CtEDO 26.04.2017 Auto

GEORGIEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
26.04.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GEORGIEV c. BULGARIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 aprilie 2017 CINQUES SECȚIUNEA N 60770/15 Georgi Kolev GEORGIEV împotriva Bulgariei, introdusă la 1 decembrie 2015 EXPOSAT DE FAPT, recurentul Georgi Kolev Georgiev, este un resortisant bulgar născut în 1938 și rezident în Burgas. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Karov, avocat în Burgas. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: pe vremea faptelor, reclamantul își avea reședința în satul Miiroliubovo, unde ridica oi. La 6 iunie 2012, primarul satului s-a dus la casa sa pentru a-i da o copie a unui act administrativ. Reclamantul a refuzat să coopereze și primarul a chemat ca întăriri doi ofițeri de poliție care se aflau în sat. După spusele reclamantului, în jurul orei 10:30, el a văzut un polițist în uniformă în interiorul terenului său. În acel moment, a fost prins de un bărbat în costum civil care l-a lovit cu pumnul și cu piciorul, l-a răsturnat pe podea, i-a sucit mâinile la spate și l-a legat cu cătușe pe polițistul în uniformă. La 7 iunie 2012, reclamantul a fost examinat de un medic legist care a observat o zgârietură deasupra sprâncenei drepte, un hematom pe pleoapele inferioare drepte, vânătăi și zgârieturi pe ambii umeri, un hematom pe brațul stâng. Medicul a constatat că reclamantul avea, de asemenea, dureri în partea stângă a maxilarului, în cotul drept, în burtă, în torace și în gât. Medicul a concluzionat că aceste contuzii ar fi putut fi cauzate în modul descris de solicitant. În aceeași zi, reclamantul s-a plâns de comportamentul celor doi polițiști la șeful Direcției de Poliție Burgas. În perioada iunie-august 2012, avocatul reclamantului, dl Karov, a informat în repetate rânduri poliția din Burgas pentru a obține informații cu privire la plângerea clientului său. El a fost informat că investigația internă desfășurată cu privire la evenimentele în cauză a dus la concluzia că ofițerii de poliție nu au comis infracțiuni. La 14 august 2012, avocatul reclamantului sesizează Parchetul Regional Burgas. printr-o ordonanță din 16 noiembrie 2012, Parchetul regional a refuzat să inițieze proceduri penale împotriva celor doi polițiști în cauză, pe motiv că nu au comis infracțiuni penale în instanță. La 4 decembrie 2012, reclamantul sesizează Tribunalul Districtual Burgas cu privire la o plângere penală împotriva celor doi polițiști, acuzându-i că i-au bătut și l-au rănit cu o intensitate redusă (лека телета повреда) La 16 ianuarie 2013, Tribunalul Districtual Burgas a încheiat procedura intentată de solicitant, pe motiv că infracțiunea în cauză trebuia să fie acuzată din oficiu și a trimis dosarul la Parchetul de District din același oraș. Printr-o ordonanță din 6 martie 2013, Parchetul de District a refuzat să deschidă proceduri penale împotriva celor doi polițiști, pe motiv că Parchetul regional se pronunțase deja cu privire la întrebarea dacă ar trebui să se deschidă proceduri penale împotriva polițiștilor. La 18 mai 2013, reclamantul a contestat această ordonanță în fața Parchetului regional Burgas, care sesiza Parchetul districtual din Burgas. La 18 mai 2013, Parchetul a infirmat ordonanțele procurorilor inferiori din 16 noiembrie 2012 și din 6 martie 2013, a trimis dosarul la Parchetul Districtual Burgas și i-a solicitat să se pronunțe asupra fondului cauzei. La 11 decembrie 2013, Parchetul de District a deschis proceduri penale împotriva celor doi polițiști în cauză. În cursul anchetei care a urmat, reclamantul, asistat de avocatul său, a luat la cunoștință documentele cazului și a solicitat și a obținut convocarea și interogarea anumitor martori, precum și colectarea de noi dovezi. Printr-o ordonanță din 30 aprilie 2015, Parchetul de District a pus capăt procedurilor penale în cauză, pe motiv că dovezile colectate nu au demonstrat că cei doi polițiști au comis o infracțiune. Procurorul a dat credit versiunii faptelor prezentate de poliție, potrivit căreia reclamantul a refuzat și le-a respins. Prin urmare, el a fost imobilizat și încătușat. Utilizarea forței fizice împotriva sa a provocat un hematom pe braț. În timp ce se scufundase pe podea, reclamantul și-a zgâriat fața pe gardul parcelei sale. Procurorul a considerat că celelalte răni constatate pe corpul reclamantului în timpul examinării medicale din 7 iunie 2012 au fost cauzate cu o săptămână înainte în timpul unui accident la domiciliu. Procurorul a concluzionat că versiunea faptelor susținute de reclamant nu a fost înfățișată de niciunul dintre martorii intervievați în cursul anchetei. Reclamantul a contestat hotărârea Tribunalului de District care, printr-o decizie din 1 iunie 2015, l-a imputat pe deplin constatărilor faptice și juridice ale procurorului. Această decizie a fost confirmată în ultimă instanță, la 1 iulie 2015, de Tribunalul Regional din Burgas. Faptul de a le cauza altora leziuni corporale sau suferințe fizice este o infracțiune în temeiul art. 128 - 134 din Codul penal. Pedeapsa comisă de autorul faptelor variază în funcție de intensitatea suferinței cauzate și de diferitele circumstanțe specifice ale fiecărei specii. În cazul în care faptele sunt comise de un agent de stat în exercitarea atribuțiilor sale, inclusiv de un polițist, pedeapsa prevăzută poate varia de la trei luni la cincisprezece ani de închisoare și această infracțiune este acuzată din oficiu de către Parchet [art. 131 alineatul (1) punctul 2 și art. 161 din Codul penal]. Ca regulă generală, ordonanțele procurorului sunt supuse unor acțiuni în fața procurorului superior (art. 200 din Codul de procedură penală). În conformitate cu art. 243 alineatele (3), (4) și (5) din Codul de procedură penală, hotărârile procurorilor care pun capăt urmăririi penale sunt susceptibile de recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță, care examinează recursul fără a ține de cuvânt. Hotărârea acestei instanțe poate fi atacată în fața instanței superioare, care examinează cazul fără a ține de cuvânt și se pronunță printr-o decizie definitivă [punctele 6 și 7 din același articol]. GRIFS Invocând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost victima relelor tratamente aplicate de polițiști. În afara aceluiași articol, se plânge de absența unei anchete efective asupra evenimentelor în cauză. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în mâinile poliției având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Convenție) Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție? Guvernul este invitat să prezinte dosarul detaliat al anchetei penale desfășurate în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă