THIRD SECTION Aplicarea nr. 39273/07 Liviu Aurel MAN și alții împotriva României depusă la 31 august 2007 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant, Liviu Man, președinte al grupului de presă „Gazeta”, este un jurnalist cunoscut. El a fost reporter BBC și director al departamentului Cluj al Televiziunii Naționale Române timp de câțiva ani. El este membru fondator al ziarelor “Ziua de Ardeal” (2000), “Gazeta de Cluj” (2002) și “Bună Ziua, Ardeal” (2003). Ele aparțin grupului de presă “Gazeta” și sunt ziare de anchetă. Majoritatea articolelor lor au acoperit corupția la nivel înalt, inclusiv conduita abuzivă a ofițerilor de poliție și procurorilor. Restul reclamanților, SC EXPLOZIV MEDIA SRL, SC LORETTO PRESS SRL și SC TOKEN MEDIA SRL sunt companii comerciale situate în Cluj, care au asigurat publicarea unei părți din ziarele a grupului de presă „Gazeta”. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Investigația penală împotriva primului solicitant și a altor jurnaliști ai grupului Gazeta În 2005, Departamentul Anti-Corupție al Procurorului („DNA”) a început o anchetă penală împotriva primului solicitant și a altor cinci jurnaliști, membri ai conducerii Gazeta cu suspiciune de șantaj și asociere într-un grup criminal organizat, după plângeri de către politicieni și comercianti locali. Potrivit denunțatorilor, jurnaliștii au fost de colectare a informațiilor comprometetoare despre ele, în vederea dezvăluirii, cu excepția cazului în care au cumpărat publicitate din ziarele aparținând grupului de presă Gazeta. Procurorul a solicitat un ordin de intercepție a apelurilor telefonice ale jurnaliștilor. Potrivit unui articol publicat în ziarul "Eventimentul Zilei" din 9 decembrie 2006, aproximativ cincizeci de mii de conversații au fost atinse. Transcripcionele interceptărilor telefonice au fost admise ca dovezi împotriva jurnaliștilor. Extractele acestor conversații au fost publicate ulterior în mai multe ziare, în ciuda faptului că ancheta penală a fost încă în așteptare. Alte elemente de probă din dosarul acuzației au fost publicate și comentate în presă. Evenimentele din 30 octombrie 2006 La ora 8 a.m., în dimineața din 30 octombrie 2006, unsprezece ofițeri de poliție mascați au efectuat o căutare în casa primelor două solicitanți pe baza unui mandat de instanță. O serie de active ale reclamanților au fost confiscate. Aproape în același timp, cercetări au fost efectuate la domiciliu altor patru jurnaliști, membri ai conducerii grupului “Gazeta”. Mandatul de căutare a fost redactat în termeni foarte largi, fără a face nici o referire la natura infracțiunilor la care căutarea a fost legată și la activele care trebuie găsite sau confiscate. Primul reclamant a fost bătut și scos din apartamentul său prin ușa principală, în vederea transferului său la biroul procurorului pentru interogare. El a fost însoțit de ofițeri de poliție a forțelor speciale de intervenție, care purtau mască. Ziare și echipaj de televiziune, presupus invitat de procuror, au fost prezente și evenimentele au fost oferite acoperire media generalizată. A fost transmisă în direct și a arătat din nou în programele de știri ale canalelor principale. Rapoartele de știri despre urmărirea penală, însoțite de imagini ale primului solicitant care purtau cătușe, au primit o mulțime de timp. Multe discuții de panouri au fost transmise și jurnaliști și politicieni au comentat public evenimentele. La ora 9.00 au fost efectuate două căutări concomitente la sediul “Gazeta de Cluj” și “Bună ziua, Ardeal”, două ziare a grupului Gazeta. Toate documentele lor contabile și financiare au fost confiscate și plasate sub sigiliu. Toate calculatoarele și mașinile lor au fost confiscate. Companiile solicitante au susținut că cercetările au fost efectuate în absența reprezentanților lor legali. Acestea au susținut, de asemenea, că documentele confiscate nu au fost menționate individual în inventarul elaborat (dat un număr și menționat în raportul căutării) și că mulți dintre ei nu au nicio legătură cu cazul. Ei au susținut că autoritățile au refuzat să returneze articolele confiscate în ciuda cererilor repetate în acest sens și au susținut, de