- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 mai 2017
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Rupa și Țompi împotriva României
Traducere în română Auto
Primul reclamant s-a născut în 1992 și este în prezent condamnat la închisoarea Aiud, în timp ce al doilea reclamant este mama lui și locuiește în Aiud. Primul reclamant a fost arestat la 24 octombrie 2008 pe suspiciune de furturi multiple, împreună cu alte mai multe acuzate. Avea 15 ani atunci. Procurorul a ordonat ca el să fie retras în custodie timp de zece ore și a solicitat ca el să fie plasat în detenție prealabilă timp de 15 zile. Curtea de district Alba-Iulia („Cortea de district”) a permis cererea biroului procurorului în aceeași zi. Motivele motivate de instanță pentru a justifica detenția primului reclamant au fost suspiciunile puternice că infracțiunile au fost comise, precum și natura repetată și gravitatea infracțiunilor.
În evaluarea impactului asupra publicului pe care ar fi avut-o primul reclamant de eliberare de la detenție, instanța a subliniat faptul că actele au fost comise de un număr semnificativ de infractori pe o perioadă lungă de timp. Acesta a remarcat că măsurile anterioare împotriva primului reclamant, cum ar fi un avertisment și două amenzi administrative, nu au putut să-l împiedice să comită furturi suplimentare. Într-un acuzat din 18 noiembrie 2008, biroul procurorului atașat Curții de District a acuzat primul reclamant și alți șase acuzați cu treisprezece conturi de furt presupus comis între 25 aprilie și 9 septembrie 2008. Detenția anterioară a primului reclamant a fost extinsă în mod regulat prin hotărâri interlocutive ale Curții de District.
10. Motivele aduse de instanță au fost că, deși el era minor, exista o suspiciune rezonabilă că el a fost vinovat de furturi și ar constitui un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că a dezvoltat un obicei de furt. Vârsta lui nu a fost considerată un argument în favoarea eliberării sale în așteptarea procesului. În plus, într-una dintre hotărârile interlocutorii s-a menționat că el nu are nici o ocupație sau loc de muncă și, prin urmare, nu ar putea să se susțină prin mijloace cinstite – există, prin urmare, riscul ca el să continue să comită furt. 11. Primul reclamant a depus apeluri asupra punctelor de drept împotriva prelungirii detenției sale. El a susținut, printre altele, că era minor, că a comis infracțiunile sub influența codefendenților săi, care erau adulți cu antecedente penale, și că detenția sa între adulți fără acces la educație a avut un impact negativ asupra lui.
El a afirmat, de asemenea, că, în temeiul dreptului național și al jurisprudenței Curții, deținerea unui minor ar trebui să fie o măsură preventivă de ultima instanță. 12. Curtea județului Alba a respins în mod constant apelurile primului reclamant, susținând raționamentul instanței inferioare pentru a-l păstra în detenție. 13. Primul reclamant a depus o cerere de înlocuire a detenției anterioare cu măsuri alternative, cum ar fi interzicerea părăsirii orașului. El a declarat că a fost deja reținut de 180 de zile și, prin urmare, motivele inițiale pentru prelungirea deținerii nu se mai aplică. El a susținut, de asemenea, că a avut timp pentru a înțelege consecințele comportamentului său criminal și a schimbat.
Al doilea reclamant și unchiul primului reclamant au făcut declarații scrise promițând să ia responsabilitatea de a-l supraveghea dacă este eliberat, și au prezentat instanței o ofertă de locuri de muncă pe care o poate accepta dacă este eliberat. 14. La 15 iunie 2009, Tribunalul de District a respins cererea primului reclamant. Acesta a avut în vedere gravitatea infracțiunilor presupuse de el, severitatea sentinței care ar putea fi aplicată acestuia și riscul de recidivare a acestuia. Hotărârea a fost susținută de Curtea județului Alba, care a respins primul recurs al reclamantului în privința punctelor de drept din aceleași motive. 15. La 23 noiembrie 2009, primul reclamant a fost în cele din urmă condamnat pentru furt și condamnat la cinci ani de închisoare de către Curtea de District.
