SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 32731/15 E.H. și alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 aprilie 2017 într-un comitet compus din Síofra O După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamanții sunt resortisanți albanezi, o mamă, E.H., și cei doi copii minori ai săi, născuți în 1990, 2011 și 2015, sosiți în Franța la o dată necunoscută din Germania. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității lor formulată de solicitanți (art. 4 din Regulamentul de procedură. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Bachet, avocată în Toulouse. Guvernul Franței ( Invocând articolele 3, 5 și 8 din convenție, reclamanții au invocat încălcarea acestor dispoziții din cauza măsurii de reținere administrativă luate împotriva acestora în așteptarea îndepărtării lor către Germania. La 6 iulie 2015, instanța care prezidează secțiunea căreia i s-a atribuit cauza a solicitat guvernului să ia măsurile necesare pentru a se asigura că plasarea în detenție administrativă în centrul Toulouse-Cornebarrieu al recurentei și al copiilor săi este compatibilă cu criteriile stabilite în Hotărârea Popov c. Franța 39472/07 și 39474/07, 19 ianuarie 2012). La 9 iulie 2015, reclamanții au fost trimiși înapoi în Germania. La 6 iulie 2015, cererea a fost transmisă guvernului care și-a transmis observațiile privind admisibilitatea și justificarea acesteia la 2 octombrie 2015. Printr-o scrisoare recomandată cu un aviz de primire din 30 noiembrie 2015, grefa a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru a-și prezenta observațiile a fost În urma unei scrisori din partea reprezentantului reclamantului, s-a stabilit un nou termen pentru a le permite acestora să își prezinte observațiile scrise înainte de 15 ianuarie 2016. Printr-o scrisoare din 13 ianuarie 2016, avocatul a transmis Curții observațiile sale ca răspuns și a precizat că nu a mai primit nicio veste de la prima reclamantă de la redirecționarea sa către Germania împreună cu copiii săi la 9 iulie 2015. La 4 aprilie 2016, grefa a adresat o nouă scrisoare cu un aviz de primire la adresa avocatei reclamanților, solicitându-i să confirme că a avut mai mult contact cu aceștia din urmă, precizând, de asemenea, că Curtea putea să șteargă o cerere din rol, pe baza articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, în cazul în care circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționa să o mențină. La 11 aprilie 2016, avocatul a răspuns că nu a avut mai mult contact cu reclamanții, dar că aceasta a dorit să mențină judecata, având în vedere că a avut loc o acțiune în justiție, și anume, în special, în ceea ce privește minorii fără temei juridic și în scopuri pur administrative EN Curtea arată că ultimul contact dintre reclamanți și avocatul acestora datează de la 9 iulie 2015, data trimiterii lor către Germania, cu mai mult de un an și opt luni în urmă. În acest interval de timp, aceasta arată că nu a avut contact cu aceștia. 11. Curtea reamintește că este important ca contactele dintre reclamant și reprezentantul său să fie menținute pe tot parcursul procedurii. Aceste contacte sunt esențiale atât pentru a aprofunda cunoștințele privind situația particulară a reclamantului, cât și pentru a confirma persistența interesului reclamantului de a continua examinarea cererii sale ( V.M. și altele, precum și Belgia [GC], nr. 60125/11, § 35, 17 noiembrie 2016 12. În speță, Curtea constată că tribunalele nu au păstrat contactul cu avocatul lor și că au omis să o țină la curent cu locul lor de reședință sau să îi ofere un alt mijloc de a-i alătura. Comisia consideră că aceste împrejurări permit să se ajungă la concluzia că reclamanții și-au pierdut interesul pentru procedură și că nu mai doresc să mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție (V.M. și alții c. Belgia, citată anterior, § 36). În măsura în care avocata reclamanților susține că Curtea ar trebui totuși să continue examinarea cererii, Curtea amintește că a examinat deja obiecțiuni similare celor invocate în prezenta cauză în cauza Popov, citată anterior, și în cauzele R.M. și alte France 33201/11, 12 iulie 2016), A.B. și altele, c. France 11593/12, 12 iulie 2016), R.K. și altele, precum France 68264/14, 12 iulie 2016) și R.C. și V.C. c. France 76491/14, 12 iulie 2016) care privesc același centru de detenție administrativă ca cel în care au fost plasați reclamanții, precum și în cauza A.M. și altele, Franța 24587/12, 12 iulie 2016 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție] nu mai doresc să-și mențină pledoaria [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului fine din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 18 mai 2017. Anne-Marie Dougin Síofra O
Requête n
o
32731/15
E.H. et autres
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 25 avril 2017 en un comité composé de
:
Síofra O’Leary,
présidente,
André Potocki,
Mārtiņš Mits,
juges,
et de Anne-Marie Dougin,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 juillet 2015,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Les requérants sont des ressortissants albanais, une mère, E.H., et ses deux
enfants mineurs, nés respectivement en 1990, 2011 et 2015, arrivés en France à une date inconnue en provenance d’Allemagne. Le président de la section a accédé à la demande de non-divulgation de leur identité formulée par les requérants (article
47
§
4 du règlement). Ils ont été représentés devant la Cour par M
e
N.