asemenea, că toate aceste măsuri au împiedicat activitatea ziarelor. La ora 11 p.m., la 30 octombrie 2005, procurorul a emis un mandat de arestare în numele primului reclamant și alți patru jurnaliști și a propus reținerea în custodie. Detenția anterioară a jurnaliștilor a fost ordonată printr-o hotărâre interlocutivă pronunțată de Curtea Județeană Cluj în aceeași zi. Curtea a justificat detenția cu privire la pericolul concret depus de acuzații societății; au folosit publicațiile unui grup de presă pentru șantajarea generarea de teamă și incertitudine între oamenii de afaceri din Cluj și Bistrița. De asemenea, a constatat că acuzații au încercat să împiedice găsirea adevărului prin distrugerea și modificarea dovezilor relevante pentru procedura. La 4 noiembrie 2006, Curtea de Apel a respins recursul său susținând hotărârea interlocutivă. Primul reclamant a fost prelungit în mod regulat prin hotărâri interlocutive ale Tribunalului județului Cluj până la 23 martie 2007. Curtea a furnizat motive detaliate pentru a justifica prelungirea, cum ar fi: natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost investigat, faptul că a încercat să obstrucționeze cursul justiției prin contactarea posibilelor martori și a persoanelor care au depus plângeri împotriva lui, numărul ridicat de victime (cincă trei). Primul reclamant a depus apeluri împotriva hotărârilor interlocutorii; toate apelurile au fost respinse prin hotărârile finale ale Curții de Apel Cluj. Primul reclamant presupusă izolare Primul reclamant a fost transportat la închisoarea Gherla imediat după prealabilul său Detenția judecătorească a fost ordonată de instanță. El a susținut că timp de șasezeci de zile el a fost complet izolat de alți deținuți. Singurul contact pe care a avut-o cu lumea exterioară a fost cu familia sa timp de o oră pe săptămână. El ar putea avea doar o plimbare solitară în curtea închisorii 30 de minute pe zi. El a susținut, de asemenea, că el nu a fost autorizat să citească sau să asculte radio. Nu au fost depuse documente de către primul reclamant în sprijinul acestei plângeri. La 8 noiembrie 2006, biroul procurorului a atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție a ordonat, ca măsură intermediară, confiscarea tuturor activelor aparținând primelor două reclamante și societăților solicitante. Măsura a fost bazată pe art. 163 din Codul de Procedură Penală din România și a avut drept scop asigurarea plății compensației solicitate de presupusele victime. Reclamanții au cerut în mod repetat restabilirea activelor confiscate. Potrivit reclamanților, cererile lor au fost respinse. La 8 decembrie 2006 au fost inițiate proceduri penale împotriva celui de-al doilea reclamant pentru șantaj și aderență la un grup criminal. Procurorul a eliberat în numele ei un ordin interzicând-o să părăsească orașul în următoarele treizeci de zile. Interdicția ei de a părăsi orașul a fost prelungită pentru încă treizeci de zile la 4 ianuarie 2007. Primul reclamant a afirmat că al doilea reclamant nu a fost implicat în activitatea ziarelor în calitate de medic. El a susținut, de asemenea, că autoritățile au inițiat proceduri penale împotriva ei pentru a justifica confiscarea tuturor bunurilor familiei și înghețarea conturilor lor bancare comune. La 3 și 4 ianuarie 2007 au fost arestați încă doi jurnaliști, D.P. și A.G., managerii altor două ziare ale grupului Gazeta. Procedura penală împotriva primului solicitant La 19 ianuarie 2007, procurorul a emis o acuzație cu privire la șapte jurnaliști, inclusiv primul reclamant, iar cazul a fost înregistrat la Curtea Județeană Cluj. Ei au fost acuzați de șantaj calificat în formă continuă și de asociere la un grup criminal. Procurorul a hotărât să încheie procedurile împotriva celui de-al doilea reclamant pentru a completa dovezile împotriva ei. Alineatele din proiectul de pronunțare a acuzării au fost publicate în mass-media. Prin decizia Curții Înalte de Cassare și Justiție, pronunțată la 7 martie 2007, dosarul a fost transferat Curtei de Conturi de Brăila la cererea jurnaliștilor pentru a evita orice posibilă lipsă de imparțialitate a judecătorilor. Prin urmare, jurnaliștii au fost