La 17 mai 2010 a fost respins de Curtea de Apel Alba un recurs asupra punctelor de drept din partea sa împotriva acestei hotărâri. 16. Potrivit informațiilor transmise de Guvern, primul reclamant a fost reținut în închisoare pentru adulți între 24 octombrie 2008 și 9 martie 2010, dar nu și-a împărtășit celulele cu prizonieri adulți. În plus, între 24 octombrie și 24 noiembrie 2008 a ocupat o celulă individuală. Contactul său cu prizonierii adulți a fost foarte limitat.
4. The first applicant was born in 1992 and is currently serving a prison sentence in Aiud Prison, while the second applicant is his mother and lives in Aiud.
The first applicant was arrested on 24 October 2008 on suspicion of multiple thefts, together with several other accused. He was 15 years old at the time. The prosecutor ordered that he be remanded in custody for ten hours and applied for him to be placed in pre-trial detention for fifteen days.
The Alba-Iulia District Court (“the District Court”) allowed the prosecutor’s office’s application the same day. The reasons adduced by the court to justify the first applicant’s detention were the strong suspicion that the offences had been committed, as well as the repeated nature and the gravity of the offences.
In assessing the impact on the public the first applicant’s release from detention would have, the court stressed that the acts had allegedly been committed by a significant number of perpetrators over a long period of time. It noted that prior measures against the first applicant, such as a warning and two administrative fines, had been unable to prevent him from committing further thefts.
In an indictment dated 18 November 2008 the prosecutor’s office attached to the District Court charged the first applicant and six other defendants with thirteen counts of theft allegedly committed between 25 April and 9 September 2008.
The first applicant’s pre-trial detention was regularly extended by interlocutory judgments of the District Court.
The reasons adduced by the court were that, although he was a minor, there was a reasonable suspicion that he was guilty of the thefts and would pose a danger to public order, given that he had developed a habit of stealing. His age was not considered to be an argument in favour of his release pending trial. Furthermore, in one of the interlocutory judgments it was mentioned that he did not have an occupation or place of work and thus would be unable to support himself by honest means – there was therefore a risk that he would continue to commit theft.
The first applicant lodged appeals on points of law against the extension of his detention. He claimed, inter alia, that he was a minor, that he had committed the offences under the influence of his codefendants, who were adults with a criminal record, and that his detention among adults without access to education had had a negative impact on him. He also stated that, under national law and the Court’s case-law, detention of a minor should be a preventive measure of last resort.
The Alba County Court consistently dismissed the first applicant’s appeals, endorsing the reasoning of the lower court for keeping him in detention.
The first applicant lodged a request for his pre-trial detention to be replaced with alternative measures, such as a ban on him leaving town. He said that he had already been detained for 180 days and therefore the initial reasons for extending his detention no longer applied. He also submitted that he had had time to understand the consequences of his criminal behaviour and had changed. The second applicant and the first applicant’s uncle made written statements promising to take responsibility for supervising him if released, and presented to the court a job offer that he could take up if released.
On 15 June 2009 the District Court dismissed the first applicant’s request. It had regard to the gravity of the offences allegedly committed by him, the severity of the sentence that could be applied to him and the risk of him reoffending. The judgment was upheld by the Alba County Court, which dismissed the first applicant’s appeal on points of law for the same reasons.
On 23 November 2009 the first applicant was eventually convicted of theft and sentenced to five years’ imprisonment by the District Court. On 17 May 2010 an appeal on points of law by him against this judgment was dismissed by the Alba Court of Appeal.
According to information submitted by the Government, the first applicant was detained in prisons for adults between 24 October 2008 and 9 March 2010, but did not share his cells with adult prisoners. Moreover, between 24 October and 24 November 2008 he occupied an individual cell. His contact with adult prisoners was very limited.