Bachet, avocate à Toulouse.
2.
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. F. Alabrune, Directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
3.
Invoquant les articles 3, 5 et 8 de la Convention, les requérants alléguaient la violation de ces dispositions en raison de la mesure de rétention administrative prise à leur encontre dans l’attente de leur éloignement vers l’Allemagne.
4.
Le 6 juillet 2015, la juge faisant fonction de présidente de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée demanda au Gouvernement de prendre les mesures nécessaires pour s’assurer que le placement en rétention administrative au centre de Toulouse-Cornebarrieu de la requérante et de ses enfants soit compatible avec les critères posés dans l’arrêt
Popov c.
France
(n
os
39472/07 et 39474/07, 19 janvier 2012).
5.
Le 9 juillet 2015, les requérants furent renvoyés en Allemagne.
6.
Le 6 juillet 2015, la requête fut communiquée au Gouvernement qui transmit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci le 2
octobre 2015. Ces observations furent adressées aux requérants, qui furent invités à présenter les leurs avant le 19 novembre 2015.
7.
Par une lettre recommandée avec avis de réception du 30
novembre 2015, le greffe attira l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour présenter leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation. À la suite d’une lettre de la représentante des requérants, un nouveau délai fut fixé pour leur permettre de soumettre leurs observations écrites avant le 15 janvier 2016. Par une lettre du 13 janvier 2016, l’avocate fit parvenir à la Cour ses observations en réponse et précisa n’avoir aucune nouvelle de la première requérante depuis son réacheminement vers l’Allemagne avec ses enfants le 9 juillet 2015.
8.
Le 4 avril 2016, le greffe adressa une nouvelle lettre avec avis de réception à l’avocate des requérants pour lui demander de confirmer qu’elle n’avait plus de contact avec ces derniers, en précisant en outre que la Cour pouvait rayer une requête du rôle, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, lorsque les circonstances donnaient à penser que la partie requérante n’entendait pas la maintenir.
9.
Le 11 avril 2016, l’avocate répondit qu’elle n’avait plus de contact avec les requérants mais qu’elle souhaitait maintenir la requête compte tenu des «
enjeux
» du dossier, à savoir en particulier «
l’enfermement des mineurs sans base légale et à des fins purement administratives
».
10.
La Cour relève que le dernier contact entre les requérants et leur avocate remonte au 9 juillet 2015, date de leur renvoi vers l’Allemagne, il y a plus d’un an et huit mois. Pendant ce laps de temps, elle indique n’avoir eu aucun contact avec eux.
11.
La Cour rappelle qu’il importe que les contacts entre le requérant et son représentant soient maintenus tout au long de la procédure. De tels contacts sont essentiels à la fois pour approfondir la connaissance d’éléments factuels concernant la situation particulière du requérant et pour confirmer la persistance de l’intérêt du requérant à la continuation de l’examen de sa requête (
V.M. et autres c. Belgique
[GC], n
o
60125/11, §
35, 17
novembre 2016).
12.
En l’espèce, la Cour constate que les requérants n’ont pas maintenu le contact avec leur avocate et qu’ils ont omis de la tenir informée de leur lieu de résidence ou de lui fournir un autre moyen de les joindre. Elle considère que ces circonstances permettent de conclure que les requérants ont perdu leur intérêt pour la procédure et n’entendent plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention (
V.M. et autres c.
Belgique,
précité, § 36).
13.
Dans la mesure où l’avocate des requérants soutient que la Cour devrait néanmoins poursuivre l’examen de la requête, la Cour rappelle qu’elle a déjà examiné des griefs similaires à ceux invoqués dans la présente requête dans l’affaire
Popov
, précitée, et dans les affaires
R.M.
et autres
c.
France
(n
o
33201/11, 12 juillet 2016),
A.B.
et autres c.
France
(n
o
11593/12, 12 juillet 2016),
R.K. et autres c. France
(n
o
68264/14, 12
juillet 2016) et
R.C. et V.C.
c. France
(n
o
76491/14, 12 juillet 2016) qui concernent le même centre de rétention administrative que celui où ont été placés les requérants, ainsi que dans l’affaire
A.M. et autres c.
France
(n
o
24587/12, 12
juillet 2016).
14.
À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article
37
§
1
in
fine
de la Convention.
15.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français puis communiqué par écrit le 18 mai 2017.
Anne-Marie Dougin
Síofra O’Leary
Greffière adjointe f.f.
Présidente