transferați din închisoarea Gherla la închisoarea Brăila. La 23 martie 2007, la prima audiere din dosar, Curtea județului Brăila a ordonat eliberarea din închisoare a primului reclamant și a altor doi jurnaliști. Acesta a înlocuit predetenția lor cu interdicția de a părăsi orașul. Prin hotărârea din 7 mai 2008, instanța județului a renunțat la procuror și a considerat că ancheta penală a fost afectată de nereguli procedurale și că aceasta ar trebui realizată din nou și completată în conformitate cu toate cerințele procedurale. Acesta a susținut că toate măsurile procedurale întreprinse înainte de 30 octombrie 2006 au fost ilegale, deoarece dreptul jurnaliștilor la apărare a fost grave încălcat. Cu toate acestea, s-a constatat că interceptarea apelurilor telefonice și cercetările efectuate la sediul ziarului au fost efectuate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Acesta a permis, de asemenea, plângerile depuse de primii doi solicitanți și de societățile solicitante în ceea ce privește confiscarea activelor și a conturilor lor și a ordonat ridicarea măsurilor. 2-8 și nivelul de daune reclamate de către ei a fost relativ scăzut. Acesta a respins cerințele acuzaților de a avea interdicția de a părăsi orașul. Prin hotărârea din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel a permis recursul asupra punctelor de drept depuse de biroul Procurorului, a anulat hotărârea din 7 mai 2008 și a trimis dosarul înapoi în instanța județului pentru continuarea procedurii, susținând că măsurile procedurale au fost luate în conformitate cu legea. Acesta a considerat, de asemenea, că ridicarea măsurilor de criză nu a fost justificată având în vedere că există încă mai multe victime care au solicitat daune. Potrivit celor mai recente informații, procedura penală este încă în așteptare și nu s-a eliberat încă nici o hotărâre privind fondurile. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale legislației interne privind utilizarea cătușelor sunt descrise în Ali v. România , nr. 20307/02, § 46, 9 noiembrie 2010. În special, utilizarea cătușelor este interzisă în mod expres prin Legea Justiției Penale și Sentimentelor (Legea nr. 275 din 20 iulie 2006), cu excepția unor circumstanțe excepționale (art. 37) și nu poate fi utilizată ca sancțiune (art. 71). Dispozițiile relevante ale decretului nr. 31/1954 privind remediile pentru persoanele care pretind leziuni la demnitatea sau reputația lor sunt disponibile în Rotaru c. România ([GC], nr. 28341/95, § 29, CEDH 2000 V). În temeiul articolului 163 din Codul de procedură penală română, măsura interimar de confiscare poate fi ordonată de procuror sau de instanță pentru a preveni eliminarea sau dispariția mărfurilor, pentru a acoperi în cele din urmă prejudiciul cauzat de o infracțiune sau pentru a garanta executarea unei amenzi penale. Pentru a repara daunele, măsurile intermediare pot fi ordonate numai împotriva bunurilor acuzate sau a inculpate și a persoanei care au răspundere civilă, până la valoarea probabilă a prejudiciului. Primul reclamant se plânge că a fost încătușat și expus public în mod degradant, tratament care nu a fost făcut necesar de către anchetă penală, în încălcarea cerințelor art. 3 din Convenție. În conformitate cu același articol al Convenției, primul reclamant se plânge că a fost păstrat în izolare timp de șase zile. Citând art. 5 § 1 litera (c) din Convenție, primul reclamant s-a plâns că a fost arestat chiar dacă nu a existat nici o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune și deși procurorul nu a dat motive specifice pentru arestarea sa. În temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, primul reclamant susține că prealabilul său Detenția judiciară între 30 octombrie 2006 și 24 martie 2007 nu a fost justificată; și anume că Curtea de District Cluj nu a furnizat motive suficiente pentru a-l păstra în detenție. În temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, el se plânge de lipsa de imparțialitate a instanțelor care au dictat hotărâri cu privire la prealabilul său În acest sens, susține că imediat după transferul dosarului la Curtea Județeană Brăila a fost eliberat din închisoare. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, primul reclamant susține că toate măsurile procedurale luate împotriva acestuia înainte de 30 octombrie 2006 nu au fost conforme cu dispozițiile juridice aplicabile. În baza articolului 8 din Convenție, reclamanții se plâng de modul ilegal în care cercetările au fost efectuate la domiciliul lor și respectiv la sediul lor. Căutarea de la domiciliul celor doi primii solicitanți a fost efectuată de unsprezece polițiști mascați care au provocat panica. Ei susțin, de asemenea, că activele lor au fost confiscate fără un inventar adecvat și individualizare. De asemenea, se plâng în legătură cu termenii foarte generale în care au fost redactate mandatele de căutare. În conformitate cu aceeași dispoziție, primul reclamant se plâng că conversațiile telefonice private (nu legate de caz) care au fost interceptate de autoritățile au ajuns la publicarea în presă. În conformitate cu aceeași dispoziție, primul reclamant susține că expunerea sa publică de către autoritățile a încălcat dreptul său la respectarea vieții private, în măsura în care se referă la imaginea, demnitatea, onorața și reputația sale. 10. Primul reclamant se plânge că nu a avut un remediu eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 3 (cu privire la purtarea cătușelor) și 8 (cu excepția plângerii referitoare la căutare) în sensul articolului 13 din Convenție. 11. În baza articolului 10 din Convenție, primul reclamant și societățile solicitante se plâng că arestarea întregii administrații a unui grup de presă și confiscarea tuturor dispozitivelor și materialelor tehnice necesare pentru editarea ziarelor lor reprezintă o încălcare a libertății de exprimare. În acest sens, susțin că după evenimentele de 30 de ani Octombrie 2006 o parte din publicațiile lor a încetat să apară și o altă parte a fost suspendată pentru o anumită perioadă. 12. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, se plâng că confiscarea discrețională a tuturor activelor lor pentru o perioadă nelimitate de timp a încălcat dreptul lor de a-și bucura de bunuri pașnice. Ele susțin că legea românească, și anume art. 163 din CCP, nu a oferit suficiente garanții împotriva măsurilor arbitrare. Primul reclamant a fost supus unui tratament inuman și degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere modul în care a fost prezentat în bătaie publică de la începutul anchetei și a fost supus închiderii solitare timp de șase zile? A existat vreo ingerință în dreptul de a respecta viața sa privată al primului solicitant, în sensul articolului 8 din Convenție, în măsura în care transcriptionele conversațiilor telefonice interceptate din dosarul de procuror au fost publicate în ziare și procurorul a chemat presa pentru a face fotografii despre el bătut și înconjurat de ofițeri de poliție mascat? Dacă da, au fost necesare aceste interferențe în temeiul articolului 8 § 2? În ceea ce privește căutarea casei primelor doi solicitanți și a sediului ceilalți solicitanți la 30 octombrie 2006, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție? Primul reclamant a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 3 (cu privire la încălcarea sa) și 8 (cu excepția plângerii privind căutarea), conform articolului 13 din Convenție? A existat o interferență cu primul reclamant și cu societățile solicitante libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție? A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă este cazul, a fost necesară interferența pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general?
Application no. 39273/07
Liviu Aurel MAN and others
against Romania
lodged on 31 August 2007
The first applicant, Liviu Man, president of “Gazeta” press group, is a well-known journalist. He was a BBC reporter and director of the Cluj department of the National Romanian Television for several years. He is a founder member of the newspapers “Ziua de Ardeal” (2000), “Gazeta de Cluj”(2002) and “Bună Ziua, Ardeal” (2003). They belong to “Gazeta” press group and are investigation newspapers. Most of their articles covered corruption at high level, including abusive conducts of police officers and prosecutors.
