BRAZZI c. ITALIE

Comunicat la 26 aprilie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 57278/11 Marco BRAZZI împotriva Italiei introdusă la 5 septembrie 2011 ÎN cadrul unei proceduri penale pentru evaziune fiscală împotriva reclamantului, la 13 iulie 2010, Parchetul Mantova a dispus percheziția domiciliului și a vehiculului acestuia. August 2010 de către agenți ai poliției fiscale. Deoarece nu s-a găsit niciun element util, poliția nu a prezentat niciun document. În cele din urmă, la 7 octombrie 2010, judecătorul de investigație preliminară al Mantuei a clasat fără întârziere procedura împotriva reclamantului, deoarece acuzațiile nu erau întemeiate. Reclamantul a atacat decretul de percheziție din 13 iulie 2010 în fața Curții de Casație.

Aceasta din urmă a declarat acțiunea inadmisibilă: că un decret de percheziție emis de Parchet poate face obiectul unei acțiuni numai în cazul în care a fost sesizată cu documente. Invocând articolele 6, 8 și 13, recurentul se plânge de percheziție și declară că nu există garanții procedurale și un control jurisdicțional efectiv al măsurii în cauză. În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, a fost încălcată percheziția efectuată de agenții de poliție fiscală la domiciliul reclamantului la 6 august 2010? În special, l A avut recurentul dreptul de a avea acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție sau de a introduce o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 pentru a contesta legalitatea percheziției efectuate la domiciliul său

Communiquée le 26 avril 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 57278/11 Marco BRAZZI contre l’Italie introduite le 5 septembre 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

Dans le cadre d’une procédure pénale pour évasion fiscale à l’encontre du requérant, le 13 juillet 2010, le parquet de Mantova ordonna la perquisition du domicile et du véhicule de celui-ci. La perquisition fut effectuée le 6 août 2010 par des agents de la police fiscale. Aucun élément utile n’ayant été retrouvé, la police ne saisit aucun document. Par la suite, le 7 octobre 2010, le juge des investigations préliminaires de Mantoue classa sans suite la procédure contre le requérant car les accusations n’étaient pas fondées. Le requérant attaqua le décret de perquisition du 13 juillet 2010 devant la Cour de cassation. Cette dernière déclara le recours irrecevable affirmant qu’un décret de perquisition délivré par le parquet peut faire l’objet d’un recours seulement s’il a donné lieu à une saisie de documents.

Invoquant les articles 6, 8 et 13, le requérant se plaint de la perquisition et allègue l’absence de garanties procédurales et d’un contrôle juridictionnel effectif de la mesure litigieuse.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La perquisition opérée par les agents de la police fiscale au domicile du requérant le 6 août 2010 a-t-elle porté atteinte aux droits du requérant au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, l’intéressé a bénéficié d’un « contrôle efficace » tel que voulu par la prééminence du droit et apte à limiter l’ingérence litigieuse à ce qui était « nécessaire dans une société démocratique » ( Klass et autres c. Allemagne , 6 septembre 1978, §§ 50, 54 et 55, série A n o 28 ; et Xavier Da Silveira c. France , n o 43757/05, §§ 44-51, 21 janvier 2010). 3. Le requérant a-t-il eu droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ou d’un recours effectif au sens de l’article 13 pour contester la légalité de la perquisition effectuée à son domicile ?