TECUTA c. LUXEMBOURG

Publicat pe 10 februarie 2025 Secțiunea a doua Cerere n 16289/24 Mihaita TECUTA împotriva Luxemburgului introdusă la 5 iunie 2024, comunicată la 20 ianuarie 2025 Prin hotărârea din 24 octombrie 2019, recurentul a fost condamnat, împreună cu un alt pârât, pentru sechestrare și violare de e.M. Reclamantul fiind întemnițat în România în momentul în care a fost ascultat de E.M., hotărârea a fost pronunțată în mod implicit în privința sa. Prin hotărârea din 11 februarie 2021, opoziția formulată de reclamant a fost declarată admisibilă, iar condamnările pronunțate prin hotărârea implicită au fost declarate neavenite. Această hotărâre arbitrală, pronunțată la sfârșitul unei ședințe în care reclamantul a fost ascultat, dar nu și E.M., l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de reculegere de 15 ani cu o suspendare de 10 ani.

La 6 iunie 2023, Curtea de apel a respins cererea reclamantului pe motiv că aceasta nu a formulat un raport privind credibilitatea acesteia. [a se vedea] nu este relevant să se reexamineze [E.M. și l.] deoarece [el] era greu de înțeles că fac declarații diferite și contrare celor care figurau deja în dosarul represiv (...) La 28 martie 2024, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, reclamantul, care consideră că declarațiile d'E.M. au constituit elementul cu sarcină unică sau cel puțin decisiv pe care judecătorii s-au întemeiat pentru a-și pronunța vinovăția, se plânge că nici instanța, care se pronunță la opoziție, nici Curtea de apel nu au ascultat E.M.

sau expertul. Întrebări cu privire la părți Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă și conformă cu cerințele articolului 6 alineatul (1) și ale articolului 3 litera (d) din convenție? În special, reclamantul a putut să interogheze martorul aflat în întreținere E.M. și expertul care a ajuns la concluzia credibilității acesteia din urmă? Având în vedere principiile stabilite de Curte (Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], n 26766/05 și 22228/06, §§ 118-147, CEDO 2011, Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, §§ 100-131, CEDO 2015, Danilov c. Rusia, n 88/05, § 108-111, 1 decembrie 2020) Neîndeplinirea de către judecători a unei hotărâri de judecată și de către judecătorii care s-au pronunțat cu privire la vinovăția reclamantului, la opoziția și în recurs, a fost justificată de un motiv serios?

Depozițiile martorilor absenți au constituit baza unică sau decisivă pentru condamnarea reclamantului Reclamantul a beneficiat de suficiente elemente compensatorii pentru a depăși dificultățile cauzate de apărarea sa ? Ce demersuri au fost întreprinse sau ar fi putut fi întreprinse de instanțele naționale pentru a proteja dreptul la apărare al reclamantului

Publié le 10 février 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 16289/24 Mihaita TECUTA contre le Luxembourg introduite le 5 juin 2024 communiquée le 20 janvier 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

Par un jugement du 24 octobre 2019, le requérant fut condamné, avec un autre prévenu, pour séquestration et viol d’E.M. Le requérant ayant été emprisonné en Roumanie au moment de l’audience, lors de laquelle E.M. fut entendue, le jugement fut rendu par défaut à son égard. Par un jugement du 11 février 2021, l’opposition formée par le requérant fut déclarée recevable et les condamnations prononcées par le jugement par défaut furent déclarées non avenues. Ce jugement sur opposition, rendu à l’issue d’une audience lors de laquelle le requérant fut entendu mais non E.M., condamna le requérant à une peine de réclusion de 15 ans assortie d’un sursis de 10 ans. Le requérant fit appel et, soulignant qu’une confrontation avec la prétendue victime lui paraissait primordiale, sollicita l’audition d’E.M.

et de l’expert qui avait rendu un rapport sur la crédibilité de celle-ci. Le 6 juin 2023, la Cour d’appel rejeta la demande du requérant au motif qu’elle ne « [voyait] pas la pertinence de réentendre [E.M. et l’expert], étant donné qu’il [était] difficilement concevable qu[‘ils] fassent des déclarations différentes et contraires par rapport à celles qui figur[ai]ent déjà au dossier répressif (...) ». Elle ramena la peine de réclusion à 10 ans et enleva au requérant le sursis probatoire à l’exécution de celle-ci. Le 28 mars 2024, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant, qui estime que les déclarations d’E.M. ont constitué l’élément à charge unique ou à tout le moins déterminant sur lequel les juges se sont fondés pour prononcer sa culpabilité, se plaint que ni le tribunal, statuant sur opposition, ni la Cour d’appel n’ont entendu E.M.

et l’expert.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale contre le requérant a-t-elle été équitable et conforme aux exigences de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il pu interroger le témoin à charge E.M. et l’expert qui a conclu à la crédibilité de cette dernière ? Compte tenu des principes posés par la Cour ( Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, §§ 118-147, CEDH 2011, Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, §§ 100-131, CEDH 2015, Danilov c. Russie , n o 88/05, §§ 108-111, 1 er décembre 2020) : a) Le défaut d’audition d’E.M.

et de l’expert par les juges qui se sont prononcés sur la culpabilité du requérant, sur opposition puis en appel, a-t-il été justifié par un motif sérieux ? b) Les dépositions des témoins absents ont-elles constitué le fondement unique ou déterminant de la condamnation du requérant ? c) Le requérant a-t-il bénéficié d’éléments compensateurs suffisants pour contrebalancer les difficultés causées à sa défense ? Quelles démarches ont été entreprises ou auraient pu être entreprises par les juridictions nationales pour sauvegarder les droits de la défense du requérant ?