului nr. de cerere și data introducerii Data nașterii Reclamantului Data nașterii Hotărârea internă finală (curtea internă, cauza nr., data hotărârii) Ordine de punere în aplicare (curtea de punere în aplicare, cazul nr., data ordinii) Hotărârea internă finală privind durata procedurii (judecată, caz nr., data hotărârii) Sumele acordate la nivel intern pentru prejudiciu moral Detalii privind decizia Curții Constituționale 43815/17 12/06/2017 Sr STEVANOVOVIVÌ 06/07/1965 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 2663/2003 07/10/2003 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 1313/07 08/05/2007 Curtea Comercială de Apel R4 St 251/15 13/05/2015 170 euro Tribunalul Municipal Už-6940/2015 27/04/2017 43819/17 12/06/2017 Tribunalul Municipal de Goran ILI îi dă 12/09/1969 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 2575/03 20/11/2003 P1.br. 3239/07 13/03/2008 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 4338/07 10/12/2007 I.br. 1316/08 03/07/2008 Tribunalul Comercial de Apel R4 St 122/15 17/03/2016 250 euro Už-6963/2016 (Už-2506/2014) 27/04/2017 46335/17 14/06/2017 Radmila STAMENKOVOVIV 03/04/1951 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 1255/03 13/11/2003 P1.br. 3308/07 14/02/2008 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 4172/07 27/11/2007 I.br. 1812/08 18/09/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St 122/15 17/03/2016 250 euro Už-6963/2016 (Už-2506/2014) 27/04/2017 46382/17 13/06/2017 Sla Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 757/06 03/05/2006 I.br. 1602/08 30/062008 Curtea Comercială de Apel R4 St 122/15 17/03/2016 250 euro Už-6963/2016 (Už-2506/2014) 27/04/2017 58825/17 02/08/2017 Zlata PAVLOVIप 23/06/1962 Curtea Municipală de Leskovac P1.br. 1932/06 25/06/2007 Curtea Comercială de Apel R4 St 167/15 20/085/2016 22/06/2017 72892/17 02/10/2017 Tamara KOSTIć 19/07/1961 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 1032/01 13/06/2001 P.br. 2651/2001 05/12/2001 P.br. 4098/2003 01/08/2003 P.br. 2167/04 10/11/2004 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 1328/01 17/07/2001 I.br. 1390/02 18/07/2002 I.br. 3662/03 28/11/2003 I.br. 305/05 20/12/2006 Curtea Comercială de Apel R4 St. 84/2015 22/05/2015 100 euro Už-7258/2015 (Už-1407/2014) 01/06/2017 77141/17 23/10/2017 Radmila ILI Tribunalul Municipal de Leskovac P1.br. 3504/07 25/02/2008 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 1684/08 18/09/2008 Tribunalul Comercial de Apel R4 St 869/2014 06/04/2015 Už-6950/2015 20/04/2017 77875/17 30/10/2017 Tribunalul Municipal de Tomislav I.br. 4201/07 28/11/2007 I.br. 3109/08 04/11/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St 104/15 16/06/2016 170 euro Už-40/2017 (Už-2506/2014) 07/09/2017 77876/17 30/10/2017 Dragan CVETKOVIδ 11/10/1953 Tribunalul Municipal Leskovac P.br. 1928/03 13/06/2003 Tribunalul Municipal Leskovac I.br. 1227/08 26/03/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St 116/15 29/12/2015 170 euro Už-4184/2016 (Už-2506/2014) 20/09/2017 77879/17 30/10/2017 Sla Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 2467/03 20/05/2003 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 1525/07 28/06/2007 Curtea Comercială de Apel R4 St. 116/15 29/12/2015 170 euro Už-4184/2016 (Už-2506/2014) 20/09/2017 77882/17 31/10/2017 Olivera δORשEVIδ 28/09/1976 Tribunalul Municipal de Leskovac P.1.br. 1162/06 20/09/2006 P1.br. 469/09 24/06/2009 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 168/09 03/11/2009 I.br. 3412/09 07/12/2009 Curtea Comercială de Apel R4 St 2840/15 15/06/2016 170 euro Už-9747/2016 19/07/2017 78142/17 03/11/2017 Zlatica STEFANOVIδ 02/02/1959 Tribunalul Municipal Leskovac P.br. 424/04 16/03/2005 P.1.br. 1912/06 05/12/2006 Tribunalul Municipal Leskovac I.br. 283/06 28/04/2006 (I.br. 413/07 23/04/2007) I.br. 598/07 08/02/2007 Curtea Comercială de Apel R4 St. 498/14 14/01/2015 400 euro Už-2924/2015 (Už-1932/2014) 18/05/2017 79575/17 13/11/2017 Rade GAVRILOVI 11/03/1954 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 902/2003 30/06/2003 P1.br. 1130/06 20/07/2006 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 4332/07 08/02/2008 I.br. 4317/07 21/04/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St. 1931/15 20/08/2015 100 euro Už-931/2016 28/09/2017 83186/17 06/12/2017 Aca PAVLOVIć 24/10/1961 Tribunalul Municipal de Leskovac P.br. 1310/03 20/03/2003 P1.br. 2859/07 05/02/2008 Curtea Municipală de Leskovac I.br. 3515/07 09/2007 I.br. 1254/08 20/05/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St. 849/14 27/05/2015 R4 St. 870/14 04/062015 270 euro Už-7341/2015 20/09/2017 5791/18 22/01/2018 Sunčica JORGAČEVIć 19/01/1967 Tribunalul Municipal de Leskovac P1.br. 3252/07 30/01/2008 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 2604/08 04/11/2008 Curtea Comercială de Apel R4 St. 124/2015 27/05/2015 100 euro Už-412/2016 09/11/2017 6256/18 22/01/2018 Saša STANKOVIש 17/05/1967 Tribunalul Municipal de Leskovac P1.br. 263/08 15/04/2008 Tribunalul Municipal de Leskovac I.br. 2923/08 12/12/2008 Tribunalul Comercial de Apel R4 St. 124/2015 27/05/2015 100 euro Už-412/2016 09/11/2017

THIRD SECTION

CASE OF

STEVANOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA

(Applications nos. 43815/17 and 15 others - see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 August 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Stevanović and Others v. Serbia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides,

President,

Branko Lubarda,

Erik Wennerström,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 9 July 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in sixteen applications (nos.

43815/17, 43819/17, 46335/17, 46382/17, 58825/17, 72892/17, 77141/17, 77875/17, 77876/17, 77879/17, 77882/17, 78142/17, 79575/17, 83186/17, 5791/18 and 6256/18) against the Republic of Serbia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by sixteen Serbian nationals. The applicants’ personal details are set out in the appendix to this judgment.

2.

The applicants were represented by Ms T. Stojiljković, a lawyer practising in Leskovac. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms N. Plavšić.

3.

On 25 September 2018 notice of the applications was given to the Government pursuant to Rule

54

§

2 (b) of the Rules of Court.

4.

The Government objected to the examination of the application by a Committee. After having considered the Government’s objection, the Court rejects it.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicants were employed by the following socially/State-owned companies:

Vučje, Inkol, Elektrouniverzal

and

Graditelj

(hereinafter – “the debtors”).

6.

They obtained final court decisions ordering the debtors to pay them their salaries plus default interest and costs and expenses. The essential information as to the domestic proceedings in respect of each application is indicated in the appendix to this judgment.

7.

Between April 2009 and September 2010 the Leskovac Commercial Court opened insolvency proceedings in respect of the debtors. Since all the enforcement proceedings against the debtors were stayed by operation of law (see paragraph 12 below), the applicants reported their claims based on the court decisions mentioned in paragraph 6 above to the liquidator. On different dates the liquidator accepted their claims in the amount of the principal debt plus default interest accrued until the day of institution of the insolvency proceedings against the debtors, as provided for by domestic law (see paragraph 12 below).

8.

On different dates (see the appendix to this judgment) the Commercial Court of Appeal found that the applicants’ right to a trial within a reasonable time had been violated and awarded them between 100 and 400 euros (EUR) each for non-pecuniary damage. No award was made in respect of the fifth and the seventh applicant. That court also ordered the Leskovac Commercial Court to speed up the insolvency proceedings against the debtors.

9.

All the applicants complained to the Supreme Court of Cassation about the amount of the awards. The Supreme Court of Cassation rejected their appeals.

10.

On different dates in 2017 the Constitutional Court found a violation of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions and ordered that the claims accepted by the liquidator (see paragraph 7 above) be paid directly by the State within four months. Furthermore, it held that the sums awarded in respect of non-pecuniary damage were reasonable.

