CASE OF RUPA AND ȚOMPI v. ROMANIA

Primul reclamant s-a născut în 1992 și este în prezent condamnat la închisoarea Aiud, în timp ce al doilea reclamant este mama lui și locuiește în Aiud. Primul reclamant a fost arestat la 24 octombrie 2008 pe suspiciune de furturi multiple, împreună cu alte mai multe acuzate. Avea 15 ani atunci. Procurorul a ordonat ca el să fie retras în custodie timp de zece ore și a solicitat ca el să fie plasat în detenție prealabilă timp de 15 zile. Curtea de district Alba-Iulia („Cortea de district”) a permis cererea biroului procurorului în aceeași zi. Motivele motivate de instanță pentru a justifica detenția primului reclamant au fost suspiciunile puternice că infracțiunile au fost comise, precum și natura repetată și gravitatea infracțiunilor. În evaluarea impactului asupra publicului pe care ar fi avut-o primul reclamant de eliberare de la detenție, instanța a subliniat faptul că actele au fost comise de un număr semnificativ de infractori pe o perioadă lungă de timp. Acesta a remarcat că măsurile anterioare împotriva primului reclamant, cum ar fi un avertisment și două amenzi administrative, nu au putut să-l împiedice să comită furturi suplimentare. Într-un acuzat din 18 noiembrie 2008, biroul procurorului atașat Curții de District a acuzat primul reclamant și alți șase acuzați cu treisprezece conturi de furt presupus comis între 25 aprilie și 9 septembrie 2008. Detenția anterioară a primului reclamant a fost extinsă în mod regulat prin hotărâri interlocutive ale Curții de District. 10. Motivele aduse de instanță au fost că, deși el era minor, exista o suspiciune rezonabilă că el a fost vinovat de furturi și ar constitui un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că a dezvoltat un obicei de furt. Vârsta lui nu a fost considerată un argument în favoarea eliberării sale în așteptarea procesului. În plus, într-una dintre hotărârile interlocutorii s-a menționat că el nu are nici o ocupație sau loc de muncă și, prin urmare, nu ar putea să se susțină prin mijloace cinstite – există, prin urmare, riscul ca el să continue să comită furt. 11. Primul reclamant a depus apeluri asupra punctelor de drept împotriva prelungirii detenției sale. El a susținut, printre altele, că era minor, că a comis infracțiunile sub influența codefendenților săi, care erau adulți cu antecedente penale, și că detenția sa între adulți fără acces la educație a avut un impact negativ asupra lui. El a afirmat, de asemenea, că, în temeiul dreptului național și al jurisprudenței Curții, deținerea unui minor ar trebui să fie o măsură preventivă de ultima instanță. 12. Curtea județului Alba a respins în mod constant apelurile primului reclamant, susținând raționamentul instanței inferioare pentru a-l păstra în detenție. 13. Primul reclamant a depus o cerere de înlocuire a detenției anterioare cu măsuri alternative, cum ar fi interzicerea părăsirii orașului. El a declarat că a fost deja reținut de 180 de zile și, prin urmare, motivele inițiale pentru prelungirea deținerii nu se mai aplică. El a susținut, de asemenea, că a avut timp pentru a înțelege consecințele comportamentului său criminal și a schimbat. Al doilea reclamant și unchiul primului reclamant au făcut declarații scrise promițând să ia responsabilitatea de a-l supraveghea dacă este eliberat, și au prezentat instanței o ofertă de locuri de muncă pe care o poate accepta dacă este eliberat. 14. La 15 iunie 2009, Tribunalul de District a respins cererea primului reclamant. Acesta a avut în vedere gravitatea infracțiunilor presupuse de el, severitatea sentinței care ar putea fi aplicată acestuia și riscul de recidivare a acestuia. Hotărârea a fost susținută de Curtea județului Alba, care a respins primul recurs al reclamantului în privința punctelor de drept din aceleași motive. 15. La 23 noiembrie 2009, primul reclamant a fost în cele din urmă condamnat pentru furt și condamnat la cinci ani de închisoare de către Curtea de District. La 17 mai 2010 a fost respins de Curtea de Apel Alba un recurs asupra punctelor de drept din partea sa împotriva acestei hotărâri. 16. Potrivit informațiilor transmise de Guvern, primul reclamant a fost reținut în închisoare pentru adulți între 24 octombrie 2008 și 9 martie 2010, dar nu și-a împărtășit celulele cu prizonieri adulți. În plus, între 24 octombrie și 24 noiembrie 2008 a ocupat o celulă individuală. Contactul său cu prizonierii adulți a fost foarte limitat.