The second applicant, Milena Man is the first applicant’s wife.
The rest of the applicants, SC EXPLOZIV MEDIA SRL, SC LORETTO PRESS SRL and SC TOKEN MEDIA SRL are commercial companies located in Cluj, which ensured the publication of a part of the newspapers belonging to “Gazeta” press group.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
1.
The criminal investigation against the first applicant and other journalists of Gazeta group
In 2005 the Anti-Corruption Department of the Prosecutor’s Office (“the DNA”) started a criminal investigation against the first applicant and five other journalists, members of the management of Gazeta on suspicion of blackmail and association in an organised criminal group, following complaints submitted by local politicians and businessmen. According to the denouncers, the journalists were collecting compromising information about them with a view to disclose it unless they bought advertising from the newspapers belonging to Gazeta press group.
The prosecutor sought an order for the interception of the journalists’ telephone calls. According to an article published in “Evenimentul Zilei” newspaper on 9 December 2006, about fifty thousand conversations were tapped. The transcripts of the telephone interceptions were admitted as evidence against the journalists.
Excerpts from these conversations were subsequently published in several newspapers despite the fact that the criminal investigation was still pending. Other pieces of evidence from the prosecution file were likewise published and commented in the press.
2.
The events of 30 October 2006
At about 8 a.m., on the morning of 30 October 2006, eleven masked police officers carried out a search in the first two applicants’ home on the basis of a court warrant. A number of the applicants’ assets were seized. Almost at the same time, searches were carried out at the home of four other journalists, members of the “Gazeta” group management.
The search warrant was drafted in very broad terms, without making any reference to the nature of the offences to which the search was related and the assets to be found or seized.
The first applicant was handcuffed and taken out of his flat through the main door with a view to his transfer to the prosecutor’s office for questioning. He was accompanied by police officers of the special intervention forces, who were wearing masks. Newspaper and television crews, allegedly invited by the prosecutor, were present and the events were given widespread media coverage.
Footage of the journalists’ arrest was broadcast live and shown again on the main channels’ evening news programmes.
News reports about the prosecution, accompanied by images of the first applicant wearing handcuffs, were given a lot of airtime. Numerous panel discussions were broadcast and journalists and politicians commented publicly on the events.
At about 9 a.m. two concomitant searches were carried out at the premises of “Gazeta de Cluj” and “Bună ziua, Ardeal”, two
newspapers belonging to Gazeta group. All their accounting and financial documents were seized and placed under seal. All their computers and cars were seized. The applicant companies alleged that the searches were carried out in the absence of their legal representatives. They also claimed that the seized documents were not individually mentioned in the drawn up inventory (given a number and mentioned in the report of the search) and that many of them had no connection with the case.
They alleged that the authorities refused to return the seized items despite their repeated requests in this respect. They also claimed that all these measures impeded the activity of the newspapers.
3.
The journalists’ pre-trial detention
At about 11 p.m., on 30 October 2005, the prosecutor issued an arrest warrant in the name of the first applicant and four other journalists and proposed their remand in custody.
The journalists’ pre-trial detention was ordered by an interlocutory judgment delivered by the Cluj County Court on the same day. The court justified the detention on the concrete danger posed by the defendants to the society; they used publications of a press group for blackmail generating fear and uncertainty among the businessmen in Cluj and Bistrița. It also found that the defendants tried to impede the finding of the truth by destroying and altering evidence relevant to the proceedings.
The first applicant appealed.
On 4 November 2006 the Cluj Court of Appeal dismissed his appeal upholding the interlocutory judgment.
The first applicant’s pre-trial detention was regularly extended by interlocutory judgments of the Cluj County Court until 23 March 2007. The court provided detailed reasons in order to justify the extension, such as: the nature and severity of the offences for which he was under investigation, the fact that he tried to obstruct the course of justice by contacting possible witnesses and the persons who lodged complaints against him, the high number of victims (fifty three).
The first applicant lodged appeals against the interlocutory judgments; all the appeals were dismissed by final decisions of the Cluj Court of Appeal.