11.

Soon thereafter, those claims were indeed paid by the State.

RELEVANT DOMESTIC LAW

12.

Pursuant to sections 85 and 93 of the Insolvency Act 2009 (Z

akon o stečaju

; Official Gazette nos. 104/09, 99/11, 71/12, 83/14, 113/17 and

44/18), as of the day of institution of insolvency proceedings against a company (both private and socially/State-owned), any ongoing enforcement proceedings against the company are stayed and default interest on any outstanding debt of the company cease to accrue. The Insolvency Act 2004 (

Zakon o stečajnom postupku

; Official Gazette nos. 84/04 and 85/05), which was in force until the entry into force of the Insolvency Act 2009, contained almost identical provisions.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

13.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1

14.

The applicants maintained that the final court decisions mentioned in paragraph 6 above had not been fully enforced. They relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, which, in the relevant part, read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. ...”

Admissibility

The parties’ submissions

15.

The Government submitted that the applicants could no longer claim to be victims within the meaning of Article 34 of the Convention, since the judgments in issue had been enforced, domestic courts had acknowledged the alleged breach and awarded appropriate and sufficient redress. In view of a dire economic situation in Serbia, it could not be expected of domestic courts to award higher amounts in this regard. The Government added that in Serbia, at the relevant time (in 2016), the average salary was less than EUR 400 and the average pension was less than EUR 200.

16.

The applicants disagreed. Notably, they complained because they had not been paid default interest after institution of insolvency proceedings against the debtors. They also argued that the redress awarded in respect of non-pecuniary damage was not sufficient.

The Court’s assessment

17.

The Court notes that the applicants were entitled to receive, and they indeed received, the principal debt and default interest at the statutory rate until the institution of the insolvency proceedings against the debtors. They did not receive default interest after that date because they were not entitled to it (see paragraph 12 above). That being the case, the Court concludes that the domestic decisions in issue were fully enforced. In this connection, the Court agrees with the Government that although the respondent State is responsible for the judgment debts of socially/State-owned companies (see

R. Kačapor and Others v. Serbia

, nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008), the general rules of domestic law still apply to any enforcement and insolvency proceedings against such companies. Those with non-enforced judgments against socially/State-owned companies have a possibility of transferring liability for their claims to the State since 2012 (see

Marinkovic v. Serbia

(dec.), no. 5353/11, 29 January 2013). In the present case, there is no reason to elaborate on the rules which apply to transferred claims, since the judgments in issue were enforced soon after the transfer of liability (see paragraphs 10-11 above).

18.

The Court further reiterates that the enforcement of a judgment after substantial delay is not in principle sufficient to deprive an applicant of his status as a victim unless the national authorities have acknowledged the breach (at least in substance) and afforded appropriate and sufficient redress (see

Burdov v. Russia

(no. 2), no. 33509/04, § 56, 15 January 2009).

19.

In the present case, the domestic courts expressly acknowledged the alleged breach, thereby effectively satisfying the first condition laid down in the Court’s case law.

20.

With regard to the second condition, the Court has already held in length-of-proceedings cases that one of the characteristics of such redress, which may remove a litigant’s victim status, relates to the amount awarded (see

Cocch

iarella v. Italy

[GC], no. 64886/01, § 93, ECHR 2006

‑

V). The principles developed in the context of length-of-proceedings cases are also applicable in the situation where applicants complain of the delayed enforcement of final judgments in their favour, as in the present case (see

Kudić v. Bosnia and Herzegovina

, no. 28971/05, § 17, 9 December 2008). States which, like Serbia, have opted for a remedy designed both to expedite proceedings and afford compensation are free to award amounts which – while being lower than those awarded by the Court – are still not unreasonable (see

Cocchiarella

, cited above, § 97).

21.

In cases against Serbia, when a final judgment rendered in a labour dispute has remained unenforced for more than five years, as in the present case, the Court normally awards EUR 4,700 for non-pecuniary damage (see

Adamović v. Serbia

, no. 41703/06, § 51, 2 October 2012, and

Klikovac and

Others v. Serbia

, no. 24291/08, § 25, 5 March 2013). In view of a very large number of non-enforced domestic decisions against socially/State-owned companies, the Court reduced that sum to EUR 2,000 (see

Stošić v.