4.
The first applicant’s alleged solitary confinement
The first applicant was transported to Gherla prison immediately after his pre
‑
trial detention had been ordered by the court. He alleged that for sixty days he was completely isolated from other detainees. The sole contact he had with the outside world was with his family for one hour per week. He could only have a solitary walk in the prison yard thirty minutes per day. He also alleged that he was not allowed to read or listen to the radio.
No documents were submitted by the first applicant in support of this complaint.
5.
The seizure of the applicants’ assets
On 8 November 2006 the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice ordered, as an interim measure, the confiscation of all assets belonging to the first two applicants and the applicant companies. The measure was based on Article 163 of the Romanian Code of Criminal Procedure and intended to ensure the payment of compensation claimed by the alleged victims.
The applicants repeatedly asked the restoration of the assets seized. According to the applicants, their requests were dismissed.
6.
Further developments of the case
On 8 December 2006 criminal proceedings were initiated against the second applicant for blackmailing and adhering to a criminal group. The prosecutor issued an order in her name prohibiting her to leave the city for the following thirty days. Her prohibition to leave the city was extended for another thirty days on 4 January 2007.
The first applicant alleged that the second applicant was never involved in the activity of the newspapers as she was a doctor. He also maintained that the authorities had initiated criminal proceedings against her in order to justify the seizure of all their family’s assets and the freezing of their common bank accounts.
On 3 and 4 January 2007 two other journalists, D.P. and A.G., managers of two other newspapers belonging to Gazeta group were arrested.
7.
Criminal proceedings against the first applicant
On 19 January 2007 the prosecutor issued an indictment concerning seven journalists, including the first applicant, and the case was registered with the Cluj County Court. They were charged with qualified blackmail in continuous form and association to a criminal group.
The prosecutor decided to severe the proceedings against the second applicant in order to complete the evidence against her.
Paragraphs from the bill of indictment were published in media.
By a decision of the High Court of Cassation and Justice delivered on 7
March 2007 the file was transferred to Brăila County Court upon the journalists’ application in order to avoid any possible lack of impartiality of the judges.
Consequently the journalists were transferred from Gherla Prison to Brăila Prison.
On 23 March 2007, at its first hearing in the file, the Brăila County Court ordered the release from prison of the first applicant and two other journalists. It replaced their pre-detention with the prohibition to leave the city.
By a decision of 7 May 2008 the county court referred the case back to the prosecutor. It considered that the criminal investigation had been marred by procedural irregularities and that it should be carried out again and completed in compliance with all procedural requirements.
It held that all procedural steps undertaken before 30 October 2006 were unlawful as the journalists’ right to defence was seriously breached. However it found that the phone calls interception and the searches performed at the newspapers’ headquarters had been carried out in accordance with the applicable legal provisions.
It also allowed the complaints lodged by the first two applicants and the applicant companies concerning the seizure of their assets and accounts and ordered the lift of the measures. It held that the measures were no longer justified given that the initial number of victims dropped from forty
‑
two to eighteen and the level of damages claimed by them was relatively low. It dismissed the defendants’ requests to have the prohibition to leave the city lifted.
By a decision of 6 November 2009, the Galați Court of Appeal allowed the appeal on points of law lodged by the Prosecutor’s office, quashed the judgment of 7 May 2008 and sent the file back to the county court for the continuance of the proceedings. It held that the procedural steps were taken in accordance with the law. It also considered that the lifting of the seizure measures was not justified given that there were still several victims claiming damages.
According to the latest information, the criminal proceedings are still pending and no judgment on the merits was delivered yet.
B.
Relevant domestic law
The relevant provisions of domestic law concerning the use of handcuffs are described in
Ali v. Romania
, no. 20307/02, § 46, 9 November 2010. In particular, the use of handcuffs is expressly forbidden by the Criminal Justice and Sentencing Act (Law no. 275 of 20 July 2006), save for in exceptional circumstances (Article 37), and cannot be used as a sanction (Article 71).
The relevant provisions of Decree No. 31/1954 concerning remedies for persons claiming damage to their dignity or reputation are available in
Rotaru v. Romania
([GC], no. 28341/95, § 29, ECHR 2000
‑
V).
Under Article 163 of the Romanian Criminal Procedure Code, the interim measure of seizure can be ordered by the prosecutor or the court to prevent the disposal or disappearance of goods, eventually to cover the prejudice caused by an offence or to guarantee the execution of a criminal fine. In order to repair the damage, the interim measures can only be ordered against the goods of the accused or the indicted and the person bearing civil liability, up to the probable value of the damage.
1.
The first applicant complains that he was handcuffed and publicly exposed in a degrading manner, treatment which was not made necessary by the criminal investigation, in violation of the requirements of Article 3 of the Convention.
2.
Under the same article of the Convention the first applicant complains that he was kept in solitary confinement for sixty days.
3.
Citing Article 5 § 1 (c) of the Convention, the first applicant complained that he had been arrested even though there had not been any reasonable suspicion that he had committed a crime and though the prosecutor had not given specific reasons for his arrest.
4.
Under Article 5 § 3 of the Convention the first applicant claims that his pre
‑
trial detention between 30 October 2006 and 24 March 2007 was not justified; namely that the Cluj District Court did not provide sufficient reasons for keeping him in detention.
5.
Under Article 5 § 4 of the Convention he complains about the lack of impartiality of the courts which rendered decisions concerning his pre
‑
trial detention. In this respect he contends that immediately after the file was transferred to the Brăila County Court he was released from detention.
6.
Under Article 6 § 1 of the Convention the first applicant claims that all the procedural steps taken against him before 30 October 2006 were not in accordance with the applicable legal provisions.
7.
Relying upon Article 8 of the Convention, the applicants complain about the unlawful way the searches were carried out at their home and respectively their headquarters. The search at the home of the first two applicants was carried out by eleven masked police officers causing panic. They also claim that their assets were seized without a proper inventory and individualisation. They also complain about the very general terms in which were drafted the search warrants.
8.
Under the same provision, the first applicant complains that private telephone conversations (not connected to the case) which were intercepted by the authorities ended up being published in the press.
9.
Under the same provision, the first applicant claims that his public exposure by the authorities infringed his right to respect for his privacy, in so far as it related to his image, dignity, honour and reputation.
10.
The first applicant complains that he had not had an effective remedy for his complaints under Articles 3 (concerning the wearing of handcuffs) and 8 (except from the complaint concerning the search) within the meaning of Article 13 of the Convention.
11.
Relying on Article 10 of the Convention the first applicant and the applicant companies complain that the arrest of the whole management of a press group and the seizure of all technical devices and materials which were necessary for editing their newspapers represent an infringement to the freedom of expression. In this respect they contend that after the events of 30
October 2006 a part of their publications ceased to appear and another part were suspended for a certain period.
12.
Under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention they complain that the discretionary seizure of all their assets for an unlimited period of time infringed their right for peaceful enjoyment of their possessions. They claim that the Romanian law, namely Article 163 of the CCP, did not offer sufficient guarantees against arbitrary measures.
1.
Has the first applicant been subjected to inhuman and degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, given the manner in which he was presented in public handcuffed from the beginning of the investigation and subjected to solitary confinement for sixty days?
2.
Has there been an interference with the first applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 of the Convention, in so far as transcripts of his intercepted telephone conversations from the prosecution file were published in newspapers and the prosecutor called the media to take photographs of him handcuffed and surrounded by masked police officers?
If so, were those interferences necessary in terms of Article 8 § 2?
3.
As regards the search of the first two applicants’ home and the other applicants’ headquarters on 30 October 2006, has there been a violation of Article
8 of the Convention?
4.
Did the first applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Articles 3 (concerning his handcuffing) and
8 (except from the complaint concerning the search), as required by Article
13 of the Convention?
5.
Has there been an interference with the first applicant and the applicant companies’ freedom of expression, within the meaning of Article
10 § 1 of the Convention?
If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article
10 § 2 of the Convention?
6.
Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol
No.
1?
If so, was that interference necessary to control the use of property in accordance with the general interest?