Serbia

, no. 64931/10, § 67, 1 October 2013). In doing so, it took into consideration also the economic situation in Serbia to which the Government referred. Since that amount is already much lower than what the Court would have normally awarded in such cases, any lower amount awarded at the domestic level is considered to be unreasonable. It should be added, however, that the Court could accept a lower domestic award, if the respondent State opts for a comprehensive solution and transfer the liability for all non-enforced domestic decisions against socially/State-owned companies to the State by virtue of law (see

Knežević v. Bosnia and

Herzegovina

(dec.), no. 15663/12, §§ 11-15, 14 March 2017, accepting a domestic award of EUR 50 in respect of non-pecuniary damage).

22.

Since the applicants received less than EUR 2,000 in this respect, they did not lose their status as victims within the meaning of Article 34 of the Convention. The Government’s objection must therefore be dismissed. In view of the finding that the domestic decisions in issue were fully enforced (see paragraph 17 above), there is no need to examine the Government’s remaining objections.

23.

Since the application is neither manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention nor inadmissible on any other grounds, it must be declared admissible.

Merits

24.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising similar issues (see, among many other cases,

R. Kačapor and Others

, cited above, and

Crnišanin and Others v. Serbia

, nos. 35835/05 and 3 others, 13 January 2009). There is no reason to depart from that jurisprudence.

25.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

26.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

Damage, costs and expenses

27.

The applicants claimed EUR 2,000 each in respect of non-pecuniary damage, EUR 1,500 each for the costs and expenses incurred before the domestic courts and EUR 1,000 each for those incurred before the Court.

28.

The Government considered the sums requested to be excessive.

29.

In view of its case-law (see

Stošić

, cited above), the Court awards the applicants EUR 2,000 each, less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level, in respect of non-pecuniary damage, costs and expenses and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Default interest

30.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months EUR 2,000 (two thousand euros) each, less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level, in respect of non-pecuniary damage, costs and expenses, plus any tax that may be chargeable, which is to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 27 August 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Fatoș Aracı

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President

No.

Application no.

and date of introduction

Applicant’s name

date of birth

Final domestic decision (trial court, case no., date of decision)

Enforcement order (enforcement court, case no., date of order)

Final domestic decision concerning the length of proceedings (trial court, case no., date of decision)

Amounts awarded domestically for non-pecuniary damage

Constitutional Court decision details

43815/17

12/06/2017

Srđan STEVANOVIĆ

06/07/1965

Leskovac Municipal Court

P.br. 2663/2003

07/10/2003

Leskovac Municipal Court

I.br. 1313/07

08/05/2007

Commercial Court of Appeal

R4 St 251/15

13/05/2015

170 euros

Už-6940/2015

27/04/2017

43819/17

12/06/2017

Goran ILIĆ

12/09/1969

Leskovac Municipal Court

P.br. 2575/03

20/11/2003

P1.br. 3239/07

13/03/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 4338/07

10/12/2007

I.br. 1316/08

03/07/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 122/15

17/03/2016

250 euros

Už-6963/2016

(Už-2506/2014)

27/04/2017

46335/17

14/06/2017

Radmila STAMENKOVIĆ

03/04/1951

Leskovac Municipal Court

P.br. 1255/03

13/11/2003

P1.br. 3308/07

14/02/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 4172/07

27/11/2007

I.br. 1812/08

18/09/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 122/15

17/03/2016

250 euros

Už-6963/2016

(Už-2506/2014)

27/04/2017

46382/17

13/06/2017

Slađanka NOVAKOVIĆ

03/02/1963

Leskovac Municipal Court

P.br. 2034/03

13/06/2003

P1.br. 2797/07

01/02/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 757/06

03/05/2006

I.br. 1602/08

30/062008

Commercial Court of Appeal

R4 St 122/15

17/03/2016

250 euros

Už-6963/2016

(Už-2506/2014)

27/04/2017

58825/17

02/08/2017

Zlata PAVLOVIĆ

23/06/1962

Leskovac Municipal Court

P1.br. 1932/06

25/06/2007

-

Commercial Court of Appeal

R4 St 167/15

20/08/2015

-

Už-10085/2016

22/06/2017

72892/17

02/10/2017

Tamara KOSTIĆ

19/07/1961

Leskovac Municipal Court

P.br. 1032/01

13/06/2001

P.br. 2651/2001

05/12/2001

P.br. 4098/2003

01/08/2003

P.br. 2167/04

10/11/2004

Leskovac Municipal Court

I.br. 1328/01

17/07/2001

I.br. 1390/02

18/07/2002

I.br. 3662/03

28/11/2003

I.br. 305/05

20/12/2006

Commercial Court of Appeal

R4 St. 84/2015

22/05/2015

100 euros

Už-7258/2015

(Už-1407/2014)

01/06/2017

77141/17

23/10/2017

Radmila ILIĆ

03/12/1947

Leskovac Municipal Court

P1.br. 3504/07

25/02/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 1684/08

18/09/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 869/2014

06/04/2015

-

Už-6950/2015

20/04/2017

77875/17

30/10/2017

Tomislav ĐORĐEVIĆ

11/09/1948

Leskovac Municipal Court

P.br. 862/03 (940/03)

04/03/2003

P1.br. 3130/07

10/01/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 4201/07

28/11/2007

I.br. 3109/08

04/11/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 104/15

16/06/2016

170 euros

Už-40/2017

(Už-2506/2014)

07/09/2017

77876/17

30/10/2017

Dragan CVETKOVIĆ

11/10/1953

Leskovac Municipal Court

P.br. 1928/03

13/06/2003

Leskovac Municipal Court

I.br. 1227/08

26/03/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 116/15

29/12/2015

170 euros

Už-4184/2016

(Už-2506/2014)

20/09/2017

77879/17

30/10/2017

Slađana KRSTIĆ

16/02/1968

Leskovac Municipal Court

P.br. 2467/03

20/05/2003

Leskovac Municipal Court

I.br. 1525/07

28/06/2007

Commercial Court of Appeal

R4 St 116/15

29/12/2015

170 euros

Už-4184/2016

(Už-2506/2014)

20/09/2017

77882/17

31/10/2017

Olivera ĐORĐEVIĆ

28/09/1976

Leskovac Municipal Court

P.1.br. 1162/06

20/09/2006

P1.br. 469/09

24/06/2009

Leskovac Municipal Court

I.br. 168/09

03/11/2009

I.br. 3412/09

07/12/2009

Commercial Court of Appeal

R4 St 2840/15

15/06/2016

170 euros

Už-9747/2016

19/07/2017

78142/17

03/11/2017

Zlatica STEFANOVIĆ

02/02/1959

Leskovac Municipal Court

P.br. 424/04

16/03/2005

P.1.br. 1912/06

05/12/2006

Leskovac Municipal Court

I.br. 283/06

28/04/2006

(I.br. 413/07

23/04/2007)

I.br. 598/07

08/02/2007

Commercial Court of Appeal

R4 St. 498/14

14/01/2015

400 euros

Už-2924/2015

(Už-1932/2014)

18/05/2017

79575/17

13/11/2017

Rade GAVRILOVIĆ

11/03/1954

Leskovac Municipal Court

P.br. 902/2003

30/06/2003

P1.br. 1130/06

20/07/2006

Leskovac Municipal Court

I.br. 4332/07

08/02/2008

I.br. 4317/07

21/04/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 1931/15

20/08/2015

100 euros

Už-931/2016

28/09/2017

83186/17

06/12/2017

Aca PAVLOVIĆ

24/10/1961

Leskovac Municipal Court

P.br. 1310/03

20/03/2003

P1.br. 2859/07

05/02/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 3515/07

09/10/2007

I.br. 1254/08

20/05/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St 849/14

27/05/2015

R4 St 870/14

04/062015

270 euros

Už-7341/2015

20/09/2017

5791/18

22/01/2018

Sunčica JORGAČEVIĆ

19/01/1967

Leskovac Municipal Court

P1.br. 3252/07

30/01/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 2604/08

04/11/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St. 124/2015

27/05/2015

100 euros

Už-412/2016

09/11/2017

6256/18

22/01/2018

Saša STANKOVIĆ

17/05/1967

Leskovac Municipal Court

P1.br. 263/08

15/04/2008

Leskovac Municipal Court

I.br. 2923/08

12/12/2008

Commercial Court of Appeal

R4 St. 124/2015

27/05/2015

100 euros

Už-412/2016

09/11/2017